Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


INTERVIU : CRISTIAN PREDA: UE e amenințată și de populiști, și de democrații care detestă statul de drept
Interviu realizat de A. Pora & O. Manea
2018-05-29
Interviu
4

Interviu cu CRISTIAN PREDA, europarlamentar independent, membru al Grupului PPE

 

Față de acum 10-15 ani, capacitatea de seducție a UE pare azi mult diminuată în Balcani, o zonă în care fundamentele statului de drept sunt firave. Vedeți un pericol de răspândire a modelului iliberal de tip Orbán în Balcani?

Sunt două motive. Cel mai important e următorul: membrii UE nu mai pledează pentru extindere. Nu există nici măcar un singur partid important dintr-un stat membru care să aibă drept proiect acceptarea unei țări din Balcanii de Vest și cu atât mai puțin a Turciei. Comisia Juncker a zis și ea în 2014 că stopează extinderea. Votul pentru Brexit a consolidat, de asemenea, ideea că Uniunea e mai degrabă în recul decât în ofensivă. De curând, văzând că Rusia, Turcia, Arabia Saudită vânează simpatia la granițele noastre, Comisia a propus o extindere posibilă în 2025. Un obiectiv neasumat, însă, de șefii de stat și de guvern, la recentul summit de la Sofia. Balcanicii și-au dat seama cu cine au de-a face la Bruxelles și-n statele membre. Nu sunt naivi. Aici intervine al doilea aspect al întrebării dvs. Iliberalismul e popular în Albania și în statele din fosta Iugoslavie care nu sunt membre UE, fiindcă e rețetă de supraviețuire politică pentru elite. Țările din regiunea cu pricina sunt democrații cărora nu le pasă de domnia legii, fiindcă actorii politici relevanți caută sporirea puterii de care dispun, nu apărarea libertăților individuale și cu atât mai puțin aderarea, fiindcă știu că aceasta din urmă nu e accesibilă nici pe termen scurt și nici pe termen mediu. Cinismul elitelor și corupția lor îi împinge pe tineri să își părăsească țările de origine și să se stabilească în Occident. Așa că iliberalismul e întreținut și reprodus cu ajutorul unor elite corupte și al unor populații îmbătrânite, care nu mai așteaptă altceva decât supraviețuirea.

 

Care sunt provocările fundamentale pe care iliberalismul le pune Uniunii Europene?

Iliberalismul e un nume nou, dar pentru o problemă veche. Este vorba despre așa-numita „tiranie a majorității“. În cuvinte simple, asta înseamnă următorul lucru: cine e la putere consideră că opoziția se înșală tot timpul, că presa e întotdeauna mincinoasă și nedreaptă, că ONG-urile nu au convingeri proprii, ci doar păreri transmise din exterior și finanțate de magnați răuvoitori, că străinătatea e manipulată, că judecătorii sunt părtinitori, că e nevoie de mai mult control asupra vieților individuale etc. Pe scurt, cine e la putere are întotdeauna dreptate. Majoritatea care se definește ca iliberală e expresia „aroganței fatale“ despre care vorbea Hayek. UE nu e echipată pentru a răspunde rapid unei asemenea provocări. De ce? Fiindcă ea a admis state care s-au democratizat, dar care nu aveau mecanisme de protejare a domniei legii. Cazul Bulgariei și al României – care au până azi MCV – e cel mai elocvent. Justiția nu e independentă și autonomia ei nu este respectată. Când fostele țări comuniste au fost admise în UE, se credea că, dacă ești democrat, atunci musai respecți și statul de drept, fiindcă așa era în statele fondatoare și-n cele care au aderat în anii ’70 și ’80. Acum se vede că există mai multe democrații fără stat de drept. Cultura lor politică e parohială, iar sistemul de partide, instabil. Pe de altă parte, în mai multe țări din UE s-au consolidat partide populiste, radicale sau extremiste, care nu vor să ajute democrațiile fără stat de drept, ci să le excludă. Se adaugă la toate astea euroscepticismul, adică ideea că rezolvi mai bine problemele cu mai puțină implicare a UE, și nu cu mai multă. Nu e totul pierdut, dar atât confruntarea democraților care detestă statul de drept cu populiștii, cât și cooperarea acestor două tabere pot produce crize politice pentru care nu suntem echipați. Nici din punctul de vedere al emoțiilor și pasiunilor politice, nici din punct de vedere strict instituțional.

 

Bruxellesul pare decis să neutralizeze potențialele efecte ale sancțiunilor americane asupra companiilor europene. Este criza de astăzi din relațiile transatlantice mai gravă decât cea din 2003, când au devenit evidente clivajele dintre Vechea și Noua Europă în chestiunea Irakului?

Europa e mai solidară azi decât în 2003, fiindcă în clipa de față toate statele membre susțin salvarea Acordului nuclear cu Iranul (JCPOA), în vreme ce acum 15 ani intervenția americană împotriva lui Saddam Hussein a fost sprijinită, inclusiv militar, de mai multe capitale din UE și refuzată de altele. Chestiunea compensării pentru companiile europene care ar intra sub sancțiunile americane ar putea diviza UE, fiindcă nu toată lumea a apucat să bage bani în economia iraniană. Autoritățile de la Teheran, pe de altă parte, erau deja foarte nemulțumite de nivelul investițiilor europene înainte de decizia lui Trump referitoare la JCPOA. Am auzit cu urechile mele acest lucru în vizita făcută la Teheran acum câteva săptămâni. Mogherini era muștruluită fiindcă nu a adus firme și fiindcă nu a rezolvat problemele imense ale interconectării bancare. Nu e exclus, de altfel, ca iranienii să abandoneze Acordul fără a ține prea mult seama de pozițiile politice exprimate de UE sau de Moscova, pur și simplu fiindcă țintele lor economice nu pot fi atinse. I se reproșează lui Trump că e imprevizibil, dar se uită că iranienii joacă la două capete. Inclusiv cu noi, europenii.

 

Cum va afecta actuala criză Noua Europă și opțiunile României?

Clivajul Est-Vest va fi mai puțin relevant aici. Deocamdată, la București se consideră că securitatea României e mai bine asigurată dacă Acordul nuclear nu e abandonat. Să ne amintim, de altfel, că a doua zi după ce Acordul cu pricina a fost încheiat, MAE rus a cerut Bucureștiului să renunțe la Scutul instalat de americani, fiindcă pericolul iranian nu mai există. Asta cu toate că teama Bucureștiului era legată de programul balistic dezvoltat la Teheran, nu de capacitățile nucleare. Există două state care au fost de la bun început sceptice în privința relevanței JCPOA: Israelul și Arabia Saudită. În acest moment, dintre membrii NATO, doar americanii au îmbrățișat punctul de vedere israelian și saudit privitor la Iran. Nu vreau să speculez pe marginea acestui dosar. Dar nu putem să ignorăm faptul că, în acest moment, SUA susțin tabăra sunnită ai cărei lideri sunt saudiții, în vreme ce europenii preferă tabăra șiită, mizând totul sau aproape totul pe Iran. E posibil ca în câteva luni clivajul să fie consolidat și să-i vedem efectele în multe locuri, de la Liban la Yemen, de la Turcia la Afganistan.

 

Putem să vorbim despre o criză a atlantismului în Europa? Până la urmă, investițiile Administrației Trump în securitatea Europei, prin Fondul European de Descurajare, sunt mult mai semnificative decât cele făcute de Administrația Obama.

Neîncrederea politică dintre cele două maluri ale Atlanticului e mare. Unii dau vina pe Trump, alții zic că de vină sunt liderii europeni. Ce se vede cu ochiul liber e că, și în domeniul comercial, Washingtonul e tentat de confruntare, iar europenii visează la cooperare. Militar, cred că prioritatea e ca bugetul NATO să sporească. Nu va fi ușor. Unele țări nu vor să aloce 2%, altele nu pot. Criza atlantismului a fost produsă și de o desincronizare a calendarelor politice. Imediat după învestirea lui Trump, europenii au așteptat alegerile din Franța și Germania. A durat mai mult decât se credea, dar nu din pricina Parisului, așa cum profețeau mulți, ci din pricina Berlinului, unde o nouă „mare coaliție“ s-a născut cu forcepsul. Incertitudinile legate de plecarea britanicilor adaugă și ele complicații în definirea relației UE-SUA. O anumită inabilitate a lui Juncker, Tusk și Mogherini în declarațiile referitoare la Trump, ca și lipsa de interes a președintelui american față de UE ne-au adus în acest punct. Îmi păstrez optimismul. Încercările care ne stau în față ne vor reapropia de americani.

