Securitatea sau viata?

Radu Calin Cristea 17.02.2003

De același autor

De la infiintarea lor, serviciile secrete romanesti s-au aflat in spatele unor actiuni foarte controversate. E vorba de toate serviciile secrete din Romania - de la cele mai mici la cele mari, adica Serviciul Roman de Informatii (SRI), nascut din spuma insangerata a evenimentelor din martie ‘90 de la Targu-Mures, la Serviciul de Informatii Externe (SIE) care, la 4-5 ani dupa evenimentele din decembrie ‘89, functiona inca dubios, fara o lege specifica.

Nu e loc pentru inventarierea imprejurarilor cat se poate de tulburi in care serviciile secrete romanesti postdecembriste au intervenit fara ca opinia publica sa fie informata asupra legitimitatii mandatului in baza caruia acestea au actionat. E vorba, desigur, de acele notificari de uz public pe care orice serviciu de informatii din lumea democratica le pune la dispozitie, transparent, justificand indirect banul pe care contribuabilul l-a "investit", fara sa stie, intr-o misiune mai mult sau mai putin de succes. Fragmentele din Raportul SRI pe 2002 difuzate pe site-ul serviciului la inceputul saptamanii confirma ca si acest serviciu face din ocultarea actiunilor sale un principiu existential, avansand concluzii extrem de alarmante, dar fara minime indicii care sa demonstreze ca e vorba de situatii intr-adevar grave, unele chiar cu un potential exploziv, si nu de niste cai verzi pe pereti vazuti de directorul Alexandru Radu Timofte si echipa sa.

Potrivit acestui raport rezulta ca, la putin timp dupa ce a fost invitata sa inceapa negocierile de aderare la NATO, Romania este, de fapt, profund vulnerabila, pandita de dusmani foarte periculosi, in harta cu vecinii, avand zone de interes strategic ce pot cadea oricand sub control inamic si, in linii generale, riscand sa cedeze usor unor elemente ostile concentrate sa destabilizeze tara.

Primul impuls al lecturii acestei schite de raport este sa ne uitam pe harta si la calendar. Sa fie vorba de vreo tara africana aflata intr-un provizorat democratic, cu frontiere incerte si guverne mai repede trecatoare decat anotimpurile? Sau e chiar Romania, tara aflata la 13 ani dupa caderea regimului ceausist si tocmai invitata sa inceapa negocierile de aderare la NATO? SRI-ul actual nu face decat sa interpreteze, neasteptat de rudimentar totusi, acelasi laitmotiv al lui "Noi nu ne vindem tara!".

Se scrie in raport despre "diferite grupuri de interese" care "au favorizat accelerarea dezagregarii sistemului economic". Sa deghizeze acest citat o prost mascata nostalgie dupa sistemul economic cat se poate de "agregat" in perioada comunista? Se mai scrie in raport despre pretinse "grupuri de presiune" care ar tinti dominatia asupra sistemului bancar si financiar, dar si, atentie!, "controlul asupra resurselor energetice vitale". Ce sa fie, ce sa fie? Petrolul, gazele, apa? De ce ne fierbe SRI-ul si nu spune direct cine unelteste sa ne fure resursele energetice, si nu oricare, ci pe acelea "vitale"? Ne putem socoti oarecum menajati ca nu aflam cam ce crede SRI despre privatizare si investitiile straine in Romania: putem deduce insa aceasta perceptie din deplangerea in raport a "intarzierilor in ceea ce priveste afirmarea unei constiinte economice nationale".

SRI vede idei la care trebuie sa recunosc ca nu am acces: mi-as putea doar imagina, irevocabil stanjenit de proiectia acestui gand, o "constiinta economica nationala" de tip mamut ingloband, de-a valma, RADET-ul si Elvila, Grupul ANA si Termoelectrica, brutariile lui Gelu Tofan si Distrigaz, Aedificia Carpati si Insula Mare a Brailei, dar mai ales a lui Culita Tarata. A fost 2002 un an incordat, cu memorabile violente de strada si convulsii sociale? SRI zice ca da, mai mult, ca ar fi aparut "noi stari tensionale". Au cazut banci in 2002, a fost sistemul bancar romanesc pandit anul trecut de riscuri majore de tip Bancorex sau FNI? Nu, am fi fost tentati sa raspundem, dar trebuie sa batem in retragere in urma sesizarii din raport potrivit careia "populatia este, in continuare, amenintata de activitati subterane prin care se urmareste acapararea si insusirea economiilor acesteia". Daca un atare avertisment, neprobat cum este, ar fi dus la o reactie normala in Occident, adica la crearea unei stari de panica soldata cu retrageri masive de lichiditati ale populatiei, in raportul SRI pe 2003 ar fi trebuit sa se scrie ca, riscand sa arunce in aer un intreg sistem bancar, acest serviciu a reprezentat unul din cei mai importanti factori de destabilizare din Romania.

