Pe aceeași temă
Euromaidanul a venit, în urma crizei financiar-economice din 2008, ca una dintre cele mai mari provocări pe care Europa le-a avut. Ucraina încerca ceva spectaculos și curajos, iar pentru o perioadă toată lumea privea într-acolo. Oricine a putut urmări atunci, live, o veritabilă răsturnare de regim. Povestea era cu atât mai inedită cu cât, în timp ce începeam să auzim voci care puneau la îndoială proiectul Europei unite, în imediata proximitate a Uniunii erau oameni care se ciocneau cu forțele de ordine aspirând chiar la acel proiect. Uniunea nu era depășită, magnetismul său încă atrăgea minți și inimi. Tot atunci, lumea îl putea vedea pe un Viktor Ianukovici fugind ca un vasal în Rusia, lăsând în urma sa o dezolantă baie de sânge.
La câteva zile de la acel moment, Vladimir Putin a ținut o veritabilă lecție deschisă pe tema “Raptul teritorial în secolul XXI”. Scandalul din Ucraina părea că a reușit să provoace vechiul sindrom al cetății asediate. Sub pretextul grijii pentru cetățenii rusofoni din afara granițelor sale, mama Rusie a decis să arunce în aer ordinea globală postbelică. În premieră absolută după cel de-al Doilea Război Mondial, un stat prelua prin forța armelor teritoriul altui stat. Dincolo de poveștile privind istoria rusă a peninsulei de la Marea Neagră și cum trebuia Putin să se asigure că nimeni nu suferă acolo din cauza “fasciștilor” de la Kiev, faptul este că forțele speciale ruse au modificat rețeaua de granițe în Europa. Întinsa Rusie devenea și mai întinsă, prin anexarea Crimeei. A fost un șoc pentru naivii care sperau că Moscova post-sovietică era altfel. Poate că arăta altfel la suprafață, dar în profunzime – fie că îi spunem Imperiu, Uniune sau Federație – Rusia rămâne imperialistă.
România ar trebui să acorde o atenție cu totul specială vecinătății sale estice, acolo unde rușii redevin activi. Iar noi nu am avut multe de câștigat atunci când marele urs de la răsărit ieșea din hibernare. Legăturile sunt acolo: Rusia se învecinează cu Ucraina, ca la rândul său are legătură cu Moldova, iar o agravare a rebeliunii separatiste din estul ucrainean poate relativ ușor să aibă consecințe până la granița cu UE, anume la Prut. Dacă birocrații de la Bruxelles încep să dea din ce în ce mai multe semne că ar accepta și un compromis cu rușii în Ucraina, România trebuie să trateze soluționarea crizei din statul vecin cât se poate de serios. Dincolo de solidaritatea cu Europa, în ecuație se află siguranța noastră în regiune. Dacă e să luăm de bine toate semnalele pe care le aruncă Bruxellesul pe piață, prognoza meteo nu arată bine pentru Kiev. Ministrul german al Economiei vorbește despre necesitatea unui climat propice ridicării regimului de sancțiuni impus Rusiei. Declarațiile lui Sigmar Gabriel sunt doar cel mai recent exemplu al îndoielilor pe care responsabilii Uniunii le manifestă în dosarul ucrainean. Francezii, italienii, grecii sau ungurii au lăsat și ei să iasă public nemulțumiri cu privire la modul în care evoluează situația politică de la Kiev. După toate eforturile ucrainenilor, după tot sângele vărsat pe Maidanul bătut de gerul siberian, poate Europa să întoarcă spatele unei națiuni care a decis să plătească un preț scump pentru că vrea să rupă de întinsa stepă rusă și să privească cu speranțe spre Vest?
Dramatic nu e că unii birocrați, mânați de calcule politice de moment, semnalizează spre o rușinoasă spălare pe mâini pentru câteva ruble, ci că nu pare să fie nimeni care să condamne acest lucru. Nu e greu deloc să admiți că Ucraina e acum o țară ciopârțită, măcinată de un separatism alimentat de Moscova, cu o economie debusolată și cetățeni care poate că nu înțeleg de ce pare Europa să tranzacționeze peste capul lor viitorul unei țări care este exemplul viu al nevoii de apartenență la o Europă unită. Însă dacă această unitate pune instinctul mercantil deasupra principiilor pe care acest continent s-a fundamentat, atunci devine amăgire cu miros de eșec. Prognoza pentru Ucraina nu arată bine, dar acest dans al ploii pe care establishmentul european îl face în fața Rusiei nu trebuie să descurajeze. Povestea Ucrainei nu e încheiată.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/04/foto pag 6 interviu.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
Comentarii 10
Dino - 03-21-2016
Prin 1960 se părea ca politica occidentală este falimentara și URSS.ul lui Hrușciov e în plin avânt. De URSS s-a ales praful, politica Vestului, cu valorile ei a rezistat și v-a rezista. Este bine ca trăim în epoca supremației politice și militare ale STATELOR UNITE ALE AMERICII. Ne ferește. de multe rele.
Răspundeprofesoru - 03-20-2016
@Dino: Noi suntem în NATO, de-aia Rusia n-o să ne atace niciodată. Şi dacă prin absurd ne-ar ataca, aliaţii noştri ne vor veni în ajutor. Ăsta e rostul alianţelor. Aşa cum şi noi trebuie să venim în ajutorul aliaţilor în caz de ceva. @Alex: nu urmăresc comunicatele MAE rus atât de fidel ca tine, dar nu cred să spună că Rusia e mult mai slabă decât NATO şi decât SUA, că trupele ruse se află în Donbas, că avionul MH17 a fost doborât de ruşi, etc., lucruri care apar în postările mele.
RăspundeAlex - 03-20-2016
Când citesc comentariile profesorului, parcă aș citi comunicate de la MAE rus. 1 la 1.
