Opinii

Supărător este faptul că Statele Unite nu au cu adevărat un plan pentru încheierea războiului. 

Orientul Mijlociu trebuie să își găsească singur ritmul și algoritmii, acordurile de pace și obiectivele.

„Pactul global pentru Viitor” este doar un exercițiu de PR al unei organizații mamut disfuncționale care se dovedește incapabilă să gestioneze tensiunile geopolitice explozive cu care ne confruntăm.

S-ar putea ca acest conflict să ducă la paroxism tensiunile acumulate în ultimele două decenii și, în același timp, să arate manifest blocajul reciproc pe care-l presupune recursul la forță și terorismul.

Amânarea închiderii cărbunelui, întârzierea liberalizării, lupta contra regulilor europene de piață aduc câștig electoral azi, dar ne vor costa cu rămânerea în urmă, lipsa modernizării și pierderea banilor

Aș paria că, multă vreme de-acum încolo, cei care neagă existența schimbărilor climatice  ne vor aminti cu plăcere că nu putem să luăm de bun ce spun ăia care ne-au „dat țeapă” cu ciclonul.

Încrederea în economia românească are un pilon solid în apartenența sa la Uniunea Europeană. În joc nu sunt doar sumele importante care pot finanța investiții românești, ci și reformele.

Cei zece ani de regim Iohannis nu se sfârșesc prea bine, din perspectiva calității democrației, care a lăsat oricum de dorit în multe episoade esențiale și definitorii ale acestei perioade.

Din momentul în care a intrat efectiv în campania electorală, adică a început să dea interviuri pe bandă rulantă și să vorbească pe unde apucă, Mircea Geoană a redevenit el însuși.

„Nostalgia”, departe de a fi o inocentă, dulce-amară autocompătimire, a fost construită devenind treptat o pasiune politică solidă, bine instrumentată și cu obiective precise.

Marginalii au devenit centrali, ceea ce face ca, dacă refuzi să alegi puterea, nu-ți mai rămâne, în spectrul democratic, aproape nimic semnificativ. De asta regret atât de mult declinul USR.

Iohannis este împins de rețeaua GRIVCO să candideze pentru a salva USL (PSDNL), ca o soluție de avarie dictată de evoluția catastrofală a campaniei lui Nicolae Ciucă.

Pretenția președintelui Iohannis de a candida pe listele PNL pentru Senat este o mostră de inadecvare și tupeu, pe de o parte, iar pe de alta, dovada că PNL a devenit un partid de nevertebrate.

Succesele tactice remarcabile ale Israelului din ultima vreme lasă însă deschisă rezolvarea problemei de fond a amenințării reprezentate de Iran, o țară care în curând va deveni putere nucleară.

Îngrijorarea este la cote maxime, deoarece a devenit clar că deficitul bugetar a depășit cele mai pesimiste estimări și atacă stabilitatea economiei.

Problema partidelor este să decidă care este publicul pe care vor să-l reprezinte și cum câștigă voturi.

Ceea ce numim „campanie electorală” s-a tasat mediatic asemenea „sărbătorilor”, ca un spectacol comercial pe care-l fac – independent de realitate – reclama și retorica înflăcărată a mercenarilor din media

Obama a câștigat promițând „speranță” și „schimbare”, exact ceea ce promite și Harris acum. Și, dacă istoria ne învață ceva, este că „speranța” este mai tare decât orice acuzație de „marxism”.

Avem o Comisie Europeană puternic ancorată în cadrul PPE, care va acorda prioritate Ucrainei și flancului estic.

Scenariul ideal pentru Moscova este destabilizarea Moldovei. Așadar, atenție la posibile provocări în ziua votului și după!

Lucrul cel mai sinistru care rămâne în urma lui Klaus Iohannis e sentimentul că, după el, poate fi președinte oricine.