Opinii

Recunosc. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată de treizeci și patru de ani. Sunt asemenea celebrului personaj care întreabă: „Eu cu cine votez?”.

În fundul sufletului, Ciolacu știe că realitatea este diferită de lumea paralelă a PSD și a mafiilor asociate și că electoratul este bulversat de explozia prețurilor, de farsa reformei pensiilor.

Ciclu electoral după ciclu electoral, acesta a fost păcatul originar al „opoziției democratice” în România: alegătorii noștri sunt mai inteligenți decât ai lor.

În ciuda numărului uriaș de beneficiari ai recalculării, sentimentul general este negativ, întreaga operațiune pare un eșec.

Nu se-ncheie doar un ciclu electoral, ci și istoria unui partid care, în sfârșit, va putea fi scrisă fără eroice fantasme brătieniste și fără mituri sacrificiale.

A trecut ceva vreme de la Jocurile Olimpice, dar cred că se justifică o analiză la rece a Olimpiadei, din perspectiva războiului hibrid.

Dacă viața nu e povestită narcisist, ca reality-show sau ca telenovelă, ea nu există. Aici s-a ajuns. Iar mass-media s-a adaptat. Fiindcă altfel își pierde urmăritorii.

Trump încă poate să câștige aceste alegeri, dar acum Harris este pe val și, dacă va reuși să mențină actualul ritm, s-ar putea să ne trezim în noiembrie cu o mare surpriză și un rezultat istoric.

Cătălina Buzoianu ne-a pregătit, fără declarativă ostentație, doar prin grația imensă a talentului său vizionar, pentru libertate.

Unii intelectuali publici apropiați de Biserică, când n-au salutat cu entuziasm noile canonizări, au tăcut, în cea mai mare parte. Dar mai este timp să vorbească.

Bilanțul mandatelor lui Iohannis este unul pe măsura goliciunii interioare a personajului: un fiasco.

Nu putem exclude ca Nicolae Ciucă să fie considerat un contracandidat convenabil pentru Marcel Ciolacu, la nevoie. El merită deci legitimat ca adversar cu niște atacuri bine țintite din partea PSD.

Parlamentul European este ultima scenă unde se etalează ceea ce în România a devenit un spectacol cotidian.

Politica economică a SUA, încă incertă, ne va influența indirect, dar dramatic economia, de aceea politicienii noștri trebuie să o înțeleagă și să-și regândească strategiile.

Dacă vrem să înțelegem cu adevărat noua dinamică politică din spațiul occidental, trebuie să ieșim din capcana etichetelor superficiale și a „pericolelor existențiale la adresa democrației”.

PSD-ul a reușit cel mai  mult și cel mai bine în a da impresia – în primul rând acestei clientele din administrație – că multipartidismul și alternanța sunt mai curând realități care creează probleme.

Anunțul președintelui Joe Biden că se retrage din cursa pentru președinție a fost considerat cel mai mare șoc din politica americană, dar, la drept vorbind, era inevitabil.

MAGA a impus public percepții eronate: Biden e senil, economia SUA e în cădere, criminalitatea e în creștere. Retragerea lui Biden vine cu riscuri, dar și cu șansa unei schimbări radicale de discurs.

Alegerile europene ne-au adus un Parlament European mult mai la dreapta decât în legislatura precedentă și acest lucru nu numai ca urmare a păstrării primului loc de către Partidul Popular European.

Doar dacă asumăm în ce măsură Șoșoacă ne reprezintă, mai putem echilibra tipul de efect toxic de seducție pe care această aleasă în Parlamentul European o are asupra unei părți din societatea noastră.

Franța, ca de altfel și alte multe țări din Uniunea Europeană și America de Nord, rămâne profund divizată. Dar divizată nu înseamnă „predată”.