Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Iliescu: Se construiește o altă realitate, pentru a justifica dosarul „Revoluția”
Laurentiu Gheorghe - - - -
2018-04-14
Actualitate Interna
3

În răspunsul său, fostul președinte Ion Iliescu scrie, după decizia lui Klaus Iohannis de a aproba cercetarea sa penală, că demersurile justiției în dosarele „Revoluția” și Mineriada” nu au nicio legătură cu aflarea adevărului, ci sunt doar un „spectacol justițiar” și „o farsă”.

 

 

„Totul se transformă într-o farsă, jignind sacrificiul și memoria celor care au luptat pentru libertate și democrație” spune Ion Iliescu despre dosarul „Revoluția”. Fostul președinte, care a preluat puterea imediat după 22 decembrie 1989 consideră că este imposibil să fie aflat adevărul, care diferă în funcție de ce parte a baricadei te afli.

 

„În acele zile de decembrie 1989 nimeni n-a avut o imagine integrală a evenimentelor. Nimeni nu poate să spună că  știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă”, scrie Ion Iliescu.

 

Practic, Iliescu consideră că fiecare are adevărul lui și reia teza că venirea minerilor la București este urmarea acțiunilor violente din ziua de 13 iunie, iar niciunul dintre cei care le-au provocat n-a fost judecat și au rămas la fel de anonimi precum și teroriștii.

 

„Se construiește o altă realitate, pentru a justifica astfel de dosare” consideră fostul președinte. Deoarece singura lor vină a fost că „niște oameni, din cele mai diverse zone ale societății, și de cele mai diverse convingeri politice, au încercat să dea un sens și o direcție schimbării. Și-au asumat niște responsabilități”. Este aceeași teză a celor, printre care se numără și el, „au emanat din revoluția populară”, teorie pe care o susține din 1990 încoace.

 

Ce a scris Ion Iliescu pe blogul personal:

 

       Am decis să ies din tăcerea pe care mi-am impus-o în legătură cu acțiunile justiției în cazul dosarelor generic numite ”Revoluția” și ”Mineriada”, din obligația de a lămuri câteva lucruri. Prima observație se referă la finalitatea acestor dosare, finalitate care nu mai are nicio legătură cu aflarea adevărului despre acele evenimente. Cum poate afirma cineva că acesta este scopul acestui spectacol ”justițiar”, când, în cazul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 nu a fost judecat, de fapt, nici măcar cercetat, vreunul dintre cei care au organizat acțiunile violente din ziua de 13 iunie, au atacat sediul Poliției Capitalei, sediul SRI, al Ministerului de Interne, care au răspândit zvonuri ce au incitat la violențe, au atacat și incendiat  sediul Televiziunii publice și au rănit oamenii care apărau studiourile tv de furia dezlănțuită a unor indivizi, la fel de fără chip și identitate ca și teroriștii care au atacat fostul sediu al CC al PCR chiar în momentul în care se redacta Comunicatul către țară a CFSN?

 

       Pentru cei mai mulți dintre cei care acuză acum în spațiul public, evenimentele de la 15 martie 1990 de la Târgu Mureș, nu mai există, pentru că, nu-i așa, contrazic tezele lor despre natura și consecințele lor, și nu mai servesc ”cauzei”. La fel, nici evenimentele din 13 iunie 1990 nu mai există, iar minerii au venit la București fără motiv, doar pentru a reprima o manifestație, cea din Piața Universității, pe care organizatorii ei o încetaseră a doua zi după alegerile din 20 mai 1990. Se construiește o altă realitate, pentru a justifica astfel de dosare.

     

         Aceste dosare au făcut obiectul atenției procuraturii timp de 28 de ani. Au făcut obiectul atenției unor comisii speciale ale Parlamentului României. De fiecare dată soluțiile pronunțate au nemulțumit pe cineva, de vreme ce se redeschid mereu, coincidență probabil, atunci când apar crize de natură politică, în special, care necesită schimbarea agendei publice. Acum ni se spune că istoria trebuie scrisă de procurori și judecători. De ce? Ca să aflăm că o Revoluție durează exact cât îi trebuie unui dictator să decoleze de pe acoperișul sediului puterii? După care, în secunda următoare, democrația se instalează, instituțiile ei înfloresc și schimbarea s-a terminat?

 

        Această abordare este pe cât de politizată, pe atât de periculoasă. Nu poți fundamenta un dosar de cercetare penală pe viziunile unora sau altora despre evenimente despre care oricum nu puteau avea o imagine corectă. În acele zile de decembrie 1989 nimeni n-a avut o imagine integrală a evenimentelor. Nimeni nu poate să spună că  știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă. Ei bine, asta se dorește cu aceste două dosare! Nu dovezile trebuie să ducă spre un verdict, verdictul a fost dat în afara cadrului legal, iar justiția trebuie doar să înlăture acele dovezi care ar contrazice verdictul.

 

        Nu cred că-și închipuie cineva că vechiul sistem abandona, fără să reziste, puterea, în decembrie 1989, oricât de erodat și de slăbit ar fi fost. Avea de partea sa aparatul de represiune, chiar dacă unii, mai rapizi în decizii, începuseră să fugă de pe corabie. Cu unii dintre ei vom avea surpriza să ne întâlnim în organizarea evenimentelor din 13 iunie 1990. Asta dacă justiția ar vrea să cerceteze acele evenimente în mod corect – evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989.

