Nobelistul Mourou, Laserul de la Măgurele și „minciunile de marketing”

Articolul își propune să ofere o piesă nouă de puzzle în jocul complicat de informații și interese din jurul „marelui laser” din Măgurele.

Victor Barsan 28.07.2020

De același autor

El trebuie citit după ce au fost parcurse câteva texte esențiale, anume articolele din recorder și contributors.

Nobelul

Premiul Nobel obținut de Mourou răsplătește o invenție a doctorandei sale, canadiana Donna Strickland, și a sa, de amplificare a pulsurilor laser (1984). În fapt, jumătate din Premiul Nobel pentru fizică din 2018 a fost acordat lui Arthur Ashkin, pentru inventarea „pensetelor laser”, și cealaltă jumătate, în mod egal, lui Mourou și Strickland. Aceste invenții vor fi „de mare folos omenirii”, menționându-se pentru ultima, ca aplicații, operațiile oculare – apreciază comunicatul de presă al Fundației Nobel.

Justin Trudeau, prim-ministrul Canadei, supralicitează: „Their innovative work... is expected to have a significant impact on cancer therapy”. Este prima dată când este lansată, de un politician foarte vizibil, această speranță gratuită. Desigur, Trudeau nu prezintă aici o opinie personală, ci dă glas unui mesaj care i-a fost prezentat.

Bucuria acelor zile este ușor umbrită de reacțiile CNRS și ale Academiei Nobel la un straniu clip, în care vârstnicul Mourou dansează dezlănțuit, împreună cu un grup de studente (?) îmbrăcate sumar, fascinați de ELI – Extreme Light Infrastructure. CNRS a anunțat că nu a fost implicat în elaborarea filmului, nu a aflat de el decât ulterior și că nu l-a preluat niciodată. Comitetul Nobel al Academiei Regale de Științe a fost și mai sever: „[acest clip] reflectă atitudini pe care Academia Regală de Științe a Suediei nu le împărtășește”, a declarat secretarul său general presei.

Existența ciudatului „clip de promovare” poate fi decepționantă, însă atrage atenția asupra unui fapt simplu: calitatea de nobelist certifică excelența într-un domeniu al științei și nimic altceva. Au existat nobeliști nemernici (Stark a fost un antisemit agresiv), de prost-gust (Feynman, pictor amator, a expus un nud numit „Marie Curie”, explicând că era curios să știe cum arătau sânii dnei Curie), imorali (Schroedinger era bigam) etc. Așadar, nu trebuie să sperăm că un nobelist este neapărat un model în afara zonei în care lucrează.

Nobelistul Mourou, cetățean de onoare al Ilfovului

Pe 4 iulie 2019, în aula BCU, lui Mourou i s-a conferit titlul de Cetățean de Onoare al Județului Ilfov, într-o ceremonie moderată de Alexandru Mironov. Același titlu a fost acordat și dlui Zamfir, considerat de moderator a fi „cel mai important român în viață”.

Mironov consideră că ultimele două cele mai importante momente ale relațiilor româno-franceze sunt sosirea generalului Berthelot și „ziua aceasta, când ... unul dintre cele mai importante momente istorice este în curs de construcție [sic] ... la Măgurele... între cei 100 de ani de la Berthelot la Mourou este istoria relațiilor dintre țările noastre”.

Atmosfera este una familială, nobelistul fiind „nașul”, iar „cel mai important român în viață” – „părintele” Marelui Laser. Este mișcător optimismul naiv al dlui Petrache, președintele Consiliului Județean Ilfov (CJI): „Privim cu încredere spre viitor, mai ales în domeniul sănătății și al înaltei tehnologii... Laserul de la Măgurele a pus Ilfovul pe harta elitei științifice mondiale. Măgurele Science Park – cel mai îndrăzneț proiect al CJI ... va fi cu adevărat primul parc științific din România ... noi, cei de la CJI, ... pregătim pașii viitorului. Dar și accesarea de fonduri europene, atât de necesare dezvoltării noastre. Domnule general [sic] Mourou, dle Nicolae Zamfir, vă mulțumim pentru tot ce ați făcut și pentru tot ce faceți”. Pentru administratorul CJI, există „două fenomene extrem de grave: cancerul și lucrul peste hotare”, care „decimează familiile românilor”, dar laserul va aduce vindecare bolnavilor și locuri de muncă șomerilor.

