Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Noua politică externă rusă, inspirată din manualul sovietelor
2016-02-12
3
Sunt deja ani de zile de când discursul rusesc exprimă tot mai multe semnale care indică faptul că Moscova a decis să folosească frica cetății asediate în scop politic. Nimic bun nu poate ieși de aici.

 

La finalul lunii Ianuarie, șeful diplomației ruse denunța o nouă încercare a Vestului de a se amesteca în treburile interne ale Federației. Moscova, spunea Serghei Lavrov, nu va permite Occidentului să o pedepsească pentru politica internațională independentă. Oficialul a subliniat disponibilitatea rușilor de a coopera cu Vestul, însă numai de pe poziții de egalitate. “Afacerile nu vor mai fi la fel”, a adăugat Lavrov.

 

În 2011, profesorul de drept Jeffrey D. Kahn spunea că statutul de membru în Consiliul Europei a avut o influență pozitivă asupra statului de drept din Rusia. Prin cazurile pe care le pierde la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, establishmentul de la Moscova arată tot mai mult respect pentru instituția internațională, argumenta profesorul[1]. Patru ani mai târziu, Guvernul rus decidea să legifereze caracterul facultativ al deciziilor internaționale în privința drepturilor omului. Hotărârile CEDO erau depășite de autoritatea Curții Constituționale a Federației, Curte care va decide dacă aplică sau nu sentințele instanțelor internaționale. Mutarea politică venea după ce statul rus a pierdut la CEDO un proces în urma căruia trebuie să plătească 1,9 miliarde de euro foștilor acționari ai companiei petroliere Yukos. “Statul rus a plătit fiecare decizie luată împotriva sa, fără excepție”, spunea în 2011 profesorul Kahn. Între timp au apărut și excepțiile.

 

Ca răspuns, Consiliul Europei a autorizat o delegație pentru verificări privind situația drepturilor omului din peninsula Crimeea, anexată abuziv de Federație în Martie 2014. Secretarul General al Consiliului a ținut să scoată în evidență izolarea în care se află regiunea după ce Moscova a preluat-o de la Ucraina. Iar Curtea Penală Internațională a decis lansarea unei investigații privind posibile crime de război în conflictul ruso-georgian din 2008, în urma căruia regiunile Abhazia și Osetia de Sud au fost separate de Georgia și au intrat sub directa influență a Kremlinului.

 

Dar să vedem cum arată, în plan general, politica externă asupra căreia Lavrov clamează independența de acțiune. În Ucraina, conflictul separatist din est se transformă treptat într-unul înghețat, fapt ce ar trebui să folosească rușilor, dat fiind că acest statut scoate Kievul din orice calcule pentru integrare euro-atlantică. Totuși, la începutul lunii Februarie, președintele Poroșenko vorbea despre creșterea riscului unui conflict deschis cu Federația, în condițiile în care – spunea liderul ucrainean – Moscova face pregătiri intense pentru război. Kievul preciza și că Federația nu a respectat niciun punct din acordul de la Minsk. Fapt confirmat deja de Națiunile Unite. Într-un raport publicat la începutul lunii Decembrie 2015, ONU prezenta situația din regiunile separatiste din estul Ucrainei în tușe grele: tortura, crimele și suspendarea legii continuă să se impună în zonele controlate de separatiștii susținuti de Kremlin. De altfel, la finalul anului trecut chiar Vladimir Putin confirma prezența personalului militar rus în Ucraina.

 

În Siria, Moscova pare să se simtă foarte bine. În ciuda apelurilor Occidentului, Putin continuă să-l susțină pe Bashar al-Assad. Recent, aviația militară rusă a lansat alături de forțele guvernamentale o ofensivă majoră în regiunile controlate de rebelii susținuti de Vest. Politică externă independentă. Mai mult, se pare că Siria devine terenul de testare pentru noile capacități din industria militară rusă. Presa rusă scrie că Moscova a decis să reactiveze avioanele de vânătoare de generație nouă Suhoi Su-35S, model considerat a fi unul dintre cele mai capabile și periculoase avioane de luptă aflate în activitate, alături de F-22 al americanilor.

 

În Europa, per ansamblu, politica externă rusă e foarte vocală. Fie că vorbim de finanțarea partidelor extremiste și populiste din mai multe state, de retorica tot mai agresivă față de scutul american antirachetă din Europa Centrală și de Est sau de ceaiuri cu poloniu radioactiv ca exemplu al rafinării asasinatului politic, Federația Rusă demonstrează, într-adevăr, o politică externă independentă. Însă acest lucru e direct conectat la starea internă a statului. Iar recentele evoluții pe piețele internaționale nu favorizează foarte mult economia Federației. Prăbușirea prețului țițeiului, ridicarea sancțiunilor Iranului și volatilitatea burselor prezintă riscuri majore pentru economia rusă. La începutul anului, ministrul rus de Finanțe anunța premisele unei găuri bugetare de peste 38 de miliarde de dolari. Dar cum un recent sondaj realizat de Centrul Levada arăta că unul din cinci ruși crede că sângerosul dictator Iosif Stalin a fost un lider înțelept care a adus putere și prosperitate fostei Uniuni Sovietice, e pertinent să apreciem că opinia publică rusă e dispusă să suporte multe neajunsuri interne de dragul recuperării trecutului imperial.

