Virgil Nemoianu lansează două volume în România

În perioada 11–20 octombrie 2016 vor avea loc o serie de evenimente de lansare a volumelor „România şi liberalismele ei. Tradiţie şi libertate” şi „Surâsul abundenţei. Cunoaştere lirică şi modele ideologice la Ştefan Aug. Doinaş” de Virgil Nemoianu, apărute la Editura Spandugino.

- Marţi, 11 octombrie 2016, ora 13:30, în Sala de Lectură a Bibliotecii Facultăţii de Litere (Bucureşti). Prezintă cartea alături de autor: Prof. Carmen Muşat şi Prof. Mihai Zamfir.

- Miercuri, 12 octombrie 2016, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu. Prezintă cartea alături de autor: Prof. Valeriu Stoica, Prof. Tudorel Urian şi Sorin Lavric.

- Joi, 13 octombrie 2016, ora 14:00, la Centrul Multicultural al Universităţii Transilvania (Braşov). Prezintă cartea alături de autor: Conf. Adrian Lăcătuş – Decanul Facultăţii de Litere (Braşov), Prof. Rodica Ilie, Prof. Caius Dobrescu şi Conf. Adrian Lesenciuc – Preşedintele Uniunii Scriitorilor – filiala Braşov.

- Marţi, 18 octombrie 2016, ora 12:00, în Atrium Palas Mall – Iaşi, în cadrul Târgului de Cărţi şi Arte Frumoase „Arca lui Gutenberg”. Prezintă cartea alături de autor: Mircea Platon, Varujan Vosganian şi Alina Ledeanu – Preşedintele Fundaţiei Culturale Secolul 21. Moderator: Cassian Maria Spiridon.

- Joi, 20 octombrie 2016, ora 12:00, în Sala Albastră a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Craiova. Prezintă cartea alături de autor: Prof. Nicolae Panea – Prorectorul Universităţii din Craiova, Prof. Florea Firan, Conf. Gabriel Cosoveanu şi Alina Ledeanu – Preşedintele Fundaţiei Culturale Secolul 21.

„Volumul «România şi liberalismele ei» are două scopuri. Cel dintâi este acela de a schiţa felul în care un expatriat vede, de la oarecare distanţă, desfăşurările socio-politice din ultimii zece ani în ţara sa natală, în literatură ne-am obişnuit cu ideea că există «lecturi multiple» ale textului. Eu cred că acelaşi lucru e valabil şi la nivelul mai general al culturii şi civilizaţiei. Punctele de vedere deosebite (în măsura în care nu sunt în chip evident absurde sau contrare realităţii măsurabile şi empirice!) se completează, nu se contrazic. Realitatea e totdeauna mai complexă decât o singură explicaţie individuală, oricât de bună ar fi aceasta. Explicaţia are două sau trei dimensiuni, în vreme ce realitatea are dimensiuni mult mai numeroase. Iată motivul epistemologic al oricărui soi de pluralism. Cu aceasta ajung la al doilea scop al cărţii. Ea vrea să explice dialectica destul de chinuită a relaţiilor dintre societatea de la Dunărea de Jos şi formele variate ale liberalismului, ea vrea să sublinieze rolul central pe care l-a jucat şi îl joacă «lucrul cultural» în aceste relaţii.”

„Este vorba aici, în volumul 6 al seriei de faţă, despre o carte care, în fond, a avut succes şi s-a vândut bine. La ora actuală (adica în 2016) dispunem de numeroase lucrări solide, atât despre Cercul Literar de la Sibiu în genere, cât şi despre diferiţi membri ai săi. Cel puţin opera unuia dintre ei (Ion Dezideriu Sîrbu) dispune de o ediţie critică, academică (şi ea în curs). Totuşi, am impresia că în 1994 monografia Doinaş era unică, era cea dintâi. (Lucru de altfel nu prea important). Problema vrednică de discutat este dacă, în adevăr, în a doua jumătate a secolului XX Ştefan Aug. Doinaş a fost cel mai bun poet de limbă română (aşa cum cred eu) sau nu. El se află acum (ca sa reiau expresia atât de nimerită a lui I. Negoiţescu despre altcineva) «în purgatoriu». Volumul vrea să fie o piesă la dosar în favoarea academicianului a cărui viaţă s-a încheiat cu funeralii naţionale. [...] Doinaş se numără printre puţinii autori români care întruchipează o autentică şi vitală continuitate istorică între 1938 sau 1947 şi 1989 sau 1991, o punte unificatoare. Nu pot să nu cred că acest potenţial de semnificaţie cultural-istorică naţională, acest potenţial de armonizare, de restaurare, de vindecare în fond, nu a fost perceput, într-un fel mai limpede sau mai vag, de către foarte mulţi.[...]”

VIRGIL NEMOIANU (născut la 12 martie 1940), este unul din cei mai reputaţi teoreticieni, critici literari şi filosofi ai culturii contemporane. Este absolvent al Literelor bucureştene, membru al Cercului de Stilistică al acestei Facultăţi (coordonat de Alexandru Rosetti, Tudor Vianu şi Mihai Pop). Devine profesor la Catedra de Engleză a Universităţii bucureştene, ulterior profesor universitar în diferite centre americane; cea mai lungă carieră în învăţământul universitar a avut-o, până astăzi, la Catholic University of America (Washington). A mai predat la Universităţi din Londra, Cambridge, Amsterdam, Cincinnati şi Berkeley şi a conferenţiat în peste 50 de universităţi din Europa şi America de Nord. Este doctor honoris causa al Universităţii Babeş-Bolyai, din Cluj-Napoca, şi al Universităţii Alexandru Ioan Cuza, din Iaşi. În 2015 primeşte titlul de Membru onorific al Academiei Române. Este specialist în literatură engleză şi teoria literaturii, dar operele sale subîntind domenii, teme şi problematici dintre cele mai variate: literatură română, literatură engleză, literatură americană, Romantism european, raportul literaturii cu celelalte arte şi cu ştiinţa, raportul dintre artă şi societate, Postmodernismul, importanţa Religiei şi a Tradiţiei, natura şi destinul canonului cultural etc. Este autor şi coordonator al multor volume de teoria literaturii, literatură comparată sau filosofia culturii. În prezent, este vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată şi membru în Biroul Executiv al Asociaţiei Criticilor şi Cercetătorilor Literari din SUA. A fost distins, printre altele, cu ordinul „Steaua României“ în grad de comandor şi a primit ecoraţia Regală „Nihil Sine Deo“ din partea Familiei Regale a României. Din titlurile publicate (cercetare literară, eseistică, memorii sau dialoguri), amintim: Structuralismul (1967), Simptome (1968), Calmul valorilor (1972), Utilul şi plăcutul (1973), Micro-armonia (1977), Îmblânzirea Romantismului (1978), O teorie a secundarului (1989), Arhipelag interior (1994), Surâsul abundenţei (1994), Jocurile divinităţii (2000), România şi liberalismele ei (2000), Tradiţie şi libertate (2001), Înţelepciunea calmă (2002), The Triumph of Imperfection. The Silver Age of Sociocultural Moderation in Early 19th Century Europe (2006), Imperfection and Defeat. The Function of Aesthetic Imagination in Human Society (2006), România noastră (2009), Postmodernism şi identităţi culturale (2012).