Eseu

Mulți bolnavi de Covid 19 (în forme grave) au mărturisit, după intervalul de spitalizare, că... ar fi renăscut. Cel mai recent exemplu care îmi vine în minte este al popularului campion Titi Aur.

Problema nu este că trăim prea puțin, ci că risipim mult din timpul pe care îl avem. […] Viața noastră s-ar extinde cu mult dacă am gestiona-o corect. — Seneca

La ce memorie ne referim, când spunem că viața își „întinde antenele” dincolo de punctul terminus? Ar trebui să ne bucure diversele accepțiuni ale acestei forme de continuitate.

Până când pelerinajul se va întoarce, soluția este pelerinajul interior.

Cultul originalității pe care noi l-am supt la sânul mamei corespunde cultului auctorial; dar acesta nu există, slavă Domnului, decât de câteva secole...

Lumea în care trăim este o lume eminamente politică. Ea este cea care a preluat, în totalitate, rolul pe care Divinitatea, atunci când trăiam încă în natură, îl juca în viața noastră.

Invidia unora dintre regățeni ar trebui poate să lase locul ambiției de a ține pasul cu ceea ce se întâmplă frumos dincolo de Carpați.

Dar poți să te desparți de limba maternă cum te-ai despărți de un iubit?! Eu, una, nu pot.

Pentru Putin, „Marele Război pentru Apărarea Patriei” constituie evenimentul fondator al Rusiei recente, accentuând tema victoriei asupra marii puteri din apus și cea a „unității întregului popor”.

Deciziile luate de Bush și Scowcroft (pe fondul invadării Kuwaitului) au reflectat modul în care înțelegeau ei relațiile internaționale și felul în care și-au imaginat era post-Război Rece.

În momentul de față, medici stresaţi trebuie să trateze pacienţi la rândul lor stresaţi.

Cartea lui Mirel Bănică (de curând apărută la Editura Polirom) este povestea unei călătorii de o lună și jumătate făcută vara trecută prin România de dincolo de București, a regiunilor istorice.

Articolul își propune să ofere o piesă nouă de puzzle în jocul complicat de informații și interese din jurul „marelui laser” din Măgurele.

Parcursul credinței creștinului nu cere ochelari de cal. Iar aceasta, fiindcă ansamblul numit Adevărul revelat nu are nimic de-a face cu certitudinea osificată sau prejudecata fosilizată. Dimpotrivă.

Sunt omul fără identitate, fără biografie (pe nimeni nu interesează realizările obținute în cartierul mărginaș al orașului). Țin la umanitatea mea, care e singura mea dovadă că exist.

Regimul de urgență instituit în Europa din martie până în mai 2020 a dat autorităților puteri sporite de a introduce restricții nu doar de circulație, ci și de exprimare.

Probabil că una din capcanele cel mai bine camuflate în web e chiar înstrăinarea de tăcere. Ne țiuie urechile, dacă nu avem telefonul inteligent în funcțiune sau ecranul de calculator deschis.

Propagarea epidemiilor care au decimat populații întregi în istorie sunt strâns legate de interacțiunea omului cu mediul său înconjurător și de războaiele angajate între diversele zone ale lumii.

Pentru prima dată, națiunile au declarat război unui virus, ceva microscopic și insesizabil, fără conștiință și fără ambiția de a poseda lucruri.

Începând cu 1 martie, Luxemburgul a devenit un laborator de mobilitate pentru secolul XXI, o realizare inedită pentru o țară foarte puțin cunoscută în lume.

Tâlcul regretelor se clarifică atunci când nu trecem mecanic peste ele. Când argumentul comodității interioare nu stă în picioare, iar absența lor echivalează cu platitudinea acceptată orbește.