Opinii

Cei zece ani de regim Iohannis nu se sfârșesc prea bine, din perspectiva calității democrației, care a lăsat oricum de dorit în multe episoade esențiale și definitorii ale acestei perioade.

Din momentul în care a intrat efectiv în campania electorală, adică a început să dea interviuri pe bandă rulantă și să vorbească pe unde apucă, Mircea Geoană a redevenit el însuși.

„Nostalgia”, departe de a fi o inocentă, dulce-amară autocompătimire, a fost construită devenind treptat o pasiune politică solidă, bine instrumentată și cu obiective precise.

Marginalii au devenit centrali, ceea ce face ca, dacă refuzi să alegi puterea, nu-ți mai rămâne, în spectrul democratic, aproape nimic semnificativ. De asta regret atât de mult declinul USR.

Iohannis este împins de rețeaua GRIVCO să candideze pentru a salva USL (PSDNL), ca o soluție de avarie dictată de evoluția catastrofală a campaniei lui Nicolae Ciucă.

Pretenția președintelui Iohannis de a candida pe listele PNL pentru Senat este o mostră de inadecvare și tupeu, pe de o parte, iar pe de alta, dovada că PNL a devenit un partid de nevertebrate.

Succesele tactice remarcabile ale Israelului din ultima vreme lasă însă deschisă rezolvarea problemei de fond a amenințării reprezentate de Iran, o țară care în curând va deveni putere nucleară.

Îngrijorarea este la cote maxime, deoarece a devenit clar că deficitul bugetar a depășit cele mai pesimiste estimări și atacă stabilitatea economiei.

Problema partidelor este să decidă care este publicul pe care vor să-l reprezinte și cum câștigă voturi.

Ceea ce numim „campanie electorală” s-a tasat mediatic asemenea „sărbătorilor”, ca un spectacol comercial pe care-l fac – independent de realitate – reclama și retorica înflăcărată a mercenarilor din media

Obama a câștigat promițând „speranță” și „schimbare”, exact ceea ce promite și Harris acum. Și, dacă istoria ne învață ceva, este că „speranța” este mai tare decât orice acuzație de „marxism”.

Avem o Comisie Europeană puternic ancorată în cadrul PPE, care va acorda prioritate Ucrainei și flancului estic.

Scenariul ideal pentru Moscova este destabilizarea Moldovei. Așadar, atenție la posibile provocări în ziua votului și după!

Lucrul cel mai sinistru care rămâne în urma lui Klaus Iohannis e sentimentul că, după el, poate fi președinte oricine.

Problema acestor alegeri nu este neapărat aceea că niciunul dintre candidații la prezidențiale nu pare calificat pentru slujbă, ci că distanța dintre „răul cel mic” și „răul cel mare” s-a redus simțitor.

Mentalitatea tradiționalistă nu vede abuzuri severe, acolo unde ele, de fapt, sunt; pe de alta, ea sancționează sever abuzuri unde probabil că nu sunt, sau sunt numai erori, dar nu intenții malefice.

Elena Lasconi râde, cântă și dansează pe rețeaua socială construită de guvernul chinez și, din când în când, se proclamă exponentă a dreptei și a liberalismului.

La ce mai folosește distincția doctrinară de manual, atunci când toți se bulucesc pe segmentul tradiție/patrie/credință, iar ce mai rămâne se prosternează în fața capitalismului în varianta lui de început.

Evoluția economiei românești îngrijorează deoarece deja nu mai poate livra suficienți bani pentru a acoperi expansiunea cheltuielilor, iar „victimele de serviciu” vor fi Sănătatea, Educația și Cultura.

Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, dovedește în ultima vreme o apetență nebănuită pentru jocuri de noroc, atât pe plan politic, cât și militar.

Rezultatele alegerilor din Turingia și Saxonia, departe de a fi numai un fenomen de importanță regională, prefigurează mai degrabă evoluția sistemului partinic din întreaga Germanie.