Opinii

Intervenția SUA în Venezuela adaugă provocări și oportunități strategice pentru Europa. Cum poate Uniunea Europeană naviga mai bine ca negociator economic și actor geopolitic în noile condiții?

O pură întâmplare a făcut să dau, pe platforma HBO, peste documentarul Andrew Tate, icon or toxic: a faking it special, difuzat și în România. Curiozitatea m-a îndemnat să-l și văd.

Rezolvarea problemei pensiilor speciale nu va fi posibilă în lipsa voinței politice. Momentan, observăm un front comun între „speciali” și populiști.

Revizionismul istoric urmărește trasarea unei linii continue de la conducătorii – mai degrabă transformați în legende – din istorie până la liderii „suveraniști” de astăzi.

Combustibilul delirului extremist este furnizat în egală măsură de acțiunea politică a actorilor „virtuoși”, autoproclamați proeuropeni.

În urmă cu 11 ani, domnul Bolojan ar fi putut seta economia României pe producerea de bunăstare, acum tare mă tem că tot ce mai poate e să amâne o prăbușire aproape inevitabilă.

 Venezuela, țara care deține cele mai mari rezerve de petrol din lume, este paralizată de sărăcie. Cauza? Suveranismul economic.

La un an de la preluarea puterii de așa-zisele forțe proeuropene, România se află într-o fundătură din care are slabe șanse să iasă prea curând. Adică, până la viitoarele alegeri parlamentare.  

Cum să privim acțiunile recente ale SUA în Venezuela, soldate cu răpirea și arestarea președintelui Nicolás Maduro și a soției sale? Am sentimente ambivalente.

 Ultimele numiri în cele mai înalte funcții de la Kiev par să indice că Zelenski pregătește țara pentru continuarea războiului, după ce s-a lămurit că șansele unei păci rezonabile cu Rusia sunt minime.

Tocmai în acest an de răscruce, să uităm ambianța toxică în care ne zbăteam anul trecut chiar pe vremea asta?

Singurul factor care mai poate determina o schimbare la vârful puterii judecătorești, dar și modificări instituționale este presiunea societății civile.

Pentru electoratul președintelui, chestiunea justiției rămâne capitală. E regretabil că nu reali­zează că bolovanul a plecat la vale și că-i poate mătura mandatul. Mult mai repede decât se așteaptă.

Goliți de orice capacitate de reprezentare a lumii și de orice discernământ, simpatizanții „suveraniști” au devenit ei înșiși simple cutii de rezonanță.

Să acreditezi, ca șef al statului, ideea că există o formă legitimă și bună de naționalism nu e foarte departe de a „acorda o șansă AUR-ului”. Și, prin AUR, altora.

Pentru a evita un scenariu de criză rezolvat sub bagheta FMI, PSD trebuie să renunțe la spectacolul amenințărilor cu ieșirea de la guvernare și la blocarea reformelor.

Ce vedem, la ora actuală, în magistratură? Funcționarea impecabilă a unei piramide de putere.

Cea mai mare eroare pe care emisarii lui Trump o pot face este să-și piardă răbdarea, să dea ultimatumuri lui Zelenski și să-i șantajeze pe europeni.  

Noua strategie americană de securitate a provocat oroare în Europa și sărbătoare la Moscova și la Beijing, unde dictatorii s-au bucurat de noua doctrină Trump a „nonintervenționismului”.  

Cultura depinde de cei care se află la putere. Acolo ar trebui aduși oameni care să fie aliații culturii. Până una-alta, lucrurile stau pe dos.

Când sistemul judiciar este atacat din interior, când este capturat de o gaşcă de la vârful său, cum se întâmplă acum, riscă să colapseze.