 

Tomáš Valášek, directorul Carnegie Europe din Bruxelles, spunea recent pe scena forumului de securitate de la Bratislava (Globsec) că retragerea SUA din JCPOA ar putea face mai atrăgător pentru anumite state europene un eventual aranjament cu Rusia. Devine „acomodarea“/„appeasement-ul“ Rusiei mai probabilă pentru Paris și Bruxelles, pe fondul amplificării clivajului transatlantic?

Sunt state membre care n-au așteptat retragerea SUA ca să se pună bine cu Putin. În dosarul iranian, dar și în altele – Siria și Libia, în primul rând – suntem obligați să cooperăm cu Moscova. Dacă facem mofturi, s-ar putea să ne trezim, de pildă, că soarta Siriei e decisă de ruși, turci și iranieni. E bine că toate sancțiunile împotriva Rusiei pentru ocuparea unei părți a Ucrainei au fost confirmate de Consiliu. Acesta nu este, însă, singurul dosar de politică externă. Dacă adăugăm la tensiunile existente în relația cu Moscova și o alta care s-ar produce din pricina poziționării față de Iran, cred că am avea mai mult de pierdut decât ar avea Putin. Influența lui în Orient ar trebui zăgăzuită, nu sporită.

 

Chestiunea iraniană a reactivat discursul despre o Europă autonomă, care nu mai poate conta pe umbrela de securitate americană, care-și ia destinul în propriile mâini. Cât de departe va merge de această dată proiectul autonomizării UE? Este realist?

La această întrebare aș putea răspunde reamintind doar câteva cifre: dintre cele 29 de state NATO, nu mai puțin de 22 sunt membre UE, iar alte două sunt candidate la aderare (Albania și Muntenegru). Așa că securitatea americană și cea a UE sunt de nedespărțit. Pe umbrela Statelor Unite putem conta și azi, cum am contat și ieri. Pe de altă parte, americanii sunt primii care ne-au spus că ar fi bine ca între noi, europenii, să existe mai multă coordonare și sincronizare decât în prezent. NATO va fi mai puternică, nu mai slabă, dacă membrii săi europeni vor achiziționa, de pildă, același tip de echipamente militare, dacă și soldații americani, și ceilalți noneuropeni vor putea beneficia în interiorul UE de interconectări mai bune etc., etc. Cercetarea militară realizată în Europa poate fi și ea mult îmbunătățită. Acesta e spiritul discuțiilor între aliați, nu confruntarea. Doar adversarii NATO și diplomații nătângi cred că statele europene ar trebui să intre în competiție pentru a obține o relație privilegiată cu Statele Unite.

 

Franța lui Macron sprijină PESCO. Pe de altă parte, propune o Forță Europeană de Intervenție în afara structurilor UE, din care să facă parte eventual și Regatul Unit. E reticent Macron față de eficiența UE în chestiuni de securitate?

Marea Britanie este un stat-cheie în NATO, așa cum e și în UE. De la anul, vom folosi trecutul când va veni vorba despre apartenența Londrei la Uniune. E important ca Regatul Unit să rămână aproape de proiectele UE în materie de securitate. Rolul Londrei în Libia e greu să fie jucat de altcineva. Apropierea unor teatre de operațiuni, ca și amenințări comune la adresa UE și a Marii Britanii ne vor ține împreună și după Brexit, atunci când va fi vorba despre securitate. Nu e sigur că ne vom înțelege la fel de bine în chestiuni comerciale sau în politica față de anumite regiuni.

 

Devine și Italia, după ultimele alegeri, o „rogue power“ (fiscală și politică) în interiorul UE? Ciocnirea între preferințele coaliției M5S-Liga Nordului și UE pare sigură.

Singura majoritate bicoloră posibilă în Italia e cea care ar asocia Liga Nord și Mișcarea 5 Stele. În ultimii 25 de ani, Bruxellesul a lucrat relativ bine și cu dreapta lui Berlusconi, și cu diversele stângi care au făcut guvernul la Roma. Există, în schimb, o teamă legată de asocierea lui Salvini cu Di Maio la guvernare. Motive există. În PE, liderul Liga Nord era alături de extrema dreaptă, iar Mișcarea 5 Stele e în același grup cu Nigel Farage, inspiratorul Brexit. Ăsta ar fi aspectul politic. Aventurile fiscale care ar putea fi lansate de partide care nu au mai guvernat niciodată sunt și ele de luat în seamă. Populismul ucide fără preaviz. Deocamdată, premierul mandatat de președinte, necunoscutul Conte, a eșuat în alcătuirea unei echipe. Se vorbește despre alegeri anticipate, dar nu e sigur că rezultatele ar fi mult diferite.

 

Ce câștigă și ce pierde România din eventuala mutare a ambasadei sale la Ierusalim?

Deocamdată, am pierdut mult, fiindcă un subiect foarte sensibil a fost transformat într-o bâtă folosită în cafteala internă. I-am dezamăgit și pe israelieni, și pe palestinieni. Pe primii, fiindcă n-am fost în stare să le dăm un răspuns, ci două. Pe ceilalți, fiindcă România e unul dintre cele șapte state UE care recunoaște Palestina, iar Abbas & co. se așteptau să le dăm satisfacție și-n privința recunoașterii Ierusalimului drept capitală a două state, nu a unuia singur. E clar că, în condițiile conflictului Iohannis-PSD, nu se va ajunge la mutarea ambasadei la Ierusalim. Deocamdată, americanii au fost urmați de Guatemala și Paraguay. Ce a fost stânjenitor la noi e faptul că s-a discutat mai mult despre fidelitatea față de Trump decât despre relația noastră cu Israel, inclusiv cu cetățenii acestui stat de origine română, și despre relația noastră cu palestinienii, inclusiv cu cei care au întemeiat familii mixte cu cetățeni români. Brusc, chestiunea „românilor de pretutindeni“ s-a evaporat.

 

Cum vedeți semnalul clar dat de PSD (Dragnea) spre Grupul de la Vișegrad? Se conturează o schimbare de politică externă sau ce anume se urmărește?

Grupul de la Vișegrad nu ne-a vrut niciodată. De ce le-am cerși acum afilierea? Nu e deloc clar. De altfel, mi-e greu să-mi închipui că Dăncilă sau Dragnea ar ști ce se discută îndeobște în formatul Vișegrad. Competențele celor doi pesediști în politică internațională, ca și și în chestiuni europene mi se par a fi modeste, ca să folosesc un cuvânt blând. Eu sunt de părere că ar trebui să identificăm dosare în care avem un interes comun cu membrii grupului central-european. Adaug, ca să fie și mai clar: interesul comun nu e nicidecum opoziția față de Comisia Europeană.

 

Poziția CE este în continuare critică față de modificările făcute în legislația din justiție – legi și coduri penale – și față de cea din domeniul fiscal. Credeți că există posibilitatea ca aceste critici să se tempereze?

Nu se vor tempera. Asta ar vrea PSD-ALDE. Care se gândesc că președinția Consiliului UE, pe care o vom asuma în primele șase luni din 2019, ne-ar putea oferi ocazia să îi șantajăm pe partenerii din UE cu dosare precum Schengen sau MCV. Ce prostie! Le-aș da un sfat membrilor majorității: mai bine ar citi ce scrie în rapoartele MCV. Sunt convins că 99% dintre pesediști n-au habar. Cât privește Schengen, cu un ministru ca d-na Carmen Dan, sigur nu vom convinge pe cineva că am avansat față de 2005.

 

Cum vă explicați faptul că PSD își menține o cotă destul de ridicată în sondaje, iar Dragnea continuă să conducă autocratic PSD, deși nemulțumirea este în creștere?