RăspundeDino - 03-20-2016
Cum ar fi să ne ocupe gașca lui Putin și Occidentul să zică ,,ce.a fost a fost, nu se mai poate face nimic în privința asta,,?
RăspundeDino - 03-20-2016
Adevărul e că puțină moderație nu strică când ceri ,,puțină moderație,,
Răspundeprofesoru - 03-20-2016
@Arpad: NATO e cea mai puternică alianţă din lume. Doar bugetul pentru apărare al SUA e de 10 ori mai mare decât al Rusiei. În ce fel sunt ţările NATO ameninţate de Rusia? Dacă Rusia voia Ţările Baltice, le ocupa înainte de 2004, nu le lăsa să intre în NATO. O dovadă că pericolul e imaginar: Finlanda, vecină cu Rusia, se simte în siguranţă şi nu vrea să intre în NATO. Despre "veşnica politică anexionistă": Kazakhstan, vecină cu Rusia, e o ţară imensă, de vreo zece ori cât România, o câmpie imensă, are doar 18 milioane locuitori, dintre care un sfert sunt ruşi. E numai bună de cucerit. Dar Rusia n-o atacă. Nu i se va întâmpla nimic atâta timp cât stă cuminte în sfera de influenţă a Rusiei. La fel a fost şi cu Ucraina. Rusia i-a respectat integritatea atâta timp cât nu a existat ideea aderării la NATO şi la UE, care putea deveni realitate după revoluţia Maidanului. Asta a fost cauza acţiunii ruseşti, nu anexionismul. Teritoriu Rusia are destul. Dacă voia, putea ocupa Kievul, dar n-a vrut. A ocupat doar două teritorii relativ mici, populate de ruşi, de care avea nevoie pentru blocarea aderării Ucrainei la UE şi NATO. Adică obiectivele Rusiei sunt raţionale şi acţiunile ei previzibile. Ceea ce înseamnă că există posibilitatea unei înţelegeri. Nu trebuie să uităm ce s-a întâmplat. Din contră, e un avertisment pe care trebuie să-l ţinem minte: dacă NATO şi UE continuă politica de extindere către graniţele Rusiei, Rusia va recurge la forţă pentru a le împiedica. Chiar dacă Rusia e mult mai slabă, va lupta atunci când sunt în joc interesele sale fundamentale.
RăspundeArpad - 03-20-2016
Pai, pe non-reactia celor amenintati se si bazeaza vesnica politica anexionista, a rusilor. Sa uitam, tovarasi !
RăspundeVasile Popa - 03-20-2016
"În premieră absolută după cel de-al Doilea Război Mondial, un stat prelua prin forța armelor teritoriul altui stat." Chiar asa? De la cel de-al doilea Razboi, nu stiu daca a fost o zi de pace pe pamant. In general, razboaiele se fac pentru teritoriu. Poate nu a auzit Dl Despina despre asa ceva. Putina moderatie nu strica. Este ingrijoratoare distanta foarte mica dintre Romania si Odessa. Ar trebui ca romanii sa ia in serios amenintarea sovietica, pardon rusa. Cei care se culca pe o ureche in speranta ca Occidentul o sa ii ajute vor fi foarte dezamagiti. Cat despre Ucraina, nu o pling de mila. Ea detine o mare parte din teritoriul Basarabiei fata sa se jeneaze prea mult,
RăspundeGeorge - 03-20-2016
Traiesc cu impresia ca politicienii nostri sint aerieni cind vine vorba de adevaratul interes national, nu acela urlat periodic cu ocazia sarbatorilor si alegerilor . Nu exista alta solutie pentru un popor ca al nostru, aflat intr-o zona ca a noastra decit crearea unei forte militare suficient de puternice si suficient de bine inzestrate incit sa ii determine pe amatorii de teritorii romanesti sa caute mai degraba solutii diplomatice . Trebuie sa devenim o nuca prea tare pentru a fi sparta cu usurinta, astfel ca cei "interesati" sa considere ca nu merita . Ce ar insemna suficient cind este vorba de Romania sa judece specialistii nostri . Prima data insa trebuie depistati oamenii rusilor care sint camuflati in rosu galben si albastru si care isi slujesc stapinii cu abnegatie,incercind sa faca tot ce pot ca in tara asta institutiile statului sa fie distruse,economia pradata,sistemul de justitie la pamint . In felul asta,cu toate la pamint si cu o armata slaba si neglijata,pot intra lejer . Cu ce vor apara fiii nostri tara asta ,cu arcuri si sageti ? II vom trimite la moarte sigura datorita inconstientei si indiferentei noastre ? II vor face rusii carne macinata si atunci vom putea sa le multumim tilharilor si neoamenilor care de 25 de ani sint gramada pe bugetul national si tepuiesc Statul Roman ,pe care ar trebui sa-l reprezinte ,nu sa-l ucida .
Răspundeprofesoru - 03-19-2016
"A fost un șoc pentru naivii care sperau că Moscova post-sovietică era altfel. " - aceşti naivi doreau să împingă UE şi NATO până la graniţele Rusiei. Sigur că a fost un duş rece pentru ei atunci când au văzut că Rusia reacţionează. "o rușinoasă spălare pe mâini pentru câteva ruble", "instinctul mercantil deasupra principiilor " - renunţarea la sancţiuni nu are ca scop reluarea afacerilor lucrative cu Rusia. Scopul e asigurarea securităţii continentului prin aplanarea tensiunilor şi reluarea dialogului. Nu mai serveşte la nimic datul ochilor peste cap gen "vai ce s-a întâmplat, e prima dată când o ţară anexează..." Ce-a fost a fost, şi nu se mai poate face nimic în privinţa asta. Viaţa merge înainte.
Răspunde