Pe aceeași temă
Ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, unul dintre inițiatorii ordonanței, alături de ministrul Justiției, a susținut că „ordonanța include și măsuri necesare asigurării de șanse egale pentru dezvoltarea afacerilor sau mediul de afaceri și consolidarea unui climat de afaceri sănătos”.
Doar că modul în care au fost elaborate noile reglementări ridică mai multe semne de întrebare. În primul rând lipsa de transparență. Pentru o asemenea lege trebuiau consultanți practicienii în procedurile de insolvență, cei mai în măsură să ofere soluții viabile.
Un al doilea aspect care surprinde este cum se justifică necesitatea urgenței pentru a fi promovată o asemenea reglementare prin Ordonanță de guvern. Lacunele din legislație erau cunoscute de mult, iar eliminarea posibilității ca insolvența să fie utilizată pentru eludarea taxelor către stat putea fi realizată și cu alte mijloace.
„S-ar putea argumenta că Guvernul s-a grăbit pentru a-și crește veniturile bugetare. Însă acest lucru nu va realizat în acest an, și probabil că nici în 2019 nu vor fi încasări mai mari datorită modificării Legii insolvenței”, a declarat Dragoș Cabat, analist financiar.
Unul dintre scopurile nedeclarat al acestor modificări este și menținerea în activitate a companiilor de stat prin conversia, reducerea sau accesiunea creanțelor bugetare în anumite de condiții pentru a evita falimentul multor societăți cu real potențial de refacere și alte consecințe grave sociale și economie.
„ANAF va avea o procedură foarte clară, ca atunci când legea spune că poate să facă anumite lucruri poate să aplice două variante. De această dată cadrul legal e acoperit, iar la nivel de lucru al ANAF lucrurile vor fi clar reglementate pentru a aplica corect procedurile”, a detaliat Teodorovici.
Această prevedere poate permite statului să salveze companii atât de stat sau privați, ceea ce lasă portițe deschise pentru un comportament diferențiat în funcție de interese care nu mai sunt economice.
Însă tocmai posibilitatea acordată ANAF să acționeze discreționar, antreprenorii fiind practic fără apărare în fața unor măsuri abuzive.
Care sunt prevederile la conversia creanțelor în acțiuni, măsură consideră de practicienii în insolvență complet inutilă și dezavantajoasă pentru stat:
- Pentru cesionarea de creanţe ale statului la firme în insolvenţă, trebuie respectate anumite condiţii, cumulativ: preţul cesiunii este cel puţin egal cu valoarea creanţelor bugetare, asigurându- se recuperarea integrală a creanţelor bugetare înscrise in tabelul definitiv consolidat de creanţe.
- Plata preţului cesiunii şi recuperarea creanţelor bugetare se realizează într-o perioada de maxim 3 ani de la dată încheierii contractului de cesiune.
- Cesionarul justifică un interes public în vederea cesionării creanţei contractul de cesiune se încheie între data definitivării tabelului consolidat de creanţe şi data aprobării planului de reorganizare.
- Cesionarul creanţei bugetare preia ca urmare a cesiunii de creanţă toate drepturile creditorului bugetar.
- În situaţia in care plata preţului cesiunii se se face într-o perioada mai mare de 30 de zile de la data încheierii contractului de cesiune, se datorează dobânzi potrivit Codului Fiscal.
- Dacă cesionarul nu plăteşte creditorului bugetar, la termenele prevăzute în contract, preţul cesiunii, contractul de cesiune reprezintă titlu executoriu pentru creditorul bugetar, iar creanţa acestuia este o creanţă bugetara ce poate fi recuperata potrivit Codului Fiscal.