Pesediștii au stat mereu bine în sondaje. Noroc că mai pierd la urne din când în când... Și anume, în momente-cheie, cum au fost prezidențialele organizate din 2004 încoace. Nemulțumirea nu e capitalizată politic, fiindcă opoziția e vraiște. PNL e arogant, USR a rămas antisistem, deși e în parlament, PMP urmează umorile fostului președinte Băsescu, iar Cioloș apare și dispare la fiecare două luni. Nici președintele nu pare interesat să folosească nemulțumirea față de PSD pentru a întări opoziția și uneori nu e clar nici măcar dacă vrea s-o exploateze în interes propriu.

 

Premierul Dăncilă a ajuns o „vedetă“, e ridiculizată pentru gafele de limba română, pentru obediența dovedită față de Dragnea, pentru incompetența sa. Face ea rău PSD?

Pentru pesediști, Dăncilă e perfectă. Votanții acestui partid nu se sinchisesc de calitatea limbii române. Altfel, nici Dăncilă, nici Daea și ceilalți n-ar fi ajuns așa sus. Obediența față de șef nu-i nici ea nouă la pesediști. În general, partidele de la noi sunt cluburi politice care se dotează cu imitații de dictatori. Mai mult sau mai puțin expresivi. Mai mult sau mai puțin abili. Toți au o regulă: cine iese din cuvântul șefului e admonestat și, la a doua abatere, exclus. Doar USR a infirmat regula și l-a concediat pe liderul fondator, nu vreo oiță rătăcită. Am obosit criticând-o pe Dăncilă pentru stâlcirea limbii, pentru obediență etc. Dar ea e un dezastru din alt motiv. De fapt, sunt două. Primul e de ordin intern. Cabinetul e controlat din umbră. El nu răspunde în fața parlamentului, ci în fața lui Dragnea. Iar din motive strict biografice, Dăncilă nu i se poate opune lui Dragnea nici cât au făcut-o marionetele Grindeanu și Tudose. Al doilea motiv ține de acțiunea noastră în cadrul UE. Guvernul va gestiona președinția Consiliului Uniunii Europene. Am avea nevoie de cineva care să cunoască dosarele. Deși a fost aleasă în 2009 și realeasă în 2014 în PE, Dăncilă a fost strict decorativă la Bruxelles și Strasbourg. Nu o știau nici măcar colegi de-ai ei de grup politic. Unii au aflat de ea doar fiindcă a fost numită premier. Riscăm să ratăm președinția, cu atât mai mult, cu cât pe masă vor fi două subiecte foarte grele, plecarea britanicilor și viitorul cadru financiar multianual.

 

Dacă ar trece o moțiune de cenzură ori Dăncilă ar trebui să plece ca urmare a unei urmăriri penale, ar fi pregătită opoziția să preia guvernarea? Ar fi bine sau rău din punct de vedere electoral?

Pentru PSD s-ar putea să fie interesant să atace alegerile europarlamentare și mai ales pe cele prezidențiale din postura de partid de opoziție. Cum în 2004, 2009 și 2014 au pierdut cursa pentru Cotroceni fiind la putere în anul care a precedat scrutinul, ei își spun poate că ar merita un sacrificiu acum care să fie răsplătit peste un an, apoi peste alte șase luni. Opoziția ar avea desigur miniștri mai buni decât Daea, Dan, Dăncilă etc. Dar nu are majoritate decât cu transfugi de la PSD sau UNPR, fie că-i strânge în jurul său Ponta sau alt ipochimen. Ar putea o schimbare de guvern să oprească măcar devastatoarele schimbări din legile justiției? M-aș bucura. Dar n-am reținut cine e ministrul propus de opoziție pentru a face asta. Poate mi-a scăpat mie și-l știți dumneavoastră. Pe de altă parte, e chestiunea alegerii prezidențiale. Nu văd o alternativă de centru-dreapta la Iohannis. El s-a mai înviorat în ultima vreme, dar asta nu înseamnă că a câștigat deja un nou mandat. În ciuda amorțelii și a dificultăților din politica de acasă, unii i-au atribuit ambiții mai mari – președinția Consiliului European. Scenariul acesta le-a folosit adversarilor săi, fiindcă a introdus nesiguranța în tabăra, și așa firavă, a opoziției care se simte încă reprezentată de Iohannis.

 

Cum apreciați prestația opoziției, în special a PNL? Ar fi necesară o alianță preelectorală pentru a înfrânge PSD?

Alianțele construite împotriva PSD în alegeri au avut sorți de izbândă, indiferent că a fost vorba despre CDR în 1996 sau despre D.A. în 2004. Ambele s-au născut greu și au avut nevoie de autoritatea politică a măcar unui lider. Pentru europarlamentare n-au fost până acum decât alianțe electorale de stânga, PSD adunând sateliții săi, de tipul PC sau UNPR. Adversarii stângii au fost mereu divizați la alegerile pentru PE. Peneliștilor le e greu să se alieze cu partide precum USR sau RO+, fiindcă acestea nu au decis că ar merge în PPE înainte de alegeri, iar peneliștii sunt acum stâlpul românesc în familia populară.

 

Ce veți face la anul, în alegeri?

Mă bate gândul să nu mai candidez la alegerile europene, ci să mă implic în politica de acasă. Așa cum m-am întors la București după ce mi-am luat doctoratul, pentru a folosi în patrie ce învățasem la Paris, tot așa mă tentează acum să investesc experiența de la Bruxelles și Strasbourg în politica românească. Mulți vor să plece, eu vreau să mă întorc.

 

Interviu realizat de ANDREEA PORA și OCTAVIAN MANEA

TAGS : cristian preda UE stat drept ilieberali juncker balcani europa moscova dragnea dancila
Comentarii
Ioan Vlad Nicolau 2018-06-05
Ginduri la-nceput de mileniu.


