Decizie CEDO. Guvernul poate plăti eșalonat restanțele salariale ale magistraților

Decizia CEDO a fost luată într-un complet de șapte judecători, cu unanimitate, și este definitivă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o hotărâre (Cauza Pușcașu vs. Romania) care lămurește în foarte mare măsură disputa dintre Guvernul României și Curtea Supremă, condusă de Lia Savonea.

Instanța de la Strasbourg a respins cererile formulate de cinci judecători, care au reclamat la CEDO faptul că eșalonarea restanțelor salariale stabilite prin sentințe definitive le-ar fi încălcat dreptul la proprietate.

CEDO a stabilit însă că neexecutarea integrală și temporară a hotărârilor nu a încălcat drepturile protejate de Convenție. Altfel spus, Guvernul poate plăti eșalonat restanțele salariale ale magistraților.

Documentul CEDO arată că Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul General au solicitat pentru 2026 aproximativ 1,4 miliarde de euro pentru restanțe rezultate din hotărâri judecătorești și decizii administrative, inclusiv dobânzi.

Principalele idei din decizia CEDO

1. Magistrații sunt într-un posibil conflict de interese atunci când au pronunțat sentințe care privesc propria remunerație salarială.

2. Magistrații au contribuit la reconfigurarea cadrului juridic aplicabil lor.

.„Curtea observă totuși că, de-a lungul timpului, fără a modifica în mod formal legile succesive care reglementează remunerația magistraților, jurisprudența constituțională și cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție au contribuit la reconfigurarea cadrului juridic aplicabil remunerației judecătorilor. De altfel, atunci când magistrații au fost chemați să se pronunțe asupra unor componente ale remunerației de care puteau beneficia ei înșiși, participarea lor la adoptarea unor astfel de decizii era susceptibilă să genereze un conflict de interese, interesul lor patrimonial personal putând interfera cu exercitarea imparțială a funcțiilor lor judiciare”, remarcă instanța de la Strasbourg.

3. Magistrații nu pot face politica salarială care cade în sarcina executivului, ceea ce înseamnă că și-au depășit rolul de aplicare a legii.

 „În plus, instanțele par să își fi depășit rolul tradițional de interpretare și aplicare a legii, situație susceptibilă să creeze impresia unui conflict de interese interinstituțional care relevă o tensiune între puterea judecătorească și puterile legislativă și executivă. Or, Curtea subliniază că judecătorul național nu are sarcina de a se substitui autorităților naționale competente în alegerea politicilor bugetare și economice, prioritățile în materie de cheltuieli și alocarea resurselor publice, intrând în competența puterilor executive și legislative, care dispun, în acest domeniu, de o largă marjă de apreciere”.

4. Magistrații nu sunt o categorie vulnerabilă.

„Curtea recunoaște că sumele restante solicitate de către reclamanți sunt substanțiale. Totuși, veniturile lunare pe care reclamanții în cauză le-au primit și continuă să le primească sunt, de altfel, cu mult mai mari decât salariul sau pensia medie din România și depășesc chiar și indemnizațiile primite de cele mai înalte autorități ale statului. Curtea nu poate trage concluzia că reclamanții fac parte dintr-un grup vulnerabil și că neplata integrală și imediată a sumelor solicitate i-a privat de singurul lor mijloc de subzistență sau i-a expus riscului de a nu dispune de mijloace suficiente pentru
a-și asigura subzistența. Curtea consideră, așadar, că reclamanții nu au demonstrat că neexecutarea, până în prezent, integrală a hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea lor le-a impus o sarcină individuală excesivă”.

5. Într-o situație de criză, statul poate lua măsurile necesare pentru a remedia criza și a redresa finanțele țării.

„Prezenta cauză privește circumstanțe excepționale care se caracterizează mai ales prin amploarea și caracterul imprevizibil al obligațiilor financiare care revin statului și prin constrângerile economice și bugetare pe care autoritățile au trebuit să le gestioneze într-o conjunctură economică dificilă”.

„Curtea notează ca măsurile de eșalonare, reeșalonare si amânare a plății creanțelor au fost decise prin acte normative previzibile. Curtea consideră că obiectivele enunțate în aceste acte legislative priveau interesul general și urmăreau scopul legitim de a reduce cheltuielile publice, de a reechilibra bugetul și de a redresa situația economică a țării. În plus, Curtea reamintește că, într-o situație de criză economică acută, un stat poate lua măsurile pe care le consideră necesare, nu numai pentru a remedia criza bugetară a momentului, ci și pentru a-și redresa finanțele publice în mod durabil”.

Este pentru a patra oară când o instanță europeană sancționează politicile promovate de către președinta Îmaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea. Au fost cauzele Lin I și Lin II, de la Curtea de Justiție a UE, în chestiunile privind prescripția răspunderii penale, și, tot de la CEDO, sentința privind sancționarea judecătorului Cristi Danileț pentru delict de opinie.

 Cinci reclamanți au cerut peste 1,15 milioane de euro

Cauza analizată de CEDO reunește cinci cereri formulate de judecători sau foști judecători români, depuse la Curte în 2024.

Potrivit comunicatului, reclamanții susțineau că mai aveau de primit următoarele sume:

• 60.000 de euro;

• 30.000 de euro;

• 107.454 de euro;

• 571.891,74 de euro;

• 381.868,12 euro.

Totalul este de 1.151.213,86 de euro.

Statul a plătit deja 1, 6 miliarde euro magistraților

Datele prezentate de Guvern în fața CEDO arată dimensiunea financiară a litigiilor salariale ale magistraților. Pentru perioada 2006–2022, Ministerul Justiției a plătit 2.556.604.346 de lei în executarea hotărârilor judecătorești și a deciziilor administrative.

Consiliul Superior al Magistraturii a plătit, între 2006 și iunie 2026, 118.305.943 de lei, în timp ce Înalta Curte de Casație și Justiție a achitat, pentru perioada 2010–2022, 4.579.420.000 de lei.

În total, cele trei instituții au raportat plăți de aproximativ 7,25 miliarde de lei, echivalentul a peste 1,6 miliarde de euro, conform conversiilor prezentate în documentul CEDO.

Pentru anul 2026, Înalta Curte și Parchetul General au solicitat alocarea a aproximativ 1,4 miliarde de euro pentru restanțe rezultate din hotărâri judecătorești și decizii administrative, inclusiv dobânzi.