Dovada iresponsabilitatii SRI a fost foarte promptul apel la calm facut de guvernatorul Isarescu imediat dupa difuzarea raportului. A avut Romania anul trecut vreo problema speciala cu vecinii? Da, spune SRI, au fost "unele momente tensionate". SRI face si profetii politice, "anticipand o intensificare a tentativelor de coagulare a unor miscari extremiste". Sa fie vorba si de altceva decat PRM - partid a carui popularitate, totusi, nu creste in sondajele de opinie? Cine mai e amenintat? SRI ne spune imediat: "existenta national-statala si fundamentul ei spiritual religios". Cine ameninta? Raspuns: "grupurile de interese care urmaresc impiedicarea afirmarii internationale a identitatii nationale". Intregul raport trazneste de un miros greu suportabil, de document redactat à la maniére de Iulian Vlad.

Citim torente de aprecieri de un nationalism gregar produse parca in laboratoarele ideologice ale fostei Securitati. Este inadmisibil sa sustii ca "existenta national-statala" a Romaniei este periclitata fara sa-i identifici pe ipoteticii complotisti? Unde si cand a dorit sa se afirme in exterior "identitatea nationala" a Romaniei si ce "grupuri de interese" au blocat-o? Ce sa insemne, dincolo de tautologii patriotarde, "fundamentul spiritual religios" al Romaniei? Nu e de glumit insa pentru ca, iarasi, fatalmente, "fundamentul" nu se poate exprima in strainatate datorita acelorasi grupuri oculte? Este de neacceptat discrepanta dintre aceasta Romanie strident autarhica, nesigura, instabila, ce ascunde enorme riscuri de securitate si parcursul ei euroatlantic - in primul rand relatia cu NATO. Din doua una, vorba lui Caragiale: ori NATO habar nu are cui i-a deschis portile, ori cei din SRI bat literalmente campii si inventeaza monstri fiorosi pentru a justifica ratiunea de a fi a unui serviciu care, daca s-ar fi luat serios, s-ar fi cuvenit sa depaseasca frazeologia descriptivista si sa informeze publicul larg despre esecurile si/sau infrangerile repurtate in lupta cu asemenea tenebrosi adversari. Nu prea se intelege de fapt cine impotriva cui lupta. De pilda, in raport se fac referiri la "consolidarea noilor orientari ale activitatii de contraspionaj". Mai aflam ca anuntata "consolidare" e consecinta noului statut dobandit de Romania dupa summit-ul NATO de la Praga. Toate bune si frumoase, numai ca autorii raportului adauga, in contextul amintit, ca "nu trebuie uitat nici proverbul potrivit caruia «Dragostea intre vecini nu inseamna si daramarea gardului»"! Sa intelegem din aceasta precizare ca "noii vecini" ai Romaniei in NATO se pot astepta la surprize mai putin placute din partea spionilor romani? In conditiile in care relatiile bune cu vecinii sunt unul din criteriile invitarii, primirii si mentinerii in NATO, cum isi imagineaza SRI ca vor fi decantate la nivelul Aliantei Nord-Atlantice mesajele din raport referitoare la "tensionarea" relatiilor cu unii dintre vecinii sai? Jocurile de umbre in care se complace raportul pot duce la supozitia ca, din moment ce sursa amintitei tensionari nu este precizata, aceasta poate capata extensii diverse, mergand pana la suspiciunea fatala ca Romania ar putea aduce un supliment de irascibilitate intr-o regiune cu un potential de conflict inca ridicat.

Ar mai fi multe de adaugat. Seriozitatea incipienta a raportului se pierde foarte repede intr-un ocean de stupiditati si alerte ieftine din care se alege doar o vaga impresie: aceea ca SRI ar trebui sa fie un soi de "bau-bau" pentru o natiune de infanti speriosi. Raportul SRI nu se putea dispensa insa si de o dimensiune filozofica: "Intr-o lume interdependenta, mai multa securitate inseamna mai putina libertate. Securitatea devine astfel mai importanta decat prosperitatea, iar ordinea - mai importanta decat pacea sau decat viata". Asadar, din perspectiva SRI, nu viata libera si prospera defineste valorile supreme in stat, ci securitatea.

Esenta raportului pe 2002 al SRI este una foarte ingrijoratoare, pentru ca ne invita la intoarceri in timp, exercitiu la care nu fuseseram parca atat de provocator invitati pe vremea lui Magureanu: cu inlocuirea unor actori nascuti ulterior si alte cateva retusuri care sa nu afecteze insa ideologia si spiritul acestui document de trista actualitate - raportul SRI ar fi putut fi datat si cu 15-20 de ani in urma. Adica pe vremea cand Securitatea, cu "S" mare, era intr-adevar mai importanta decat viata.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22