Mulțumirile lui Mourou surprind prin platitudine. Răspunzând CJI, nobelistul nu poate pronunța cuvântul „Ilfov”, ci se referă la „this Bucharest area”. Acceptă premiul în numele UE, „pentru că fără UE n-am fi făcut nimic”.

Aflăm că, după 30 de ani petrecuți în America, Mourou se hotărăște să se întoarcă în Franța, deși prietenii îl descurajează: „Rămâi în State ... în Europa nu sunt bani pentru cercetare”. Dar... „când ne-am întors, o mare surpriză a fost că UE a vrut să mărească marile infrastructuri de cercetare [o persoană suspicioasă ar putea bănui că savantul s-a întors tocmai pentru că aflase de intenția UE] și eu am propus acest ELI. Aceasta a fost cea mai ambițioasă inițiativă, de construire a celor mai mari lasere din lume ... în Cehia, Ungaria și alta foarte importantă, în Măgurele, în fizica nucleară – pentru că, până acum, laserul era implicat esențialmente în fizica atomică, nu în cea nucleară”.

Aici vom preciza că interacția laserelor cu materia nucleară era o temă de mult familiară unor fizicieni foarte valoroși de pe Platforma Măgurele. Dovadă este, printre altele, un articol [Enhancement of gamma-ray (nuclear, n.m.) absorbtion in the radiation field of a high-power laser] apărut în cea mai cunoscută revistă americană de fizică, Physical Review Letters, în 1979, semnat de Collins, Olariu, Pătrașcu și Iovitz Popescu. Dacă Marius Pătrașcu era, probabil, cel mai redutabil nuclearist al Platformei Măgurele, iar Iovitz Popescu – cel mai redutabil laserist, Silviu Olariu, la doar 24 de ani, era un talent remarcabil, în plină afirmare. Aceste cercetări se desfășurau cu 30 de ani înainte de existența vreunui proiect ELI și, privind retrospectiv, ne fac să înțelegem cât de multe din energiile Platformei Măgurele au fost lăsate la o parte când s-au pus bazele „marelui laser”.

Revenind la discursul lui Mourou: „Eram hotărâți să construim această infrastructură pentru voiam împingem laserul în această direcție; asta a fost, desigur, după ce l-am întâlnit pe Nicolae Zamfir... vrem să dezvoltăm căi de a face energia nucleară curată... L-am întâlnit pe Papă și i-am spus la ce ne gândim să facem”. Putem spera deci că rugăciunile Sfântului Părinte vor fi de folos pilonului ELI-NP. Din păcate, decontaminarea deșeurilor nucleare cu laserul este o minciună de marketing, de care un nobelist nu poate să fie decât perfect conștient.

Mourou la Măgurele, 17 iulie 2020, ora 8.30

Recent, Mourou a făcut o vizită în România. Putem deduce, din puținele informații oficiale, că scopul principal al sosirii „nașului” la „părintele” Laserului de la Măgurele – pentru a folosi jargonul drag notabilităților ilfovene – a fost acela de a întări prestigiul „părintelui”, puternic șubrezit de disputele cu valoroșii cercetători care îl contestă.