Politica si politicienii romini luati la gramada, par a fi un mare Budha care stind poponet in motul tarii isi contempla buricul meditind la cine stie ce mama dracului, fara a tine seama ca in jur, lumea se modifica. Lumea se desparte, imparte si se aduna, apoi iar se-mprastie, dupa niste reguli si interese pe care acest Budha al nostru nu le pricepe si nici daca le-ar pricepe, nu l-ar interesa, fiindca ele crede el, se petrec inafara buricului propriu si a le intereselor din jurul ombilicului personal.
Pe Budha al nostru nu-l intereseaza ca lumea este intr-o continua schimbare si ca schimbarile-n lume se petrec cu o viteza din ce in ce mai mare si ca fiecare schimbare are efecte mai devreme sau mai tirziu si asupra lui insasi, nu numai asupra ingustei zone din preajma buricului propriu. Asta pare a iesi din sfera lui de intelegere.
Ca lumea de la mijlocul secolului XVIII nu mai este aceeasi cu cea din inceputul de secol XXI. Ca fortele politice, militare si economice se afla-n miscare si tind sa se aglomereze in constructii complexe din ce in ce mai mari si mai puternice, ca desueta constructie a statelor nationale nu se mai potriveste cu legile care conduceau lumea atunci, cind pareau imuabile, decisive, de neschimbat, lasate asa de la-nceputul lumii si intepenite fara vreo modificare pina-n peisajul mileniului trei asa cum au fost ele date, odata pentru totdeauna.
De fapt si de drept nu numai Rominia este afectata de reflexele capatate in ultimele doua secole, ba chiar poate ca dintre toate tarile scapate de sub comunism, ea ar putea fi cea mai putin refractara unor schimbari majore sau chiar a unei schimbari definitive de paradigma, daca..... n-ar fi asa cum este!
Uitindu-ne in jur la cea ce s-a-ntimplat de la prabusirea comunismului incoace, putem lesne constata ca tarile de la Visegrad de exemplu, care dupa un moment intermediar de respiro, de stare de dezmeticire si imponderabilitate, au recazut in mentalitatea si paradigma ce domnise in secolul 19 si 20, au aterizat oarecum fortat, nu in mizerabila stare comunista pe care o depasisera si care le frinase mersul inainte aruncindu-le-n dezastru, dar in ideile si mentalitatile ce domnisera mai inainte de intronarea erei comuniste. Dece? Fiindca nu avusesera ocazia ca tarile occidentale, care nu statusera sub cizma sovietica, sa aiba ceva mai mult de o jumatate de secol timp la dispozitie, pentru a se obisnui cu noile idei si libertati, cu alte relatii intre populatiile dintre tarile lor, pentru a se adapta la un stil de trai care nu se mai potrivea cu ultimele doua secole in care traise Europa pina atunci. Ca atare Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia si mai recent Croatia sunt astazi cele mai refractare tari componente a le UE, cele mai putin dispuse sa adere ideii de Europa, cele mai nationaliste si mai gata sa se arunce iarasi cu orice risc, ca prostele-n facaletul rusesc, fiindca alta alternativa nu-i si nici nu se gindesc la vreo una.
Si ca sa fim drepti, nici tarile capitaliste europene care avusesera timp de mai bine de o jumatate de secol de la terminarea razboiului si pina-n prezent sa se adapteze la noile conditii impuse lumii de evolutia inerenta a relatiilor inter umane, inter nationale, de noi realitati si fapte intervenite-n viata continentului, sub impactul unei evolutii tehnice razante si avind drept consecinta o noua impartire a potentialelor militare, economice si politice in lume, nu reusisera sa se desprinda complect de paradigma ultimelor secole, ci raminind in esenta si de facto aceleasi tari europene cele mai potente, cele mai avansate din toate punctele de vedere, cu economii infloritoare, aparate de rele si agresiuni, nu datorita potentelor lor proprii in materie de arta militara, cit mai ales datorita faptului ca dupa al II-lea, ramasesera in strinsa alianta cu cea mai puternica Federatie din lume SUA, care le-au stat aproape in toate momentele grave prin care trecusera de la terminarea razboiului, reusind in felul asta sa beneficieze de o lunga si benefica zona de timp petrecut in pace, timp in care sa evolueze economic spre virfuri de eficienta si civilizatie, ramasesera si sunt in continuare atinse de un complex de superioritate, un instinct senioral care le-ar da dreptul sa conduca celelalte tari. Si au mers astfel mai departe, pina la momentul in care evolutia fortelor si amenintarilor in lumea ce-i inconjura au atins punctul in care i-au obligat sa recunoasca faptul ca evolutia fortelor din afara ei ii obliga sa se transforme de buna voie si nesiliti, dintr-o alianta de tari nationale intr-un conglomerat social de tip federatie, fiindca altfel nu se poate. Niciuna din tarile Europei, oricit de mare si de puternica ar fi fost ea, nu mai putea sa paseasca mai departe-n istorie de una singura, ci numai in grup compact, unitar, sprijinindu-se una pe alta ca un conglomerat social mare si puternic capabil sa mearga mai departe singur pe picioare proprii. Ori Europa se transforma intr-un conglomerat viabil si eficient, ori mai devreme sau mai tirziu, treptat, pe rind, sau dintr-o data, ar fi disparut si n-ar mai fi existat ca unitate distincta sub niciun fel de forma.
Asa dar incepind de prin anii 50 ai secolului trecut citiva oameni politici europeni s-au gindit sa faca o tara mare, puternica, bogata si avansata mental, care sa-si continuie existenta in mileniul III. Treptat cu ah si crah au realizat-o, dar ne putind scapa de mentalitatea capatata in ultimele doua secole au realizat o constructie subreda, ancorata-n trecut, care era realizata si construita nu dupa relitatea actuala si dupa necesitatea unor legi cu totul noi, ci dupa impresii si legi trecute, valabile in trecut dar astazi depasite si fara valoare. In consecinta in loc de o federatie de tip american, au facut un haloimes care se clatina pe picioare, incapabil sa se apere si gata oricind sa se imprastie sub impactul unor atacuri dinafara. O asociatie aiurita, fara armata proprie, fara o constitutie valabila pentru toata lumea, fara un guvern propriu, ba chiar si fara granite pazite care s-o delimiteze de restul lumii. Aceasta facatura bazata partial pe vechile principii si reflexe, desparteau asociatia conglomeratul, spunetii cum vreti, numai nu-i spuneti tara, inca din plecare in vazali si seniori, intr-un nucleu conducator care dadea ordine si o periferie care sa se supuna, un fel de feudalism modern, ceva mai altfel decit vechiul feudalism, dar nu cu mult mai altfel. Adica o constructie slaba, ai carei membrii numai teoretic erau egali, de fapt unii care dadeau indicatii si altii care ar fi trebuit sa le execute. In consecinta a iesit un fel de ceva neviabil, fara un liant politic consistent si fara sanse de a evolua constant catre viitor.
Si asta n-a ramas neobservata de cei din jur, de cei care de secole pindeau si pindesc Europa. De Rusia in primul rind. Apoi, sa nu rideti, Turcia si lumea islamica si inca de o lume, lumea misterioasa, larvara, aceea lume scufundata-n mizerie, Africa, ai carei populatii ca ultim refugiu si modalitate de suprvietuire se uita cu jind catre Europa. O lume heterogena, totalmente subdezvoltata, mizerabila, flaminda si incapabila de supravietuire, dar.......ca populatie, enorm de multi si cu o rata de nastere fara limite.
Nu-i nicio mirare si nu trebuie sa ne aratam surprinsi ca incet, incet amenintarile asupra existentei noastre au crecut, s-au intensificat si incepind din secolul XX s-au manifestat mai mult sau mai putin violent, uneori subtil, strecurat si alte ori violent manifest, ajungindu-se acum la inceput de mileniu III sa devina de-a dreptul acute, pe fata, si aproape declarat.
Asa stind lucrurile, Rusia care de mult ne pindeste, condusa astazi de un individ fara scrupule, obraznic si gata sa riste fara sa fie atent la consecinte, a trecut fatis la atac, in plina faza de liniste si aparenta pace.
Si intr-adevar primele reprize a le meciului le cistiga aruncindu-ne-n corzi, si atacind permanent, terfelind podeaua cu noi, dar.... inca cu grija!
Inca foarte atent fiindca inafara de noi europenii prada usoara mai sunt si altii de care trebuie sa tina seama. Americanii si mai nou chinejii!