 

        În ceea ce mă privește decizia președintelui Iohannis nu mă surprinde, cu toate că nu văd care este cadrul legal în care se înscrie. Mă surprinde însă faptul că, liberi fiind, oamenii nu mai cred că trebuie să lupte pentru libertatea lor. De asta au ajuns să ne dea lecții de democrație oameni care, în timpul ceaușismului, au tăcut mâlc, asta când nu puneau umărul la construirea cultului personalității lui Ceaușescu.

 

        Știu că sunt destui cei care nu văd nici acum cu ochi buni faptul că promisiunile cuprinse în Comunicatul CFSN către țară, scris, cum spuneam, printre gloanțe(atacuri despre care se spune acum că au fost înscenarea noastră!)  au fost îndeplinite. Nu poți face din actul suprem de demnitate al națiunii române o ”lovitură de stat”, doar pentru că așa a citit cineva în cartea unul apologet-și angajat!-al Securității. Am spus și repet: ar fi fost bine dacă am fi avut parte și noi precum Polonia, Ungaria și Cehoslovacia, de o tranziție negociată. O revoltă populară a născut un vid de putere. Niște oameni, din cele mai diverse zone ale societății, și de cele mai diverse convingeri politice, au încercat să dea un sens și o direcție schimbării. Și-au asumat niște responsabilități.

 

         Acum sunt acuzați că au îndrăznit acest lucru. Totul se transformă într-o farsă, jignind sacrificiul și memoria celor care au luptat pentru libertate și democrație. Probabil că trebuia să trecem și prin faza asta. Deși altele sunt problemele de pe agenda națiunii. Care agendă pare să nu mai aibă nici obiectivul integrării europene, nici pe cel al dezvoltării, combaterea sărăciei, o viață mai bună pentru români. Programul Revoluției Române rămâne în continuare actual. Poate că asta deranjează, în ultimă instanță. Dar nu este vina mea că se întâmplă așa. Prezentul este operă colectivă. Eu mi-am făcut partea mea de datorie, indiferent de ceea ce cred cei care caută țapi ispășitori pentru eșecurile lor. Stau cu capul sus la judecata istoriei.

TAGS : ion iliescu petre roman gelu voican voiculescu dosarul revolutiei cfsn
Comentarii
FLORIAN D. MIREA 2018-04-14
Dupa fapta si rasplata, bosorog bolsevic nepocait pe nume Ion Ilici Iliescu!
Nagy Viktor 2018-04-14
1."Știu că sunt destui cei care nu văd nici acum cu ochi buni faptul că promisiunile cuprinse în Comunicatul CFSN către țară, scris, cum spuneam, printre gloanțe(atacuri despre care se spune acum că au fost înscenarea noastră!) au fost îndeplinite." (Tov Sergiu Nicolaescu ce rol a avut?)
2."Programul Revoluției Române rămâne în continuare actual." Domnule Iliescu, cele două afirmaţii se contrazic, în lectura mea: Dacă au fost îndeplinite, atunci cum de sunt de actualitate.
3. Legat de evenimentele din Tg. Mureş: Nu au fost pe 15 martie (la15 martie au fost evenimente la Satu Mare), La Tg. M. evenimentele s-au escaladat pe 19-21 martie, ceva mai tîrziu. Şi interesant, acolo au fost condamnaţi nu agresorii cei din Valea Gurghiului, ci cei care s-au apărat. (romii şi maghiarii).
4."Dar nu este vina mea că se întâmplă așa. Prezentul este operă colectivă. Eu mi-am făcut partea mea de datorie, indiferent de ceea ce cred cei care caută țapi ispășitori pentru eșecurile lor. Stau cu capul sus la judecata istoriei." Cuvinte mari şi goale de conţinut. Oare statul paralel e de vină şi vă acuză? "Eu mi-am făcut partea mea de datorie" De exemplu când aţi dat bani la Vadim să înfiinţeze RM, când deşi aţi fost anunţat că ce se întîmplă la Tg. Mureş, şi nu aţi dat ordin să intervină, şi atunci când aţi mulţumit minerilor pentru "treaba facută".
Fiţi liniştit; măcar istoria vă va judeca, că datorită vârstei şi faptului că justiţia lucrează încet, poate veţi fi judecat post mortem, sau cu suspendare, că aşa e la modă.
V-aţi făcut datoria şi atunci, când pe 27 ianuarie 1990 aţi acuzat pe maghiarii cu separatism. etc.
''imbogatiti-va tovarasi'' 2018-04-14
Gurile rele spun ca a fost o lovitura de stat in scopul instaurarii comunismului cu fata ruseasca aplicata dupa ce tovarasul Verdet anuntase noua putere cu sarcina de trecere spre democratie. Ulterior v-ati repliat din mers deoarece Gorbaciov s-a prabusit cu perestroika cu tot iar securitatea si armata se predase. A urmat prapadul, uciderea tinerilor pentru a va legitima, distrugerea programata a societatii si economiei romanesti.
Total 3 comments.
Mai multe din Actualitate Interna
1178
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22