Opinii

Întrebarea corectă este următoarea – cei care guvernează azi România înțeleg oare de ce este atât de important să fie cultura susținută din fonduri publice?

Nu există niciun semnal serios că Putin ar fi renunțat la obiectivele sale maximaliste de a domina în întregime Ucraina.

O democrație fără o societate civilă solidă este o democrație doar cu numele.

Avem atâtea probleme interne, încât faptul de-a pretinde că-i putem sfătui pe alții cum să se comporte seamănă cu pretenția unui homeless alcoolic de-a da sfaturi de căsnicie trainică.

Când statul tratează actul de creație ca pe o livrare comercială, transmite un mesaj limpede: creativitatea e o marfă, nu o resursă a patrimoniului cultural.

Zilele acestea se discută cum se mai pot tăia 10% de la învățământ. S-a ajuns la faza de distrugere a rămășițelor universității publice. Evident, cu o retorică a eficienței, a crizei, a urgenței.

 Dacă anticorupție nu e, nimic nu e: nici reformă, nici echitate, nici progres – și, mai ales, nici încredere în stat și în guvern.

Situația politică este una care conține toate ingredientele pentru un scenariu mult mai prost la viitoarele alegeri, unul în care suveraniștii să fie câștigători. Dacă nu se întâmplă ceva, la asta se va aj

Cunoașteți întrebarea aia, cam neroadă, pe care musafirii o pun din când în când copiilor gazdelor: „Tu pe cine iubești mai mult – pe mama sau pe tata?”.

Următoarele luni vor fi decisive pentru parcursul României, pentru că este vorba de reformarea unor domenii-cheie, fără de care statul se blochează sau devine captiv.

AUR, partid autointitulat „antisistem”, și sateliții lui politico-mediatici fac front comun cu „sistemul” însuși, reprezentat de PSD, pentru a apăra impostura academică.

2025 a fost plin de evenimente importante, însoțite de speculații, zvonuri și dezinformări. O retrospectivă ne poate aminti prin ce am trecut și ne poate spune ce ne așteaptă în 2026.

„O, Cyrus... Supușii tăi, perșii, sunt un popor sărac cu un spirit mândru” – Regele Cresus al Lidiei.

Politica externă a lui Donald Trump este o politică a bunului plac care amenință ordinea internațională și mai ales ordinea liberală, occidentală, a lumii.

Existența a două tipuri diferite de justiție, justiția de vârf și  „pricinile de ocol”, e semnul distinctiv al feudalismului.

Oricine ar veni acum la Educație, oricât de multe bune intenții ar putea avea, e greu de imaginat cum anume se poate repara suita de dezastre puse în operă anul trecut.

După mai bine de un sfert de secol de negocieri, tatonări și ezitări, Uniunea Europeană și clubul sud-american Mercosur au semnat unul dintre cele mai mari acorduri de liber-schimb din lume. 

Cel mai bun realism politic mi se pare a fi, paradoxal, faptul de a respecta regulile, câte mai există, de a-ți păstra demnitatea, de a susține cauza aliaților și prietenilor europeni.

Intervenția SUA în Venezuela adaugă provocări și oportunități strategice pentru Europa. Cum poate Uniunea Europeană naviga mai bine ca negociator economic și actor geopolitic în noile condiții?

O pură întâmplare a făcut să dau, pe platforma HBO, peste documentarul Andrew Tate, icon or toxic: a faking it special, difuzat și în România. Curiozitatea m-a îndemnat să-l și văd.

Rezolvarea problemei pensiilor speciale nu va fi posibilă în lipsa voinței politice. Momentan, observăm un front comun între „speciali” și populiști.