Jos clopul! Intr-adevar lui Putin ca strateg, ii reuseste cea mai colosala lovitura din istoria Uniunii Sovietice, pardon Rusiei..., de altfel tot un drac: destramarea proiectului european si desprinderea Europei de alianta vitala cu Statele Unite. Lovitura insistent si repetat incercata prin manevre costisitoare, eforturi politice militare si agitatorice masive, de catre inaintasii lui intr-u subversiuni si spionaj, de-a lungul intregului razboi rece, fara succes. Lui Putin insa, performanta-i reuseste! Si inca cu brio! Jos clopul!
S-o luam babeste, indoind de fiecare data un deget, pentru ca sa subliniem punctele pe care le-a marcat acest ofiter KGB in poarta fantomaticei EU.
1. In plina stare de pace si de linistire a spiritelor de dupa prabusirea aberatiei comuniste, cind lumea spera la o perioada de pace si prosperitate, cind nimeni nu mai avea nimic de impartit cu nimeni si lumea parea impacata cu sine, Rusia ataca hodoronc tronc, printr-un razboi asa zis neconventional Crimeea, teritoriu apartinind Ucrainei stat european, neapartinind Uniunii Europene-i adevarat, dar nici Rusiei.
Atacul si anexarea Crimeei de catre Federația Rusa se refera la acel proces militar-politic-banditesc, ce a avut loc in 2014, prin care Peninsula Crimeea, la acel timp parte a Ucrainei, a intrat sub controlul Rusiei și a fost integrata in teritoriul rusesc, sub forma a doi subiecți federali - Republica Crimeea și orașul federal Sevastopol. A fost integrata printr-un act agresiv, printr-un razboi ne declarat, profund ilegal, asa zis neconventional. Si asta cu toate ca anterior Rusia semnase tratatul de frontiera cu Ucraina și Memorandumul de la Budapesta prin care garanta integritatea teritoriala a Ucrainei!!! Va mai amintiti!?
Ei bine, toata manevra a fost conceputa si executata de catre Putin si a fost gindita ca un balon de incercare pentru a vedea reactia Europei, a Uniuniii Europene, in fata unui act clar de razboi criminal si a unei incalcari flagrante a tuturor conventiilor, regulilor, legilor si tratatelor internationale.
Si a vazut! Europa timorata, speriata de moarte, cu coada-ntre picioare, capul plecat si in stare de panica n-a reactionat, spre stupoarea mea, a foarte multora ca mine si chiar a rusilor, care nu se asteptasera chiar la un asemenea noroc. Ascunzindu-si neputinta si lasitatea in spatele unor dogme pe care chipurile ea nu le-ar fi putut incalca, democratia pe de o parte si crestinismul pe de alta parte, de care am fi noi marcati inca din burta mamei, a capotat lamentabil in fata agresivei obraznicii rusesti. Europa noastra a inghitit cacatul servit de rusi pe tava, fara sa zica nici pis clefaindu-l in liniste, se pare cu placere, fara macar sa miriie. Risul curcilor!
Daca Europa atunci ar fi mobilizat citeva avioane, ar fi trimes catre granitele ei din rasarit macar un minim de armament si oameni, sau vreo citeva vase de lupta in apele Marii Negre, adresind totodata rusilor un drastic ultimatum, astazi am fi avut liniste!
2. Rusii surprinsi de lipsa de reactie a Europei si NATO, ataca in acelasi mod mizerabil, chipurile unconventional Dombasul, zona din teritoriul Ucrainei. Aceasta noua agresiune banditeasca, trebuie privita ca un al doilea balon de incercare, ca o continuare a tatonajului Crimlean. Si din nou nu le vine sa creada, iar noua celor multi europeni si mai putin, Europa nu intervine, cu toate ca sute de tancuri rusesti, mii de aruncatoare de rachete, armament greu si doua sute de mii de soldati rusi ii stau acuma in granita. Va vine sa credeti? Nu? Trebuie sa credeti, ca lucrurile astea le-ati trait! Europenii nu intervin si ca urmare in granitele Europei uluite de propria-i lasitate si neputinta se incinge un razboi ca la foc, de data asta fierbinte, banditesc, cu sute de morti, raniti, ruine, oameni ramasi fara adapost.... infine, cu tot tacimul pe care-l implica si-l aduce un razboi clasic. Iar Europa? Tace! Sau cel mult usor jenata, il ameninta usor, foarte timid si delicat pe Putin ca va reclama cazul la ONU. Ca un copil mic, prost, bubos si mucos, care plingind ii spune derbedeului care-l scuipa-n cap si-i da suturi in cur, ca o sa-l spuna lu' tata! Care tata? Ce fel de tata? ONU! Cea mai degeaba, inutila si de tot cacatul organizatie mondiala, pe care o avea lumea de la terminarea celui de al II-lea razboi mondial si inca, din pacate o mai are la dispozitie, organizatie care de cind fusesee intemeiata si pina atunci, nu fusese capabila sa rezolve nici unul, dar nici macar unul din conflictele mondiale care se ivisera intre timp si astfel de conflicte fusesera slava Domnului o multime. Le rezolvase pe toate mai direct, mai indirect, mai cu voia si mai fara voia ONU si a staelor europene, tot banditii americani, raii si capitalistii. Cu banii, armamentul, tehnologia lor avansata si cu mortii lor! Ca dovada, continentul nostru este plin de cimitire cu morti americani cazuti pentru problemele care amenintau Europa! Nu! Nu Europa si nici ONU rezolvasera problemele, ba dimpotriva! Unele tari europene si inspecial Germania se opusesera, ca si ONU de altfel, interventiilor armate americane care rezolvasera conflictele, in loc sa se alature eforturilor americane de a combate raul, asa cum ar fi fost normal sa fie!
Revenind la oile noastre, chiar si acuma foarte tirziu, daca Europa ar fi fost o tara normala, condusa de oameni normali si nu de niste cirpe, ar fi declarat starea de urgenta si eventual mobilizarea generala, iar NATO ar fi fost gata sa dea un ultimatum ca un avertisment serios adresat criminalilor agresori, situatia ar fi fost astazi alta si noi am fi avut liniste. N-a fost sa fie si marii nostri conducatori au facut pirtu discret in chilotei si izmanute neintreprinzind nimic, dar absolut nimic pentru a-i stopa pe criminalii derbedei rosii, cu toate ca asta ar fi fost de datoria lor, fiindca raptul se petrecea sub ochii lor, in Europa si in imediata lor granita.
Vazind acuma rusii clar ca UE sau NATO nici vorba sa intervina, se pregateau sa marsaluiasca mai departe spre Kiev, Tarile Baltice si chiar Polonia. Ne tinind seama ca mai exista si Statele Unite, sau poate sperind si crezind ca America nu va interveni.
Noroc iarasi de mult hulita America, tara care sustinuse Europa in toate momentele ei grele si foarte grele rezolvindu-le neputintele manifestate de-a lungul intregului secol XX, incepind cu rezolvarea, infine si in ultima instanta a primului razboi mondial, apoi al celui de al doilea, care i-a urmat primului la scurta vreme, a razboiului rece dintre occident si Rusia, iar printre picaturi si a altor razboaie mai mici si mai mari, focare care amenintau nu numai Europa, dar si lumea-ntreaga si terminind cu interventia de acum, din anul 2014 cind USA, din nou sesizind nemaipomenita neputinta a Europei de a se apara si neputindu-si permite sa piarda un aliat, chiar asa bleg si-ncurca lume cum era el, intervin scurt drastic, nu cu vorbe si amenintari, ci aducind pe continentul European tancuri, avioane, soldati, citeva vase de lupta in Marea Neagra, si Mediterana, lucru pe care europenii ar fi trebuit sa-l faca inca de la-nceput, fiindca ar fi avut posibilitatea, dar fiind chipurile natiuni crestine si democratice, ma intelegeti dumneavoastra.... nu puteau sa incalce dogmele aberant humanitariste, impuse lor de catre Isus Christos acum doua mii de ani, cu toate ca...... de 2000 de ani crestinismul, atunci cind a fost nevoie, a lasat dogmele deoparte si a luptat fara sa se mai gindesca sa le respecte. A luptat pentru supravietuire. Si inca cum? Uitind complect dogme si interdictii crestine!
Astazi insa? Cum? Sa omori oameni? Spun ai nostri conducatori. Pai Isus Christos? Nu zice El ca mai bine daca-ti da dusmanul un sut in in cur in buca dreapta se te-ntorci pe partea ailalta ca sa-ti triteasca inc-un sut in buca stinga? Si nu zice El ca sa-ti iubesti dusmanul ca pe tine insa-ti? Asa dar sa-i lasam pe americani s-o dreaga, fiindca noi, nu ca n-am putea, nuuu! Dar...... nu ne lasa Isus Christos, democratia si omenia!!
Si americanii....., pentru a cita oara? Au intervenit cu toate ca si ei sunt crestini si ei sunt democrati! Scurt, decisiv, fara compromisuri si tocmeli, au ridicat bita sa loveasca porcul, ca o tara normala, ca o putere mondiala condusa de politicieni decisi sa nu suporte agresiunea ruseasca si sa apere din nou Europa, asa cum o mai facusera si nu numai odata, ci de atitea ori.
Acuma rusii vazind ca marea bita este gata sa se abata asupra ritului lor si constienti de faptul ca la o adica n-ar putea sa fie decit perdanti intr-un eventual conflict, lasa frontul ucrainean sa fiarba la foc mic in seama rebelilor rusofoni din zona, sustinindu-i insa mai departe financiar, logistic si cu armament, isi retrag trupele, si fiindca tot erau angajati in Siria inca de pe vremea Uniunii Sovietice, si fiindca Irakul era in stare de haos, si razboi civil, atita noul incendiu din Orientul Apropiat, se face frate de cruce si semiluna cu criminalul Asad si in acelasi timp il plesneste o idee fenomenala, de cum ar face el sa destabilizeze in acelasi timp si Europa.
3. Profitind de haosul si degringolada in care se afla Irakul si de faptul ca inca de multa vreme rusii se aflau prezenti in Siria ca pretini ai criminalului Asad, care tocmai era ocupat sa-si asasineze propriul popor care se revoltase impotriva lui, aduna ciurucurile invincibilei armate Irakiene ale lui Sadam, zdrobite de americani nu cu multa vreme mai inainte si in mare parte adapostite acum prin dracu stie ce cotloane rusesti, Da sfoara-n tara, in Irak si prin alte parti, pe unde multi componenti ai fostei invincibile armate a lui Sadam stateau ascunsi prin pustiuri, gauri de serpi si baragane pustii pe unde mureau de foame si de plictiseala, ca Islamul ridica o armata cu intentia de a forma in zona un Stat Islamic mondial, ce ar urma dupa consolidarea lui locala, sa expandeze-n lumea-ntreaga, cucerind-o, fiindca asta ar fi fost voia lui Alah comunicata direct lui Putin. Si intr-adevar sunitii din zona cei ce statusera pina atunci ascunsi, ca si noii venitii din alte parti, se aduna ajutati logistic, material si cu armament livrat de catre Putin, in jurul unui nucleu de ofiteri irakieni ce se dadeau acum inchinatorii lui Alah, bine instruiti, care functionasera in armata lui Sadam si care dupa ce nemaipomenita si de neinvinsa armata a lui Sadam fusese facuta una cu pamintul de catre americani, fugisera la pieptul mamei Rusia ca sa scape de urgie.
Ideea prinde, entuziasmeaza masele musulmane din intreaga lume si in scurta vreme, mai intii pe teritoriul Irakian si apoi si in Siria, apare asa din senin din iarba verde o armata cu ofiteri bine instruiti, bine inarmata si cu mii de soldati adunati de prin toate colturile Orientului Apropiat, dar si din musulmanii ceceni, europeni, afgani, sau veniti din Africa, care considerau si credeau ca a sosit momentul ca islamul sa cucereasca intreaga lume,aducind-o sub papucul lui Alah. Armata asta bine inarmata, cu ofiteri calificati si motivata religios islamic, s-a trezit dintr-o data intr-o zona in plin haos post Sadam, avind ca idee principala chipurile, infiintarea unui Stat Islamic mondial. Ideea pentru musulmanimea din intreaga lume parea fenomenala, extraordinara, dar.... depindea cu totul de rusi material, militar, logistic si ideologic, tot asa cum rusii din Crimeea si din Dombas depindeau de Rusia si executau ordinele tartorului Putin, fiindca de acum erau total dependenti de, noul tar al Rusiei. IS-ul executase, cel putin la inceput, cu sfintenie ordinele primite de la Putin prin intermediul ofiterilor FSB. Asa dara au intrat ca-n brinza in cele doua tari facind praf tot ce le statea in cale si neintimpinind nici o rezistenta din partea nimanui, ca beligerantii haotici care luptau impotriva lui Asad erau numai o adunatura heterogena de civili, prost inarmati cu ideologii diverse, fara o conducere centrala, luptind haotic, uneori chiar unii impotriva altora. Pe urma, dupa ce parea ca intr-adevar asa zisul Stat Islamic, IS, va reusi sa puie laba pe Irak mai intii si mai apoi pe Siria unde zeci, daca nu sute de formatiuni politice si religioase se cafteau la malai si ca la foc, ca sa puie mina pe putere si sa-l spinzure pe Asad. Nota bene! Tot raul, provocat de acest IS toate crimele facute de acest dracesc fenomen fusesera facute si erau in continuare facute, cu ajutorul masiv al FSB-ului care initial le dadea si ordinele iar uneori, acolo unde nu se descurcau arabii, mai puneau si ei umarul, nu imbracati in uniforme militare rusesti ci mascati in mujahedini, djihadisti si altfel de derbedei. Cel putin la inceput! Iar ordinele rusilor erau simplu de indeplinit: asasinati, distrugeti, violati faceti praf tot ce va iese-n cale, stergeti de pe fata pamintului simbolurile oricaror alte religii inafara de cea mahomedana, in asa fel incit milioane de amariti sa-si ia maidanul, sa-si paraseasca satele si orasele facute una cu pamintul, in timp ce alte sute de mii din lumea musulmana sa vi se alature ca si asa stateau in salvari de pomana dracului. Asa au si facut. Iar amarastenii unde sa se duca? Ajutate material, logistic, propagandistic si directionate de catre FSB-ul rusesc, masele dizlocate s-au indreptat nu catre vreo tara musulmana care oricum nu i-ar fi primit si nici spre Rusia care i-ar fi impuscat in granita, ci catre Europa si inspecial catre Germania, unde Kancelareasa declarase in fata televiziunilor lumii ca ii primea neconditionat, pe toti, fara limite. Cu bratele deschise! Ii primea, oricit de multi ar fi fost, de parca Europa ar fi fost ograda lui tat-so! Fara sa intrebe, fara sa se consulte cu vreo alta tara din UE, avind impresia ca nu este numai kancelareasa Germaniei, ci a intregii Europe, cu drepturi depline de dictator!
Toata miscarea asta masiva nu putea scapa agenturilor. Acestea alarmate au raportat-o guvernelor lor. Mai toate serviciile de investigatie, CIA, BND MI6, Biuro2, MOSAD au prezentat situatia guvernelor lor in Martie 2015. Europa era avertizata! Stia ce avea sa se intimple! Inca din luna Martie! Guvernele Europei si in special guvernul german era avertizat de cea ce urma sa se-ntimple! Mai mult. Serviciile de Investigatie Suedeze avertizind propriul guvern au avut la un moment dat o scapare, sau careva a comunicat presei ceva, asa ca avertismentul secret destinat strict guvernului, strecurindu-se cumva in presa, avea sa fie publicat ca sa ajunga si la urechile marelui public nestiutor. Din pacate mult prea tirziu, cind navala deja se declansase si Europa era deja siluita de masele de asa zisi refugiati.
Articolul a fost publicat si a aparut pe data de 17. 11. 2015 in presa Suedeza, dupa opt luni de la momentul raportarii serviciilor de investigatie guvernelor tarilor lor despre ce pune Moscova la cale, adica in Noembrie
......, numai in presa suedeza si numai foarte scurt, pentru 48 de ore, ca pe urma articolul a disparut din paginile presei suedeze, iar In celelalte prese, nici pomeneala sa fi aparut vreun articol similar vreodata, care sa avertizeze publicul a tot nestiutor! Articolul a disparut definitiv. Ei bine, mai toate guvernele si cel german cu gura cea mai bogata, cu un cinism fara de margini, a acuzat BND-ul ca nu si-a facut datoria, n-a stiut de manevra initiata de Putin, nu si-a anuntat stapinii, n-a informat guvernul, cu toate ca acesta o facuse inca din luna Martie!! Iata articolul pe care poate ca-l mai puteti gasi in internet.

