Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Prin ce e diferită Europa Centrală
2018-05-29
0
Europa Centrală este de mult considerată o entitate mai degrabă istorică, geografică și culturală decât politică. Cu toate acestea, se pare că acest lucru se schimbă.

 

În ultimii ani, regiunea și-a dezvoltat o identitate politică distinctă. Aceasta înseamnă nu doar o diversitate de limbi și de culturi, ci și un numitor istoric comun și o voință politică unitară. Evoluția nu este legată numai de unii dintre liderii actuali, ci se datorează unor rădăcini mai adânci și unui context mai larg.

 

Multe țări central-europene s-au alăturat Uniunii Europene în valul de aderare istoric din 2004. Cu toate acestea, 14 ani mai târziu, Uniunea extinsă mai are până să devină cu adevărat o Europă unită. Obiectivul unei unificări adevărate și profunde pur și simplu nu a fost încă atins. Brexit este cel mai recent și, probabil, cel mai evident exemplu în acest sens.

 

Nu trebuie să uităm că Europa Centrală de azi este diferită de cea descrisă de Kundera în comunism. Astăzi, Europa Centrală este în mod oficial democratică și a continuat să-și îmbunătățească performanțele economice în ultimii ani, în parte și datorită utilizării cu succes a fondurilor europene, începând din 2004. Ea nu se consideră numai un nou membru al UE, ci își exprimă o încredere în sine politică din ce în ce mai mare, fiind pregătită să joace un rol esențial în procesul decizional. Unele dintre aceste poziții politice sunt considerate, totuși, deplasate din perspectiva spiritului european considerat majoritar, în special dacă deviază de la conceptele general acceptate de suveranitate supranațională și co-responsabilitate.

 

Până acum, atenția politică a Vestului față de Europa Centrală a rămas superficială, cu excepția valurilor de reacții critice ideologice și instituționale la unele evoluții din Polonia și Ungaria. Putem lua drept exemplu două aspecte care s-au aflat în centrul dezbaterilor politice la nivelul Uniunii Europene: viziunea polonă asupra statului de drept și viziunea ungară asupra democrației și politicilor comune.

 

Variațiile dintre Europa de Vest și Europa Centrală nu se limitează la politic, ci se referă și la anumite aspecte culturale, inclusiv la valori. În situația actuală, este nevoie de ceva mai mult decât de abordări ideologice sau acuzatoare. Pentru început, ar fi bine să se înțeleagă prin ce este diferită Europa Centrală și ce înseamnă acest lucru pentru viitorul Europei. Este nevoie de mai multă înțelegere și mai mult dialog, care să meargă dincolo de dezbateri pe tema migrației.

 

Este evident că una dintre diferențele cruciale este legată de rolul religiei, mai precis al creștinismului, într-o societate europeană modernă. Știm că părinții fondatori (printre care Schuman, Adenauer, De Gasperi, Monnet și alții) au fost inspirați de propriile credințe pentru a înființa Comunitatea Europeană. Nu au acționat în numele unei instituții pentru a promova o ideologie, ci au colaborat ca personaliști creștini, având în comun același concept de demnitate umană și responsabilitate socială.

 

Problema este că, pe măsură ce ne luptam pentru mai multă Europă, am pierdut din vedere conceptul inițial al lui Schuman. Unele partide politice sunt paralizate de o atitudine „post-creștină“, acceptând o argumentație ideologică despre religie și considerând greșită până și simpla utilizare a termenului de „creștin“. Schuman nu ezitase să spună că „Democrația va fi creștină sau nu va exista“.

 

Partidele creștin-democrate au câștigat în majoritatea țărilor în primele alegeri democratice din Europa Centrală, de la Marea Baltică la Marea Adriatică. Creștinismul a fost considerat un element central în cultivarea valorilor occidentale sub amenințarea ideologiei comuniste, care nu respecta demnitatea persoanei și introdusese o formă agresivă de ateism. Creștinismul a fost o importantă sursă de inspirație și motivare pentru angajarea politică a unei mari părți a populației. Cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea din 1979, „Nu vă temeți“, au fost auzite dincolo de granițele Poloniei. Creștinismul era, fără îndoială, o parte esențială a mișcărilor locale la acea vreme. Desigur, din cauza condițiilor diferite, creștinismul din Europa Centrală și creștinismul din Vest nu au evoluat în același fel.

 

În ceea ce privește valorile, merită observat faptul că unele țări din Europa Centrală au definit căsătoria în legea lor fundamentală ca o uniune între un bărbat și o femeie. Din punct de vedere ideologic, politic și social, acest lucru nu este totdeauna conform cu gândirea dominantă occidentală, dar ar trebui recunoscut ca o expresie a unei viziuni diferite. Asta arată că vorbim despre valori, și nu despre un concept european unic. În Europa Centrală, unde au fost adoptate unele politici pro-familie, observăm că părți din ce în ce mai mari ale societății se opun concepțiilor antagoniste și abordărilor liberale.

 

Principala noastră întrebare comună este: cum putem să inspirăm mai mulți cetățeni europeni să dorească și să susțină mai multă Europă? Trebuie să examinăm chestiunile legate de tipul de Europă pe care dorim să-l avem în comun, ce înseamnă respectarea demnității umane și cum putem colabora în noul context sociopolitic și cultural. Eu însumi, fiind un personalist, cred cu convingere că UE ar trebui să accepte și să interacționeze cu multe surse de inspirație diferite, inclusiv religioase și filozofice. Accentul nu ar trebui pus pe dezbaterea viitorului liberalismului și al creștinismului, ci pe întrebarea: ce dorim să avem în comun pentru a construi împreună o Europă unită?

 

Din acest punct de vedere, experiența istorică și culturală a Europei Centrale ar putea avea o valoare considerabilă în dezbaterea referitoare la viitorul Europei. Eu consider că problema migrației este, de asemenea, legată de întrebarea anterior menționată. Opoziția față de acceptarea migranților în unele țări central-europene nu se bazează numai pe chestiuni politice sau de securitate, ci și pe chestiuni culturale importante. Va fi posibilă păstrarea Uniunii în condițiile unor politici ale migrației diferite?

 

Ne apropiem de sfârșitul acestui mandat al Parlamentului European și al Comisiei Europene. Ar fi periculos să ne mulțumim doar cu jocurile de putere obișnuite și manevrele menite să atragă electorat. Trebuie să avem în vedere imaginea de ansamblu, care nu poate exista în absența sufletului despre care vorbeau Schuman și Delors. Cu cât proiectul este mai ambițios, cu atât trebuie să cultivăm mai mult spiritul european. Asta este ceea ce am pierdut pe parcurs și cred că Europa Centrală ar putea avea o importantă contribuție în acest domeniu. Nu putem permite ca acest mandat să se încheie fără o schimbare, avem nevoie de noi concepte pentru a rezolva chestiunile referitoare la viitorul nostru comun.

 

* ALOJZ PETERLE a fost cel dintâi prim-ministru al Sloveniei independente, e membru al Nova Slovenija – Krščanski demokrati și a fost ales în Parlamentul European în 2004, 2009 și 2014.

TAGS :
Comentarii
Total 0 comments.
Mai multe Suplimente
217
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22