ANUL XXXVI (1652) (2 decembrie 2025)

În cazul țării, avem și am avut măcar Uniunea Europeană care ne-a solicitat să avansăm pe anumite direcții strategice. În cazul Capitalei, facem cam ce ne taie capul. Și ne taie rău.

Scandalul Moșteanu nu face decât să completeze tabloul vivant al imposturii, complicităților și corupției de pe scena publică, fie că e vorba de politică, magistratură, administrație.

Suntem la un an de la anularea alegerilor. A trecut și 1 decembrie, cu parada de rigoare. Mândri  că suntem români, turul doi înapoi, apa de la Vidraru înapoi, țara înapoi, nu vrem să fim colonie etc.

La televiziuni totul e fapt divers, repetitiv și isteric (vai de mama lui de jurnalism), așa că tai sonorul și mă uit doar la pantomima personajelor.  Și la ce scrie pe burtieră.

Hai că am ratat cu brio termenul pentru 4 jaloane din PNRR în valoare totală de 800 mil. euro (un fleac, ar fi cam 400 de șpăgi curente).  

Lipsa transparenței în cheltuirea subvențiilor de către partide a permis ca ele să devină „cel mai mare investitor” în mass-media.

În condițiile în care votul de anul acesta nu va fi unul eminamente politic, ceea ce va conta cel mai mult vor fi personalitatea candidaților, realizările lor de până acum, precum și carisma personală.

Trăim în incertitudine: nu știm care va fi bugetul anului viitor, nici dacă vom evita recesiunea sau dacă vom accesa banii europeni rămași, iar viitorul afacerii Lukoil din România nu este previzibil.  

Adevărata problemă este că, din nou și din nou, vedem lideri politici pregătiți să se folosească de acești oameni, creând și amplificând falsuri, în numele unor așa-zise adevăruri interioare.

S-au împlinit 25 de ani de existență a CNSAS. Instituția nu are acces deplin la arhivele fostei Securități nici la 36 de ani de la căderea regimului totalitar pe care l-a slujit.

Datoria externă acționează ca o ghiulea legată de piciorul bugetului nostru; deja cuantumul ei e mai mare decât tot ceea ce e alocat Educației!

Dacă statul român ar lua în serios formarea cetățenilor activi, educația civică nu doar că ar trebui să facă parte din trunchiul comun, ci ar merita chiar statut de materie de bacalaureat.

Dezbaterile sunt o metodă educațională în care ești pus să argumentezi o poziție indiferent de părerea ta personală, să formulezi argumente coerente și să răspunzi obiecțiilor echipei adverse.

 Educația civică nu e doar o disciplină morală, ci și una istorică: ea ne învață să locuim în prezent fără a ne rupe de trecut.

 Care este relația dintre participarea la vot și democrație? Ce înseamnă inegalitate socială, economică sau politică și ce consecință au acestea pentru societatea în care trăim?

Felul în care sunt văzute prevederile unui acord acceptabil pentru încetarea conflictului  ține în chip fundamental de viziunea asupra realităților geopolitice ale momentului.

Plecarea lui Yermak nu e doar o poveste despre corupție. Acest moment ar trebui să reprezinte despărțirea Ucrainei de moștenirea sovietică.

Există riscul ca pe fondul lipsei de idei și soluții a Chișinăului să asistăm la consolidarea controlului Moscovei asupra Transnistriei, de unde va încerca că blocheze parcursul european al Moldovei.

Trei cărți dintr-o serie care are, de la primele apariții editoriale, titluri de excepție. Și anume, seria „FilosoFii”  de la Editura Trei. În altă formulă: marfă de cea mai bună calitate pentru reflecție

Indiferent de păcatele României interbelice, inerente unei societăți tinere, nimic nu ne poate convinge că nu era mai morală, mai cultă, mai așezată și mai puțin coruptă decât cea de azi.

Anii romantici, adică acei ani în care idealismul și generozitatea erau mult mai importante decât tranzacționalitatea mediocră de azi, pot fi regenerați.