Opinii

Felul în care se organizează prioritățile vieții pe internet împiedică o ierarhizare cu discernământ și atenție a ceea ce e primordial și esențial.

O pledoarie pentru a transmite tinerilor (și părinților) că reușita cere efort și sacrificiu și că responsabilitatea lor în educație este cu atât mai mare cu cât „sistemul” este mai defect.

Relatările și mai ales reacțiile la moartea lui Navalnîi desenează o hartă a nivelurilor de înțelegere și de interpretare a naturii regimului politic al lui Putin.

Mircea Geoană este la fel de lipsit de substanță ca adversarii săi. Oportunist și cinic, nu are nicio problemă să lingă unde a scuipat și invers.

PSD și PNL își vor împărți țara pentru următorii cinci ani. Trocul pe care îl vor face în campanie nu are prea mare importanță.

Ceea ce ne-a arătat Alexei Navalnîi e faptul că, în vremuri de criză, speranța fără determinare nu duce nicăieri. Și că adevărul, dacă nu e autentificat cu viața, nu ne deschide porțile libertății.

Putin se crede obligat să facă martiri, ca să supraviețuiască. Își percepe puterea ca fragilă. Și, spre deosebire de vechii conducători sovietici, aici nu se înșală.

Optimismul de anul trecut era exagerat, dar cred că diferența de ton și de apreciere de acum reflectă nu atât situația de moment de pe front, cât perspectivele și îngrijorările pentru viitorul imediat.

Războaiele mondiale au avut ca punct inițial conflicte regionale, cum sunt cele din Ucraina și Gaza, nu a fost un mega-conflict global de la început.

Comasarea și rocada președinților – manevrele liderilor PSD și PNL – urmăresc perpetuarea la putere pe următorii zece ani. Pentru credibilizare folosesc argumentul luptei împotriva extremismului.

Sub actuala conducere politică, România a devenit din nou Republica Penalilor, o țară în care infractorii fac legea în Parlament și dau verdicte în favoarea altor infractori în justiție.

Ce se întâmplă în jocurile pentru Primăria Bucureștiului poate fi un studiu de caz ilustrativ.

Dacă România ar aplica ceea ce vor Diana Șoșoacă și AUR ar însemna să intre în cârdășie cu Rusia pentru dezmembrarea unui stat suveran ale cărui frontiere sunt consfințite de tratate internaționale.

Teoriile conspiraționale radicale (și, de cele mai multe ori, ridicole) ajung filtrate la mase și le influențează chiar fără să fie adoptate complet.

Eșecul sau haosul provocat de venirea lui Donald Trump la Casa Albă ar oferi liderilor democratici justificarea perfectă a dezangajării în Ucraina.

În ultimele zile, strategii electorali ai Kremlinului au avut de ales între două opțiuni: să îl lase pe Nadejdin să candideze sau să fie scos din joc de Comisia Electorală Centrală.

Spre a-i face nu numai „vizibili”, dar și „reali”, este nevoie să exersăm uneori prin ochii liderului „cu mână de fier” atât vederea lumii, cât și felul în care ei ne privesc.

Nu doar fermierii și transportatorii au lăsat-o baltă pe Șoșoacă, ci și bucureștenii, propriii adepți de la SOS și de la AUR. Extremismului i-au înghețat bocnă picioarele.

Guvernul a scăpat situația de sub control și se pregătește să cedeze în fața protestatarilor, indiferent de costuri.

Nu cetățenii cerând puterea sunt populiști, ci aceia, redutabili, care se cațără pe umerii lor și pretind că-i reprezintă.

Retorica de la show-ul anual de la Davos ilustrează perfect un fenomen descris de Thomas Sowell: „În ultimele trei decenii, Occidentul a renunțat la ceea ce mergea bine în favoarea a ceea ce suna bine”.