Nicușor este „al lor”!

Ni-l reprezentam pe Nicușor Dan ticăit și previzibil. Duminică dimineața, când a luat toată lumea prin surprindere, nominalizându-l, fără acordul PNL, pe liberalul Adrian Veștea ca prim-ministru desemnat, a dovedit că ne-am înșelat. Iar faptul că noi, cei din afară, am fost păcăliți nu e neapărat prea important; mai serios este că l-a surprins pe premierul Bolojan, care nu era nici măcar în țară și care n-a știut aparent nimic despre complotul care se urzea în PNL cu pilonul Adrian Veștea, președintele CJ Brașov, cu susținerea tăcută, dar eficientă a președintelui.

De asemenea, ni se părea că președintele este un ins civilizat, chiar poate încurcat în ritualuri de politețe depășite. Iarăși ne-am înșelat: l-a lovit fulgerător pe Bolojan pe când acesta nu se aștepta. A generat un complot urmând să-l înlăture de la președinția PNL. A lucrat – probabil cu serviciile – obscur, secretos, reușind să-l amăgească pe premierul interimar.

Ni se părea, de asemenea, că Nicușor Dan, oricâte erori ar fi făcut din punctul nostru de vedere, rămâne un democrat: crescut politic ani la rând ca activist civic, ajuns apoi primar al Bucureștiului, reușind să devină președintele republicii cu susținerea societății civile, a liberalilor, a USR, a UDMR și, poate, și a unei părți „reformiste” din PSD, îl credeam profund atașat valorilor democratice. Duminică ne-a dovedit că ne-am înșelat din nou: prin numirea lui Adrian Veștea fără acordul PNL-ului, președintele a urmărit în cel mai bun caz subordonarea PNL, iar în cel mai rău caz, dezmembrarea acestui partid. Și s-ar putea să reușească, mai ales dacă guvernul Veștea va trece – ceea ce, luni dimineața, pe când scriu, mi se pare destul de probabil. Oricum, nici Iliescu, nici Băsescu, nici Iohannis n-au intervenit direct și pe față într-un partid, nominalizând pe cineva împotriva deciziei formale și statutare a partidului. „Soluțiile imorale” n-au mers, pe față, cel puțin, atât de departe. În tot cazul, din partea lui Dan, mișcarea e nedemocratică; ea fragilizează nu numai un anumit partid, ci însăși premisa esențială a pluripartidismului: respectul (fie și formal) al președintelui față de existența independentă a partidelor politice, în primul rând parlamentare. (Unii afirmă că demersul lui Dan are chiar și elemente de neconstituționalitate.)

Unii spun deja, în apărarea președintelui, că refuzul lui Bolojan de a coopera în continuare cu PSD i-a lăsat celui dintâi prea puține opțiuni și că numirea lui Veștea a fost soluția disperării. Dar toate datele concură în aceea că planul eliminării lui Bolojan fusese urzit de mult, foarte verosimil încă dinaintea moțiunii de cenzură, împreună cu PSD, și că moțiunea PSD în cooperare cu AUR n-ar fi avut loc, dacă președintele n-ar fi susținut-o discret.

Speranța celor care l-au conceput a fost că fie Bolojan va permite PNL-ului să coopereze din nou cu PSD, fie va demisiona, fie va pierde repede controlul partidului. Nu s-a întâmplat asta și, dacă vorbim despre „disperare”, ea va fi fost rezistența premierului și a partidului dincolo de așteptări.

Dar de ce toate aceste mișcări ale președintelui? Ar fi multe de spus. Pe scurt, după părerea mea, ne-am mai înșelat privitor la o trăsătură a lui Nicușor Dan – poate cea mai importantă: credeam că este un conservator clasic (un demo-creștin, un popular), compatibil deci cu orice specie de liberalism centrist. Ne-am înșelat. Știm acum că încercarea lui Nicușor Dan de a respinge „legea Vexler”, toleranța sa față de electoratul extremist, atitudinea sa critică față de lupta anticorupție și lejeritatea cu care a acceptat propunerile de procurori-șefi, în general complicitatea cu PSD, refuzul de a numi șefi noi la servicii (ceea ce sugerează că are o înțelegere cu acestea și cu PSD), afilierea destul de clară față de pozițiile Administrației Trump mai curând, decât față de pozițiile aliaților din UE („prooccidental” și nu „proeuropean”) – toate aceste acțiuni fac sistem: ideologia lui Nicușor Dan este MAGA – chiar dacă într-o formă, deocamdată, mai soft. Dar acțiunile sale sunt perfect consecvente cu această ideologie și cu iliberalismul său funciar. Ce-i drept, acesta s-a manifestat disimulat deocamdată, producând aparențe și iluzii. Este însă momentul să le înlăturăm. Iar dacă vom avea un guvern Veștea trecut în Parlament cu voturile suveraniste SOS și POT, vom avea chiar și o dovadă directă pentru ceea ce spun.

Multă vreme am crezut că Nicușor Dan este „președintele nostru”. Iarăși – a câta oară? – ne-am înșelat. Acum știm: este „al lor”!