De același autor
Poate nicăieri în aceeași măsură ca în cazul Bucureștiului – mă gândesc la alegeri și la ce urmează – nu-i mai evidentă discrepanța dintre agenda cetățeanului și aceea a politicienilor. Dovadă, chiar și incapacitatea actualei coaliții de a pune un candidat unic, în condițiile unui singur tur de scrutin. Și nu e vorba aici numai de riscul de a vedea Capitala devenită un fief al suveraniștilor – deși acest risc nu e nici el unul minor. Dar neînțelegerile actuale din coaliție prezic – așa cum s-a întâmplat de nenumărate ori în trecut – diviziuni importante după alegeri, în Consiliul General sau între Primărie și Guvern. În tot cazul, acțiunile mari, de durată, în favoarea dezvoltării solide a orașului și a zonei înconjurătoare (Ilfov), aproape sigur vor fi din nou compromise în mare măsură.
Căci Bucureștiul are nevoie – o spun mulți, inclusiv oameni politici – de un plan unitar, major, pe termen lung. Sectoarele ar trebui transformate în simple centre administrative fără primari aleși și consilii alese și cu un buget comun cu cel al Primăriei Generale, pentru ca orașul să se poată dezvolta unitar și sistematic. Ar trebui găsită și o soluție pentru o integrare administrativă a Ilfovului în București, realizându-se astfel proiectul unificat al unui „Mare București”. Între timp trebuie găsite soluții economice și raționale pentru chestiunea termoficării și continuat efortul de înlocuire a rețelei vechi. Dar mai ales Orașul are nevoie de soluții urgente pentru degajarea traficului devenit infernal. Cred că ele nu pot veni, în cea mai mare parte, decât de la accelerarea dezvoltării metroului și la continuarea liniilor de metrou în zonele limitrofe sau de la construirea unor linii de tren suburban, care să lege măcar unele comune din Ilfov mai apropiate de București. Nu mai vorbim că toate planurile de dezvoltare ar trebui să protejeze și să restaureze, pe cât posibil, patrimoniul bucureștean, să conserve și să mărească suprafața spațiilor verzi etc.
Lucrurile astea se știu de mult. Dar nimic solid, durabil și pe termen lung – cu investiții de multe miliarde – nu se poate realiza dacă nu există unitate de gândire și acțiune deopotrivă la nivelul Capitalei și între autoritățile municipale și Guvern. O capitală nu poate crește planificat fără o susținere masivă și constantă din partea tuturor guvernelor. Iar susținerea trebuie să fie mai întâi legislativă, apoi bugetară.
Or, diviziunile politice mai ales între culoarea politică a administrației locale și cea a Guvernului au făcut ca, de-a lungul timpului, această unitate să fie compromisă sau să funcționeze numai pe termen scurt. Și asta, chiar și atunci când primarii generali n-au intenționat numai să peticească lucrurile, ca să țină întrucâtva doar o iarnă. Iar Orașul a crescut haotic.
Politicienii au, cum știm și observăm, vederea scurtă: când nu reușesc să aibă un candidat comun, deși sunt într-o coaliție de guvernare, cum vor reuși să se înțeleagă apoi pentru a realiza câteva dintre marile planuri? Vor accepta ei să sacrifice șase consilii locale și șase primari de sector, ca să unifice orașul? Vor accepta pesediștii din Consiliul General să susțină un primar userist sau liberal? Un guvern condus de un liberal ar putea susține un primar pesedist? Puțin probabil. Dezvoltarea orașului are nevoie totuși de planuri largi, în perspectivă, nu de scandaluri mărunte între politicieni care vor să fie aleși încă un mandat. În cazul țării, avem și am avut măcar Uniunea Europeană, care ne-a solicitat să avansăm pe anumite direcții strategice. În cazul Capitalei, facem cam ce ne taie capul. Și ne taie rău. Cu greu reușim să mai prelungim câte o linie de metrou în zece ani. Mai pierdem între timp câte un parc și mai lăsăm să se degradeze câte o clădire istorică (precum numeroase case de pe Calea Griviței, de exemplu).
Avem, în schimb, foarte multă democrație (șapte primării alese, plus cele din Ilfov). Aș zice, nu vă fie cu supărare, că prea multă! Mulți candidați pentru fotoliul de primar general. Votul va fi divizat, fără o majoritate clară. Indiferent de rezultat, sfada maximă va continua – între primarul general și Consiliu, între primar și Guvern, între același primar și primarii de sectoare, apoi în interiorul consililor locale și primarii respectivi și așa mai departe. Iar în timp ce toți aceștia își continuă disputele lor fără sfârșit, noi vom înjura blocați în trafic. Tot fără sfârșit.