Criza europeana a emigrantilor este creata intentionat, la un moment bine ales, care va atinge apogeul acum, la venirea iernii, Scopul principal este de a destabiliza sistemului european de coeziune. Adica, este de fapt, un element al unui razboi neconventional, asimetric, la care nu i se poate da un raspuns de acelasi tip.
Aceasta actiune este finantata din bugetul FSB, fiind prevazuta suma de circa 20-25 miliarde euro. Ea se desfasoara simultan pe patru paliere:
1. Colportarea de zvonuri in zona de extractie a ”emigrantilor”, prin care populatia ajunge sa creada ca, in Europa, in speta in Germania si Marea Britanie (tarile tinta ale celor care se indreapta spre Europa), s-au creat institutii speciale de ajutorare a cetatenilor din zonele de conflict si ca sunt asteptati acolo, invocindu-se motivul ca nu ar exista forta de munca suficienta.
2. Finantarea de celule de interventie, care creeaza canalele de deplasare si finantare a actiunii. Ele (canalele”) au organizat o retea de intermediari, calauze, carausi si sefi de echipa care identifica, conving si ofera sprijin financiar persoanelor ce reprezinta potentialii ”clienti” pentru aceste valuri de invadatori. Acestia achita un mic avans, diferenta este acoperita de binefacatorii”, care le ofera imprumuturi fara dobinda, rambursarea urmind sa se faca dupa sosirea in tara tinta, din fondurile pe care se spune ca le-ar primi fiecare emigrant, in Germania si Marea Britanie, de la statele respective. Sa se observe ca cele doua state sunt cele mai puternice forte militare din NATO – Europa si ca lovitura este foarte bine tintita.
3. Crearea de tulburari in tarile tinta, in doua etape:
a) un grup de actiune umanitar in sprijinul emigrantilor, pentru a facilita atingerea obiectivului de patrundere, in teritoriul tinta a maselor de manevra deja indoctrinate si care au motivatia financiara (platirea datoriei), de a ajunge acolo;
b) grupuri de extrema dreapta si de extrema stinga – ce vor veni ulterior, in conflict intre ele si care vor interveni la un anumit semnal, treptat, pina la declansarea unor crize ce trebuie sa duca la revolte masive, cel mai probabil la iarna (moment in care rusii vor intrerupe furnizarea de gaze catre Germania si alte tari), avind drept tinta grupurile de emigranti, pe de o parte si stabilitatea guvernamentala pe de alta parte;
c) acest lucru are drept scop principal slabirea coeziunii europene si incetarea ajutoarelor pentru tarile din fosta zona de ocupatie si influenta a Rusiei, cu recuperarea pe cai diplomatice si, separat, prin mijloace specifice serviciilor de spionaj a influentei in fostul imperiu rusesc.
4. Initiative diplomatice de suprafata, menite a face din Rusia un pion central in asa-zisa lupta antiterorista, cu scopul de a slabi presiunea pe care Rusia o are la toate nivelele si de a permite Rusiei sa isi consolideze pozitia in flancul din Orientul Mijlociu, al dispozitivului NATO;
In paralel, se desfasoara obisnuita intoxicare prin mass-media, e-mail-uri si campanii de postari pe retelele de socializare, in paginile diferitelor publicatii electronice, in presa scrisa (prin ziaristi platiti) etc., indicindu-se tinte false, traditionale: USA, Israel, evreimea mondiala, capitalismul ca sistem, NATO ca entitate militara, colonialismul, ideologia fascista sau nazista etc, adica toti factorii istorici care au fost inamicii Rusiei de-a lungul istoriei.
Cu alte cuvinte, valurile de emigranti nu sunt decit un” tsunami” uman indreptat, in mod cinic, impotriva NATO ca inamic creat de ideologia etatista a lui Putin si impotriva economiei europene, ca raspuns la sanctiunile economice. Iar SUA si Israel vor fi folosite ca tapi ispasitori, pentru a aduce Rusiei un aparent avantaj strategico-politic.