În întâlnirea avută cu cercetătorii din IFIN, în care înregistrările audio și video au fost interzise (măsură extrem de stranie, pentru că nu vedem prea des nobeliști la Măgurele), Mourou a elogiat realizările ELI-NP – pe care auditoriul le cunoștea, evident, mai bine decât vorbitorul – și a recomandat aplanarea conflictului. „Aplanare” este un eufemism pentru acceptarea, de către cercetători, a deciziilor conducerii IFIN-HH. Așadar, Mourou a livrat mesajul MEC, de data asta în franceză. Este surprinzător faptul că Mourou intervine într-un conflict de muncă pe care nu îl cunoaște și în care nu pare interesat să asculte opinia ambelor tabere.

Și mai surprinzătoare este afirmația că infrastructura ELI, cu cei trei piloni ai săi și, astfel, implicit, acad. Zamfir, a avut o contribuție importantă în luarea deciziei de acordare a Premiului Nobel din 2018. Auditoriul trăia cu iluzia că premiul Nobel se acordă exclusiv pe criterii de merit.

Concluzii

Mourou este un personaj-cheie în povestea „marelui laser”. Invenția sa (și a Donnei) este de mare folos omenirii, dar și lui personal. Întâmplător sau nu, Mourou se întoarce în Franța după un stagiu de 30 de ani în America, atunci când Uniunea Europeană se hotărăște să facă mari investiții în infrastructura de cercetare, și ia partea leului, canalizând aproape un miliard de euro spre laserele de mare putere. O parte din aceștia sunt produși, la prețuri foarte ridicate, de consorțiul THALES, cu care Mourou este în relații cordiale. Pilonul Nuclear Physics, ELI-NP, este plasat la Măgurele, prin eforturile „nașului” și „tatălui”, deși au existat, în comunitatea științifică românească, voci semnificative care s-au opus proiectului, cea mai fermă fiind cea a regretatului Silviu Olariu, coautor al articolului citat mai sus. Prezența celor trei piloni ELI crește șansele de Nobel ale lui Mourou, iar Nobelul crește șansele de finanțare ale ELI. Pilonul de la Măgurele, ELI-NP, orientat spre fizica nucleară, pare să fi corespuns unei curiozități științifice personale a lui Mourou. Cum utilitatea sa științifică nu este foarte clară, sunt promovate „minciunile de marketing”, în principal tratarea cancerului (mai recent, a COVID-ului) și a deșeurilor nucleare – toate, extrem de neconvingătoare.

Întreaga pledoarie a lui Mourou ținută în fața românilor este axată pe laser, dar pentru ca ELI-NP să funcționeze, este în mod esențial necesară și o sursă de radiații gamma. Fără aceasta, cercetările de fizică nucleară nu pot fi abordate. Reamintim că sursa gamma nu există, se va livra eventual în 2023, anul în care expiră mandatul acad. Zamfir.

În discursul foarte sărac în idei adresat notabilităților ilfovene, Mourou revine sistematic la importanța finanțării UE. Finanțare care este primejduită de decizia celui mai important român în viață, de a refuza, în 2018, sursa gamma livrată de consorțiul european care câștigase licitația. Dar, cu sprijin politic, ELI-NP poate deveni un proiect românesc, chiar dacă va fi o povară uriașă pentru buget, fără perspectiva unor realizări științifice clare.

Pentru un cetățean responsabil, transformarea ELI-NP într-o instituție românească este o nenorocire. Dar o asemenea transformare are nu numai consecințe financiare, ci și administrative: directorul de proiect va fi decis de autoritățile românești, nu de cele europene, cum s-ar fi întâmplat în cazul în care România ar fi aderat la ERIC. Pentru o persoană cinică, ambițioasă și avară, obsedată de rămânerea la comandă, poate fi o perspectivă ispititoare. Pentru interesele personale ale lui Mourou, importantă pare să fie menținerea finanțării firmei THALES, marea producătoare de lasere.

Undeva, în planul îndepărtat al peisajului, câteva personaje vag conturate speră să vindece cancerul, să-i aducă acasă pe românii care lucrează la negru și să pună județul Ilfov pe hartă.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22