Opinii

În ultimele două decenii, entuziasmul tâmp pentru noțiunea accesibil a plasat relația cu școala sub anatema generată de disprețul cvasicolectiv pentru canon și elită

Scindarea societății românești are o mare legătură, cred eu, cu scindarea sa politică și chiar culturală – deși liniile de demarcație nu cred că se suprapun exact.

Noua viziune a administrației Trump privind drepturile omului din perspectivă internațională se îndepărtează considerabil de la normele impuse în trecut de către stînga liberală.

Ceea ce a revelat clasarea dosarului 10 august este faptul că în parchete, în speță în DIICOT, lucrează destul de multe personaje dubioase, adevărate vestigii alte totalitarismului.

Infantilismul stupid al USR-PLUS și jocurile îndoielnice și meschine ale PNL riscă să compromită niște alegeri care anul trecut păreau ca și câștigate.

Dincolo de revoluția „noastră” din decembrie 1989, au existat milioane de revoluții individuale.

Amatorismul, nepăsarea, incompetența, interesele strict electorale vor îngropa ce a mai rămas din ce nu a distrus corupția. Anul școlar 2020-2021 pare deja condamnat.

Relațiile dintre Beijing și Washington încep să semene cu cele din epoca lui Mao, când nu existau relații diplomatice și cele două se tratau ca adversare.

Fondul de Redresare a fost salutat ca momentul „hamiltonian” al Europei – un pas înainte în federalizare prin crearea unei datorii comune și transferuri fiscale.

La 50 de ani de la moartea sa, António de Oliveira Salazar a încetat să polarizeze opinia publică în Portugalia.

Iohannis a lăsat guvernul descoperit, prins între opoziția majoritară din parlament, deciziile CCR și o societate indisciplinată și fără respect față de autorități.

Am sfeclit-o! Intrăm în a doua săptămână de vid legislativ, în care bolnavii de Covid pleacă nestingheriți din spitale, grație cinismului PSD & comp, care tărăgănează legea carantinării.

Nu mă refer la criza economică sau epidemiologică, ci la penuria de talent, idei și soluții pe care o exhibă fără jenă, deși în proporții variabile, clasa politică în perspectiva alegerilor locale.

Pesediştii au privit de la bun început pandemia ca pe un cadou nesperat, ocazia perfectă de a arunca cu noroi în guvernul Orban.

În America, o controversă aprinsă s-a născut în jurul unei scrisori deschise publicate de revista Harper’s și semnate de 150 de scriitori, artiști, jurnaliști, universitari.

Este uluitoare viteza cu care clivajele ideologice riscă să atace întregul edificiu instituțional al SUA și să pună serios sub semnul întrebării capacitatea de supraviețuire a modelului occidental.

Decizia președintelui Erdogan de a redeschide Sfânta Sofia rugăciunilor credincioșilor musulmani anunță o adevărată revoluție culturală: Occidentul nu mai este un model pentru Turcia.

Odată cu politica de intruziune tot mai agresivă a Chinei, tratamentul SUA față de puterea comunistă începe să semene cu cel rezervat statelor de pe axa răului: Iran, Irak, Coreea de Nord.

Vântul de nebunie adus de pandemie nu era îndeajuns pentru acest moment bizar al istoriei recente.

După ce s-a descurcat mulțumitor în faza întâi a epidemiei, România riscă să piardă acum lupta cu „relaxarea”.

Prezentarea publică a candidaților USR-PLUS la primăriile de sectoare este o lovitură nu tocmai onestă dată de această alianță negocierilor cu PNL.