Asa dar pe de o parte suntem dezinformati, mintiti permanent de catre proprii nostri guvernanti, cu intentie si buna stiinta, iar pe de alta parte suntem expusi agresiunii tuturor elementelor criminale care nu inceteaza niciun moment sa asasineze, sa saboteze, sa incendieze si sa violeze in numele lui Alah sau al lui Putin si a dracu' mai stie cui nume! S-a ajuns pina la o asemenea perversiune, incit, astfel de fapte sa fie nu dezvaluite publicului, ci escamotate sub diverse manevre si pretexte ca fiind faptele unor iresponsabili. Numele faptasilor daca sunt prinsi, sa fie ascunse cu grija si crimele sunt numai in treacat pomenite cu toate ca faptele criminale au ajuns sa devina cotidiene. Ca o consecinta a punctului 3, Europa a fost napadita de un milion jumatate de asa zisi azilanti, toti tineri, voinici, incepind cu copii de 15 ani neinsotiti de catre cineva si pina la barbati fara familii, fara acte, fara vize de intrare, neidentificabili, care au intrat in Germania cu concursul nemijlocit si nemarginit al doamnei Merkel care i-a primit cu bratele deschise, ba chiar s-a si fotografiat cu ei, vrind sa arate lumii de cea ce este ea in stare! 1.600.000 (un milion sase sute de mii de oameni!! Oficial! Citi or mai fi pe de laturi.... Dumnezeu cu mila!) Au intrat si in cele din urma s-au scurs din celelalte tari pe unde apucasera sa intre, in Germania, unica tara care-i primea cu bratele deschise, bani, papica, toale, fiindca celelalte tari europene dupa ce s-au dezmeticit, nu i-au mai primit cu bratele deschise ci cu suturi in cur si garduri cu sirma ghimpata, dindu-si seama ca din milionul si jumatate navalit, cel putin zece la suta venisera nu sa se integreze intr-un mod de viata civilizat, ci sa ne integreze si sa ne aduca la islamism sub ocrotirea lui Alah pe noi europenii. Cine ar fi acceptat bine, cine nu, gut taiat. Ca la capre! Lucrurile aveau sa iasa la iveala in cursul anilor urmatori cind crimele, violurile, spargerile si incendiile aveau sa creasca proportional vorbind, nemasurat punind politia germana in stare de alarma. Si au intrat necontrolat nu numai dementi musulmani ci si mii, zeci de mii de agenti si sabotöri rusi cu ordine precise ca sa-i organizeze si antreneze pe noii sositi ce urmau sa se alature coloanei a V-a deja organizata si existenta in tarile Europei inca de la vremea comunismului, ca sa saboteze si asasineze la momentul potrivit si la o comanda a lui Putin, cind el marele tar, avea sa dea atacul asupra Europei. Ca in privinta asta planul lui Putin nu sa-ndeplinit, este din cauza ca intre timp IS-ul, imaginindu-si ca asa cum lucrurile mersesera in Siria si Irak, aveau sa mearga si in Europa, se emancipase, iesise de sub tutela Rusiei si-si faceau de cap pe cont propriu, haotic, nedisciplinat, asa cum o fac de cind se stiu arabii si musulmanii in general. Prosteste, neorganizat si nedisciplinat, cea ce i-a dus in loc de catre un imperiu musulman mondial asa cum visasera, catre raiul lui Alah pe majoritatea dintre ei.
Din momentul asta incepe destramarea UE! Un proiect rau gestionat, neviabil, fara viitor, un fel de fantoma nefunctionala, existenta de fapt numai pe hirtie, totalmente impotenta, condusa de un tacim de politicieni absolut si totalmente incapabili, daca nu chiar mai rau, nu numai incapabili, dar si tradatori!
Germania depasita de situatie incearca sa arunce mortul din gradina proprie, mort de ea importat si primit, fara ca in prealabil sa se fi consultat cu celelalte tari a le sus numitului proiect, peste gard in gradina vecinilor. fiindca mortul incepuse sa se-mputa Printr-un act si un tupeu de obraznicie absolut, de ne mai auzit, a incercat sa arunce mortu' peste gard in gradinile vecinilor, care asa cum era normal, pe chestia asta au tratat Germania cu refuz si cu sictir, zbirlindu-se, in asa fel incit acum proiectul european Si asa construit pe un teren nisipos, a inceput sa se clatine.
Batrinul Albion hirsit de multe si uns cu toate alifiile a zis pas parol si s-a retras din proiect, Grecia a dat faliment, ca asta-i de fapt realitatea nespusa de cuvint, dar ascunsa cu grija de asa zis politica Europeana, cind de fapt este tirita de catre celelalte tari cir, mir, mai departe ca p-o ghiulea de piciorul unui puscarias de ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat de ca si cum asta ar fi un lucru absolut normal si ca si cum defunctul proiect european ar mai exista. Numai ca toate tarile proiectului trebuie sa plateasca pagubosul tiris cu banii contribuabililor, inclusiv cele care din punct de vedere economic se mai tin in trei ate. Portugalia este si ea candidata la faliment si nici Italia nu-i departe, iar Estul Europei.... tarile de la Visegrad, se otopenesc si se-ncontreaza Brüxel-ului ca magaru-n poarta, ragind si batind din copite impotriva tuturor initiativelor aiuristice venite de la Brüxelles si as zice eu ca au dreptate, fiindca a devenit evident, vizibil chiar si pentru cei mai putin dotati mintal, ca asa zisul UE de fapt este astazi numai o fantoma de ne luat in seama. Asa cum de altfel constata si Putin acum, care jubileaza frecindusi palmele, uluit si el ca planul lui ce parea o utopie la-nceput, este indeplinit pas cu pas si UE a fost desfiintata. Nu va mai faceti ginduri si nu mai sperati! Asta-i realitatea! Nu mai urmeaza acum decit punctul
4. Care urmareste sa desprinda asa zisul UE definitiv de USA, punct in plina desfasurare, efectuat de imbatabila propaganda ruseasca si imbecilismul malign al virfurilor politice Europene.
Pe asta nu mai trebuie sa-l documentez, fiindca se petrece acum, sub nasul nostru al tuturor si probabil ca se va-ncheia cu succes. Va vine sa rideti?!
Pe scena politica mondiala incepind de anul asta in virful puterii Statelor Unite a aparut un tip exotic, ciudat, care odata instalat presedinte, s-a constatat ca nu e politician, ci mai mult sef pragmatic si manager al natiunii americane care nu mai este dispus, la fel ca mai toti politicienii de dinaintea lui sa se fofileze facind tot felul de compromisuri care mai de care mai paguboase, nici sa se ascunda pe dupa bat, facindu-se ca nu vede in ce consta raul in lume, refuzind sa evite cu orice pret a spune adevarul de teama unor conflicte care s-ar putea dezlantui si sa se multumeasca a o face numai pe jandarmul lumii pe banii, oamenii si armamentul american, tolerind in acelasi timp mofturile europene, care asteapta asa cum au facut-o-n tot lungul secolului XX ajutorul american, dar refuzind sa se apere si sa se ajute singuri. Un tip cam grobian care insa o da d-a dreptul, punind cu hotarire degetul pe rana, sau mai bine zis pe ranile care de mult ne dor si care pare hotarit sa lase politica la o parte ca si politeturile, care dau bine la public, dar folosesc lumii ca o compresa cu apa rece aplicata pe un picior de lemn, spunind clar ce vrea si aratind hotarit de unde vine raul si ce trebuie facut pentru a-l eradica.
Iar raul se numeste in momentul de fata Rusia si Putin, conducatorul de moment al ei! Putin si aliatii lui: Rusia bine-nteles, China (cu semnul intrebarii), Corea de Nord servitoarea Chinei, Iranul, haloimesul din Siria si as adauga eu Germania, care pare hotarita sa renunte la alianta cu USA in favoarea unei aliante extrem de paguboase si dubioase cu Putin. Inca nu-mi vine sa cred ca ar fi posibil asa ceva, dar..... s-a mai vazut! Si asa cum este astazi condusa fantoma europeana, n-ar fi exclus!
Si daca intr-adevar lui Putin ii reuseste si asta, cu concursul generos al imbecililor conducatori europeni, atunci am dreptate si intr-adevar Putin din punct de vedere strategic este campion. Si-a indeplinit programul cu brio, pas cu pas.
Marea manevra este adevarat ca a costat bani multi, poate prea multi, dar s-a desfasurat aproape fara gres, fara ca armata rusa sa traga oficial un singur foc, cu luptatori rusi foarte putini si dirijind neconventional conflictul, a sacrificat numai material uman din afara Rusiei. In felul asta as zice eu ca a realizat mai mult decit intreaga pleiada de banditi comunisti premergatori lui, cu infinit mai putin efort militar si printr-o propaganda magistral condusa. Si bine-nteles nu trebuie sa uitam, cu ajutorul neprecupetit si masiv oferit de lasitatea, neputinta si prostia unor conducatori europeni asociali, care aduc Europa si pe europeni in pragul desfiintarii, in pragul dezastrului.
In astfel de conditii si cu astfel de manageri pe care-i avem, tare mi-e frica ca vom pierde meciul cu Putin! Daca nu cumva din nou America se va-ndura de noi si nu ne va lasa sa pierim, ca de fapt ar avea tot interesul sa ne mai scape odata de soarta pe care o meritam, macar inca odata! Daca nu cumva, conjunctura politica, economica si militara mondiala, se va schimba din nou, America intr-adevar nu va mai avea nevoie de Europa si atunci ne va lasa dracului in zeama noastra, ca atunci.... va trebui sa ne-ngrijim noi insine de soarta noastra. Si ma indoiesc tare ca vom reusi sa mergem mai departe singuri, asa destramati si tembeli cum suntem!

