Opinii

Mii de profesori au ieșit în stradă pe 8 septembrie, revoltați de măsurile de austeritate luate de guvern, despre care apoi, cinic, responsabilii au declarat că erau „cel mai ușor de luat”.

Pentru președinte, demisia lui Ilie Bolojan ar fi un dezastru pe care l-ar contabiliza direct. Una peste alta, Nicușor Dan are mult mai multă nevoie de Bolojan decât invers.

Dintotdeauna popoarele obișnuiesc să-i regrete pe liderii care le-au dus în prăpastie spunându-le minciuni sonore, nu pe cei care le-au salvat spunându-le adevăruri sordide.

 Ministrul înfurie lumea din educație, în loc să și-o ia drept parteneră la reformele necesare, iar președintele, ca ocupație de vacanță de vară, vizitează mănăstiri cu simbolistică legionară.  

Vedem un vid de legitimitate – un președinte deconectat de la problemele cetății și, uneori, inadecvat, precum și un premier sabotat de PSD, de instituții și de armata de politruci de toate culorile.

Începutul de an școlar nu mai e o promisiune a reînnoirii, ci o cronică a unei înfrângeri colective. La nivel local, corupția golește resursele. La nivel național, austeritatea dezarmează școala.

 Tot mai multe voci din spațiul public arată că România are nevoie să acționeze serios pentru a câștiga, sau măcar pentru a nu pierde, războiul hibrid în care se află.

Adevărata reformă, cea care va face diferența între recesiune și creștere economică, între sărăcie și bunăstare, este ascunsă în reforma companiilor statului.

„A rezista” – în viziunea rusă – înseamnă a înainta ferm și hotărât, cu degetul pe trăgaci.

Lecția pe care trebuie să și-o însușească europenii este că, în lipsa garanțiilor americane, |sunt singuri în fața unei posibile agresiuni rusești și că nu au mijloacele să ridice o apărare eficientă.

Deocamdată, Putin nu-și revizuiește cererile maximaliste. SUA evită cu orice preț confruntarea cu Rusia, iar Europa este prea slabă pentru a-l opri pe Putin.

 Dacă Beijingul, mai ales pe fondul erorilor de estimare făcute de Rusia la începutul invaziei din Ucraina, se pregătește pentru un cu totul alt scenariu?

Chestiunea mai gravă este că, mai nou, „narațiunile” sunt propagate masiv și prin contribuția platformelor de inteligență artificială, în special atunci când e vorba de subiecte politice.

 De fapt, negocierile propriu-zise care vor urma discuțiilor din Alaska nu vor fi despre teritorii, ci despre garanțiile oferite Ucrainei, pentru a nu se repeta 2014 sau invazia din 2022.

Dintre reacțiile la articolul publicat în numărul trecut, una mi-a atras atenția în mod deosebit: că ne lipsește o mare narațiune pozitivă cu care să luptăm împotriva dezinformării.

Domnul Bolojan înaintează pe sârmă și, din păcate, sârma aceasta e de proastă calitate, din producție autohtonă.

Nu este adevărat că epoca lui Ion Iliescu a trecut și că este irelevantă în prezent. Dimpotrivă. Este cea mai mare nenorocire care s-a abătut asupra națiunii române.

Fără reforme ne aflăm în pragul unei catastrofe fiscale. Bugetul de stat este o pungă cu bani scolfâlcită, iar plata facturilor se face pe datorie.

Liniile acestei „reforme” conturează nu o economie la buget, ci un scenariu clasic de captură a unui serviciu public, o „instituționalizare a retragerii statului”.

Nimeni nu l-a plâns, nimeni nu l-a regretat. Nici pic de emoție, deșertul nepăsării. Funeraliile lui Iliescu au arătat încă o dată adevărata față a PSD.

Ion Iliescu a fost aproape întotdeauna cu puțin depășit de „valul” istoriei. N-a fost complet orb înaintea istoriei în devenire, ci doar miop. O miopie dictată ideologic.