 

Opțiuni pentru o pasare democratică a puterii nu par să mai fie, în condițiile în care puterea în statul rus e concentrată în anturajul restrâns al lui Putin. “Luarea deciziilor la Moscova a devenit ostatica capriciilor lui Putin și ale grupului său de sfătuitori”, crede și Simon Smith[2]. De mai bine de zece ani, bugetul militar al Federației Ruse crește constant. Potrivit unei analize New York Times[3], în 2014-2015 bugetul Apărării a explodat cu un plus de aproape 11 miliarde de dolari, iar intenția e de a moderniza 70% din forțele armate până în 2020. Moscova crește prezența militară în Arctica, testează granițele aeriene și maritime ale Alianței Nord-Atlantice, întreține conflicte externe (Ucraina, Siria, Transnistria, Georgia) pentru a păstra puterea internă, anexează teritorii – totul într-o reeditare a politicii sovietice din perioada Războiului Rece. Noua politică externă independentă a Kremlinului e o repunere în scenă a atitudinii latent-conflictuale a sovietelor.

 

[1] https://www.wilsoncenter.org/publication/vladimir-putin-and-the-rule-law-russia

[2] http://www.realclearworld.com/articles/2016/01/06/russias_biggest_challenges_for_2016_are_domestic_111645.html

[3] http://www.nytimes.com/interactive/2015/12/24/world/asia/russia-arming.html

TAGS : rusia lavrov politica externa ue siria ucraina
Recomandari
Comentarii
laurentiu 2016-02-14
mancurţi au fost, mancurţi sunt încă ...
profesoru 2016-02-13
" Poroșenko vorbea despre creșterea riscului unui conflict deschis cu Federația, în condițiile în care – spunea liderul ucrainean – Moscova face pregătiri intense pentru război" - îl luaţi în serios pe Poroşenko? Pe el îl interesează doar să obţină bani din Occident, fără prea multe întrebări în privinţa reformelor. De-aia agită sperietoarea cu pregătirile de război ale Moscovei.//
Cum să nu-l susţină Rusia pe aliatul său Assad? Pe cine ar trebui să susţină? Pe aliaţii SUA?
Rusia creşte prezenţa militară în Arctica, pe teritoriul său. SUA se pregătesc să trimită trupe în Polonia şi Ţările Baltice, la graniţele Rusiei. Cum o fi mai bine?
Bugetul militar al Rusiei creşte constant, şi a ajuns să reprezinte 15% din bugetul militar al SUA. :)
"opinia publică rusă e dispusă să suporte multe neajunsuri interne de dragul recuperării trecutului imperial." - care recuperare a trecutului imperial? Rusia a piedut enorm din 2014 încoace: ieşirea Ucrainei din sfera sa de influenţă, periclitarea poziţiei lui Assad. Rusia e în defensivă pentru a apăra ce se mai poate din aceste poziţii (menţinerea Ucrainei în afara UE şi NATO (aşa cum remarcaţi la începutul articolului), menţinerea lui Assad la putere). Nu e în ofensivă pentru cine ştie ce vise imperiale.
"testează granițele aeriene și maritime ale Alianței Nord-Atlantice" -adică avioanele şi navele NATO pot să patruleze în apropierea Rusiei, dar avioanele şi navele ruseşti au interdicţie în apropierea ţărilor NATO?
Genul ăsta de articole generează o realitate paralelă, aceea a unei ameninţări ruseşti la adresa Occidentului.
dumitru 2016-02-13
Pentru cei care scriu pe toate cele: "Basarabia, pamant romanesc!"

Acesta este un "cliseu" lansat de inamicii Romaniei si "inghitit" fara a fi "mestecat" (adica analizat si judecat) de cei ce-si zic "patrioti"!

Este lansat de inamicii Romaniei, pentru ca este DOAR in interesul lor ca Romania sa aiba relatii proaste cu puterea acestei regiuni!

Basarabia (Moldova) este pamant moldovenesc!

Tot asa cum Austria este pamant austriac, nu german, chiar daca vorbeste limba germana si daca, in istorie, a fost provincie populata de germani!

Si, inca, chiar daca a fost alipita la Germania in 1938 pentru 7 ani, tot asa cum Basarabia a fost alipita la Romania in 1918 pentru 22 de ani!

PS. Patri(h)otii care se identifica cu criminalul Ion Antonescu, ce a trimis, inutil, la moarte si schilodire sute de mii de tineri romani, vor fi revoltati de acest punct de vedere!

Este problema lor daca ei cred ca pentru a fi patriot trebuie sa-ti trimiti semenii la moarte si schilodire, inutile!
Total 3 comments.
1583
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.