Vlad





Gheorghe Popescu 2018-05-31
Domnule Preda, am o intrebare subiectiva pentru dumneavoastra. De ce exista discrepanta asta intre parlamentarii romani plecati la Bruxelles si cei ramasi in tara? Cei plecati arata a oameni cit de cit normali (chiar daca apartin unor grupari politice diferite) pe cind cei ramasi in tara sint toti amorfi, dominati parca de aceleasi metehne balcanice (surzi, muti si limbuti fata de cerintele populatiei, cu orientare spre Est, impotriva directiilor europene, pusi pe capatuiala si pe slugarnicie fata de sef, lipsiti de bun simt, cu apucaturi de bulibasa - toti alaturindu-si cite o domnisoara tinara, chiar daca ei insisi purii - in general cu apucaturi fanariote). Cum se face ca cei plecati sint totusi cit de cit normali iar astia din tara nu? O fi din cauza apei? In legatura cu dorinta dumneavoastra voalata de a va intoarce in politica neosa romaneasca, sper sa nu va schimbati si dumneavoastra. Va reamintesc insa ca doar cu o floare nu se schimba anotimpul. Poate lucrati cumva (nu ma intrebati cum ca nu stiu) la modul de gindire al romanilor. Mod care permite si chiar agreeaza asemenea ipochimene politice (!?) gen Dragnea si Dancila. Sau Tudorel Toader. Numai grabiti-va, sa nu ne trezim din nou linga rusi. Va rog nu zimbiti, cu idiotii astia la conducere se poate intimpla orice. Am fost un fan devotat al lui Basescu si nu l-am placut pe Johannis, sa constat acum ca el e singurul cit de cit normal intr-o mare de idioti. Veniti si dumneavoastra, sa fiti doi, si cu Ciolos trei (Se poate face un guvern din trei oameni? Nu asteptati provincia, ca n-o sa gasiti pe nimeni). E chiar atit de exagerat ce-am scris aici? Multumesc
Cristian Preda 2018-05-29
Pentru Mihai 2: Am fost exclus din PMP pentru că nu am susținut-o pe Udrea. Nu mai am niciun contact cu accst partid de patru ani.
MIHAI 2 2018-05-29
Intrucat dl Cristian Preda este europarlamentar ales pe lista PMP este clar ca ar trebui sa candideze in competitia interna a acelui partid contra Elenei Basescu. EBA are nevoie de un al doilea mandat pentru a beneficia de pensia speciala europeana - deci e clar ca amplasarea ei pe primul loc al viitoarei liste PMP este ultimul obiectiv deziderat al taticului ei...care a si anuntat ca numai dupa aceea se retrage. Si numai daca va fi incaliber as aduga eu.
Nu-i vorba , dupa alegerea sa pe lista partidului basist dl Preda s-a si delimitat sever de dl Basescu si deci si de PMP , iar sanse sa fie pe un loc eligibil in lista altui partid nu i-ar putea oferi decat poate PSD ul. La USR e clar ca prima va fi doamna Macovei impusa de la Centru precum Agamita , la PNL doamna Turcan de care Orban doreste sa scape, la Ciolos nu stiu daca vor exista locuri eligibile si oricum daca va exista unul acela va fi al lui.
Pentru politica interna revenirea domnului Preda ar fi insa un mare castig ,tot cu conditia sa fie ales in Parlamentul Romaniei. Si dl Traian Ungureanu se afla intr-o postura identica , doar ca dansul nu si-a exprimat inca dorinta sincera de a lucra im Patrie. Probabil ca nu s-a prins ca strugurii vestici s-au cam acrit.
Total 4 comments.
Mai multe din Interviu
4049
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22