Opinii

Reacţia zonei aurist-georgiste după ce Călin Georgescu a fost trimis în judecată este încercarea de aruncare în derizoriu a rechizitoriului şi (auto)martirizarea. Ambele, false. Şi deloc inocente.

În actualul context politic, oarecum haotic, este nevoie de o agendă serioasă de reforme reale, pentru construirea bugetului pentru 2026.

Dacă Bolojan va fi silit să demisioneze, atunci orice tentativă de reformă a statului va fi ucisă din fașă.

„Noi suntem oamenii fără miez,/Oamenii umpluți,/Rezemați împreună,/Cu capetele pline de paie.” (T.S. Elliot, The Hollow Men)

Universalizarea modelului american, marcat de ideologia polarizării și de pasiuni soteriologice, e, în acest moment, o problemă ce depășește America.

Agendele politice interne, iritarea față de existența unui implant occidental în regiune, agenda de stânga radicală antioccidentală sunt motivele reale, nu considerente de natură morală.

Soarta Ucrainei și a războiului de pe teritoriul său sunt determinante pentru R. Moldova, indiferent de natura guvernării de la Chișinău.

Singura soluție este ca Israelul să își asume guvernarea civilă și militară a fâșiei Gaza în cadrul unei formule tranzitorii până la restabilirea unei forme de autoguvernare.

 China a devenit principala sursă de sprijin pentru mașina de război a Rusiei. Fără susținerea lui Xi Jinping, Putin n-ar mai putea continua agresiunea.

În presa „de viziune”, jurnaliștii decid nu doar  ce ştiri merită relatate, informațiile, contextele şi sursele care trebuie selectate, respectiv ignorate, dar şi termenii puși în circulație de autori.

Ce nu a mers? Ce ne lipsește nouă, europenilor, și au descoperit marginile lumii? Cum se face că de la excepția în sens pozitiv riscăm să devenim excepția în sens negativ.

Mulți dintre cei care nu l-au citit pe Orwell adoră să arunce cu citate, în special ca opoziție față de orice măsuri de combatere a dezinformării.  

Reforma administrației locale este un pachet al vrajbei politice, între beneficiarii situației actuale, cel mai puțin expuși, intensificată de lipsa de bani a bugetului.

Mii de profesori au ieșit în stradă pe 8 septembrie, revoltați de măsurile de austeritate luate de guvern, despre care apoi, cinic, responsabilii au declarat că erau „cel mai ușor de luat”.

Pentru președinte, demisia lui Ilie Bolojan ar fi un dezastru pe care l-ar contabiliza direct. Una peste alta, Nicușor Dan are mult mai multă nevoie de Bolojan decât invers.

Dintotdeauna popoarele obișnuiesc să-i regrete pe liderii care le-au dus în prăpastie spunându-le minciuni sonore, nu pe cei care le-au salvat spunându-le adevăruri sordide.

 Ministrul înfurie lumea din educație, în loc să și-o ia drept parteneră la reformele necesare, iar președintele, ca ocupație de vacanță de vară, vizitează mănăstiri cu simbolistică legionară.  

Vedem un vid de legitimitate – un președinte deconectat de la problemele cetății și, uneori, inadecvat, precum și un premier sabotat de PSD, de instituții și de armata de politruci de toate culorile.

Începutul de an școlar nu mai e o promisiune a reînnoirii, ci o cronică a unei înfrângeri colective. La nivel local, corupția golește resursele. La nivel național, austeritatea dezarmează școala.

 Tot mai multe voci din spațiul public arată că România are nevoie să acționeze serios pentru a câștiga, sau măcar pentru a nu pierde, războiul hibrid în care se află.

Adevărata reformă, cea care va face diferența între recesiune și creștere economică, între sărăcie și bunăstare, este ascunsă în reforma companiilor statului.