Niște jurnaliști

Disputa despre conduita jurnaliștilor la conferințele de presă e dată de amestecul indigest dintre jurnaliștii cinstiți, care cred în puterea independenței editoriale, și propagandiștii aflați în soldă, mânați de complicități politice și interese patronale.

Brindusa Armanca 20.02.2018

De același autor

 

Paginile de Facebook românești s-au învol­bu­rat după cele două conferințe de presă, cu șe­fa DNA și cu președintele statului, mult aș­teptate de public, dar mai ales de jurnaliști. Spațiul politic stătea să ex­plo­deze pe partea PSD, care cerea exasperat lichidarea La­u­rei Codruța Kövesi, iar te­le­viziunile arondate, Antena 3 și RTV, țineau focul aprins cu înregistrări „epocale“, livrate în prime-time de niște penali (Vlad Cosma, Sebastian Ghiță etc.). Transmise live, con­fe­rințele de presă n-au fost doar apariții relevante sau mai puțin reușite ale unor actori importanți ai scenei publice, ci și examene la vedere pen­tru practicanții profesiei de jurnalist. Au­diența a fost mare pe mediile care au difuzat co­n­fe­rința de la DNA, s-a urmărit cu interes și apa­riția (atât de rară, totuși!) a președintelui Io­hannis, iar dezbaterea despre întrebările puse și răspunsurile primite de jurnaliști a venit de la sine.

 

Prima nedumerire a fost dacă oamenii de pre­să merg să pună întrebări sau să ia la palme. Tolontan a luat apărarea dreptului inalienabil al jurnalistului de a pune întrebări, ieșind cu pieptul gol pe blog împotriva autorităților ca­re nu răspund: „Președintele Iohannis debar­a­sează microfonul, ministrul justiției, Tudorel Toa­der, fuge la propriu, iar când ajungi să pui o întrebare la DNA afli că nu e o întrebare patriotică. Fuga de răspunsuri înseamnă o devalorizare a instituțiilor democratice“. Corect! Însă nu tot ce se întreabă este musai de interes public, chiar dacă jurnaliștii se acoperă cu afir­ma­ția că reprezintă cetă­țea­nul. Pentru asta profesioniștii se pregătesc, au informații pe care le verifică prin întrebări, relevă un fapt, o acțiune sau o nonacțiune a au­torităților care îi afectează pe cetățeni. Alt­minteri, totul devine o hârjoană amabilă sau o hărțuire fără sens. Hârjoane vedem în fie­ca­re seară la televiziunile care deservesc par­ti­de. Exemplul de manual este Dragnea la RTV, niciodată deranjat de vreo întrebare neîn­gă­duită. Hărțuitorii citesc de pe telefon întreb­ă­rile venite „de sus“, riscând să fie ironizați de colegi, așa cum a pățit reporterița de la An­tena 3. Mona Dîrțu a ridicat pe blog problema legitimității întrebărilor puse de Tolontan la DNA: „Au ajutat ele la clarificarea unor fapte/situații/decizii? Eu cred că despre asta-i vorba în primul rând; și că istoricul unui jur­nalist, numele angajatorului etc. sunt ches­tiuni cu totul secundare“. Deși jurnalist cu experiență, ieșit pe teren, Tolo a fost incoerent la DNA, a venit, a revenit, fără să releve ceva nou, de mare interes public.

 

Costi Rogozanu (Vox Publica) decela „un tre­mur“ în vocea unei jurnaliste „îmbârligată în propriul narcisism“ la discuția cu președintele, tremur interpretat ca o stare de frică. „Ați observat cât de intimidați erau ziariștii, și ăia buni și ăia slabi, la aceste conferințe de pre­să, Iohannis & Kövesi? Voci tremurânde, fâs­tâ­ceală, pierderea șirului. Mie mi-au dat ceva fiori aceste fâstâceli, era un fel de frică și ne­pu­tință. Neputința venind din faptul că orice ai întreba, de fapt nu întrebi, ci te expui ca fiind de o parte sau alta, și siguranța că orice ai întreba nu vei primi un răspuns, ci un per­formance, zice Rogozanu. Dintr-o pers­pec­tivă diferită, da, apare uneori neputința, dacă jurnalistul e instruit ca provocator. Nu întot­dea­una provocările reușesc și atunci apare frica de șefii redacționali sau de patron: nu livrezi, pleci din job. Timiditatea nu e un atri­but al profesiei, iar bâlbâiala survine când lip­sește suportul de informare, de pregătire și pro­fesionalim.

 

Niște jurnaliști n-au ieșit bine la examenul pu­blic: unii n-au fost suficient de pregătiți, alții au mers cu o agendă ostilă pentru a alimenta mașinile de propagandă supraîncălzite la An­tena 3, la RTV, la B1 TV sau în emisiunea de import de pe TVR 1, România 9, care a adus damful de closet al Antenei 3 în televiziunea publică. La întrebarea dacă jurnalistul isco­dește sau dă palme, un răspuns „bombă“ a dat Gâdea miercuri seara, când, aplecat asu­pra invitatului liberal în studio, aproape de a-i administra o palmă, a răbufnit în direct spu­nând „Pupați-o în c* pe Kövesi“. Peste 100 de sesizări se află acum pe masa CNA. Ghi­nion, tocmai acum când Gâdea e dovedit ca mincinos și de rea-credință și în procesul pier­dut la Tribunalul București cu un diplo­mat.

 

Disputa despre conduita jurnaliștilor la confe­rințele de presă și la interviurile importante, de unde pot veni clarificări și informații noi (vezi cazuri pozitive ca Ramona Avramescu - TVR cu Trump, Alice Iacobescu – Digi 24 cu Ma­rine Le Pen, Ovidiu Oanță - Pro TV, co­res­pondent pe justiție, și alții), e dată de ames­tecul indigest dintre jurnaliștii cinstiți, care cred în puterea independenței editoriale, și pro­pagandiștii aflați în soldă, mânați de com­plicități politice și interese patronale. Publicul vede niște jurnaliști la o conferință de presă. E o iluzie... optică. Mulți n-au nicio legătură cu jurnalismul, au alte misiuni, construind ima­ginea unei fracturi ideologice în interiorul breslei. Produc confuzie, se erijează în ar­hanghelii dreptății apărând penalii și lovind la temelia democrației. Se recunosc după între­bările puse, care nu iscodesc, ci atacă sub cen­tură cu tupeu și uneori cu furie.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22