De același autor
Sâmbătă, 13 iunie 2026, la 36 de ani de la începutul a ceea ce avea să rămână în istoria postdecembristă drept cel mai violent moment neelucidat de represiune antidemocratică, după revoluția însăși, pe străzile Bucureștiului nu au ars autobuze, ci s-au mai consumat câteva doze de delir extremist, botezat Marșul Normalității. Organizată de Asociația Noua Dreaptă și de partidul SOS, manifestația s-a lăsat cu amenzi și dosare penale pentru organizatori și participanți, pentru că manifestanții, sub bagheta „Mamei Națiunii Diana Șoșoacă”, au afișat public lozinci susceptibile de a intra sub incidența legislației privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum și a promovării cultului persoanelor vinovate de genocid și crime contra umanității.
Putem presupune că inspirația pentru asemenea mesaje fusese hrănită la Sankt Petersburg cu o săptămână înainte, unde lidera SOS a participat cu entuziasm la Forumul Economic Internațional organizat de Vladimir Putin. Într-o intervenție oficial dezavuată de Ministerul de Externe român printr-un mesaj publicat de purtătorul de cuvânt pe platforma X, ea i-a transmis direct dictatorului rus că românii îl iubesc. Probabil că traducerea cea mai bună a acestui sentiment este să scandezi în 2026 numele lui Corneliu Zelea Codreanu alături de lozinca „legionarii sunt creștini” și să montezi pe drumurile din țară panouri de susținere a legii „anti-Vexler”.
Succesiunea acestor evenimente oferă o demonstrație limpede a ceea ce atâția comentatori și istorici reputați au demonstrat de mult, anume că regimul de la Moscova este unul dintre vectorii cei mai puternici de susținere, prin metode diverse, a curentului în creștere exponențială de extremă dreaptă în România, Europa și în lume, ajutat din cealaltă parte a Atlanticului de guvernarea neofascistă MAGA. Extrema dreaptă multiformă câștigă teren în fiecare zi, cultivată de o tehno-oligarhie globală din ce în ce mai puternică, mai bogată și mai agresiv extractivă (Elon Musk a devenit oficial pe 12 iunie primul trilionar al Planetei), cu un imperiu care se extinde tentacular și înghite nesățios instituții media odinioară respectabile, după o rețetă reduplicată peste tot în lume.
Multiformă pentru că, dacă ne uităm în jur, această creștere exponențială nu este numai efectul unei oligarhii care atacă sistematic regimurile democratice pentru control, profit și acapararea resurselor. Este și opera unui aliat interior, născut din practici corupte, lașitate, incompetență și completă absență a unei busole morale și alimentat din rente extractiviste care secătuiesc resursele bugetului public. Formațiuni politice autodenumite „prooccidentale” care participă la decredibilizarea cotidiană a înseși ideii de sistem de partide, parlamentari care distrug ideea de reprezentare democratică și alimentează compromisuri falimentare în numele stabilității, ordinii și „normalității” participă, toți, la demantelarea progresivă a fragilei construcții democratice.
Multiformă pentru că este alimentată și de incredibila disonanță cognitivă, cu o pluralitate de cauze, a multor cetățeni care, nemulțumiți de ceea ce se întâmplă, aleg extrema dreaptă pentru răspunsuri iluzorii și soluții deletere cu efect de bumerang. Diaspora deține un trist record în această speță: în alegerile locale din Anglia și cele parlamentare din Scoția și Țara Galilor din data de 7 mai au figurat pe listele de candidați 100 de români, potrivit unei statistici RFI România. Exact jumătate dintre aceștia – 50 – au candidat din partea partidului de extremă dreaptă Reform UK, condus de Nigel Farage, o mișcare politică recunoscută pentru poziția sa radicală antimigrație. O lună mai târziu, pe 9 iunie, orașul Belfast a fost teatrul unor confruntări violente întreprinse de organizații neonaziste care au atacat, incendiat, agresat comunități de imigranți, printre ei și români stabiliți în număr mare acolo. Au fost scene ca dintr-un război civil, conform relatărilor DW. Deputata laburistă din Belfast, Claire Hanna, a vorbit chiar despre un „pogrom rasist”, declarând că a văzut bărbați mascați „mergând din casă în casă și căutând străini”.
La noi acasă, normalizarea narațiunilor de extremă dreaptă este sprijinită mai mult sau mai puțin direct de acțiunile politicienilor la vârf, un fel de lucru în echipă, involuntar sau nu, pentru destructurarea ultimelor fărâme de stat de drept. Dacă soluția dată pe 14 iunie de președinte crizei guvernamentale este desemnarea ca prim-ministru a unui baron local notoriu, ale cărui activități nefaste pentru județul unde s-a înstăpânit sunt documentate public și disponibile într-o secundă oricui vrea să se informeze, atunci responsabilitatea pentru creșterea constantă în preferințele electoratului pentru formațiunile populiste de extremă dreaptă îi revine, fără îndoială, și acestuia.
Pentru că în timp ce generatorul de stabilitate de la Cotroceni definitiva propunerea comunicată în dimineața de 14 iunie, George Simion făcea băi de mulțime la Târgul de la Negreni, de unde transmitea pe rețelele sociale, în cadrul campaniei „AUR te aude”, că „e bine să mergi întruna printre români, să auzi vocea. E incomparabil mai bine decât orice sondaj de opinie”. La cum arată acum România, la următoarele alegeri, anticipate sau la termen, AUR ne va auzi confortabil instalat la Palatul Victoria.
