Rămas-bun, Brîndușa Armanca

A condus Institutul Cultural Român din Budapesta și a fost membră a Grupului pentru Dialog Social și a Societății Timișoara. A publicat sute de articole de presă, a avut emisiuni  de radio şi televiziune. Brîndușa Armanca a fost pe baricadele jurnalismului și ale implicării civice  până în ultimul moment. A murit la 72 de ani, pe 28 august 2026.

Andreea Pora, redactor-șef Revista 22

„Alături de Brîndușa te simțeai în siguranță. Lumea n-o lua razna, busola morală avea acul mereu îndreptat în direcția corectă, principiile rămâneau principii, distincția dintre bine și rău era clară. Era punctul de sprijin care te ajuta să nu-ți pierzi echilibrul. Era mângâierea că un astfel de punct există. Când ziceai că totul e zadarnic și lipsit de speranță, Brîndușa găsea argumentele, cuvintele, gesturile ca să-ți arate că nu era așa. Te aducea cu picioarele pe un pământ solid pe care, pentru moment îl pierduseși. O lua mereu de la capăt și te trăgea după ea.

Îmi aduc aminte de cazul plagiatoarei Ramona Lile, rectorița de la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, la care am lucrat cot la cot ani la rând. Ne-am oripilat și bucurat împreună, am râs și am plâns împreună, ne-am consolat una pe alta, ne-am împărtășit credințele și suferințele, ne-am ajutat să înțelegem pentru ce și de ce.

Avea o uimitoare putere de a se lupta pentru ceea ce ea considera esențial, nu abandona niciodată și nici nu făcea rabat. Nu contau oboseala, dezamăgirea în fața caracterului rău al unor oameni, al complicităților, tăcerilor, oportunismului, al mersului strâmb al lucrurilor. Mergea mereu mai departe, în pofida a toate și toți. Niciun pas înapoi. Cum reușea? Pentru că nu uita niciodată care erau miza și țelul. Dar și pentru că avea o profundă înțelegere a lumii și a naturii umane.

Brîndușa, rămâne un privilegiu să te fi cunoscut, să fi fost, așa cum glumeam câteodată, prietene de conștiință. La revedere, draga mea.

Vlad Alexandrescu, președintele Grupului pentru Dialog Social

„Moartea Brîndușei Armanca ne lasă mai singuri într-un moment în care avem, poate mai mult ca oricând, nevoie de oameni ca ea. Brîndușa a avut o calitate rară: a știut întotdeauna de ce parte să se așeze. Nu de partea celor puternici, nu de partea celor care câștigă, ci de partea lucrurilor în care credea, chiar și atunci când această alegere costa.

De la Timișoara Revoluției și până astăzi, a rămas fidelă unei idei exigente despre libertate și despre responsabilitatea cetățeanului. În Societatea Timișoara, în Grupul pentru Dialog Social, în presă și în toate bătăliile publice în care s-a angajat, Brîndușa nu a fost niciodată un simplu spectator. A luptat împotriva minciunii, a abuzului, a uitării și a tuturor încercărilor de a face din principiile democratice simple vorbe bune pentru discursuri festive. Pentru ea, societatea civilă nu era o etichetă și nici o carieră. Era o formă de viață. Știa că democrația nu este niciodată definitiv câștigată și că, atunci când cetățenii renunță să o apere, locul ei poate fi ocupat repede de un regim clepto-oligarhic, în care puterea și banul se protejează reciproc, iar libertatea devine o piedică.

Am admirat la ea curajul, luciditatea și extraordinara consecvență. Dar astăzi îmi vin în minte mai ales căldura ei, energia, prietenia și bucuria cu care se arunca în câte o nouă luptă. Ne despărțim mult prea devreme de Brîndușa. Îmi este greu să accept că nu o vom mai avea alături. Rămân însă demnitatea cu care și-a trăit convingerile și urma foarte vie pe care a lăsat-o în noi.“

Dan Perjovschi, artist plastic, membru GDS

„Brîndușa, cum naiba reușești tu să ajungi și la discuția live la TV Timișoara, și la lansarea de carte de la «Bufnițe», și la mine la vernisaj? am întrebat-o odată. Mi-a răspuns zâmbind: «Perjo!». Brîndușa Armanca, o forță a naturii, o explozie de energie pozitivă, mereu pe fază, mereu prezentă, mereu cum trebuie și unde trebuie. Civic, democratic, cultural. Un stâlp de rezistență al Societății Timișoara și al Revistei 22. Al presei oneste. Un cetățean de onoare al Timișoarei și al întregii Românii.“

 Magda Cârneci, scriitoare, membră GDS

„Cu toate că ne simpatizam, nu am reușit să fiu prea apropiată de Brîndușa, deși mi-aș fi dorit. Însă distanța mare dintre Timișoara și București făcea lucrul acesta dificil. Dar de la distanță și în cele câteva ocazii când am stat de vorbă mai serios, am apreciat la Brîndușa vioiciunea spiritului, franchețea observațiilor asupra oamenilor, limpezimea cu care surprindea o complicată stare politică sau socială în articolele ei. Și curajul. Mai ales curajul și tenacitatea cu care aborda unele chestiuni sociale dificile, pe care le urmărea până la capăt în consecințele lor, într-o lume românească rapidă și superficială, dorind să uite mereu și să treacă mereu mai departe, în ciuda degradării morale, publice și instituționale la care ducea această superficialitate națională. Plină de energie și viață până în ultima clipă, Brîndușa Armanca a fost pentru mine un exemplu de femeie liberă și combativă, capabilă să-și urmărească țelul și idealul cu perseverență, chiar și până în ultima clipă...“

 Emilia Șercan, ziaristă PressOne

„A plecat dintre noi jurnalista Brîndușa Armanca, o voce respectată și prețuită a profesiei noastre.

Brîndușa a fost unul dintre oamenii cei mai atașați de valorile democratice din câți am cunoscut,
valori pe care le-a prețuit și apărat cu toată forța ei. Neîncetat. Neobosit. Dispariția ei este o pierdere mare pentru noi toți. Transmit condoleanțele mele familiei, prietenilor și apropiaților!”

 Smaranda Enache, scriitoare, copreședinta Ligii Pro-Europa

„Brîndușa dragă, vestea plecării tale a venit pentru mine ca un trăsnet! Rămâi în amintirea mea așa cum ai fost din tinerețea când ne-am cunoscut, mereu sufletistă, mereu dedicată unei cauze, mereu prezentă și dăruită. Ai făcut mult bine, mulți dintre noi îți suntem recunoscători. Eu, pentru prietenia ta generoasă și sinceră. Drum blând spre lumina eternă! Condoleanțe familiei îndoliate.”

Vladimir Tismăneanu, politolog, profesor de științe politice

„În acești 36 de ani, am fost mereu de aceeași parte a baricadei. Ne-am împrietenit din prima clipă. Era o profesoară de presă și de spirit civic. A fost o exemplară jurnalistă politică și culturală. A creat o adevărată școală. Ar fi zeci de momente pe care le-aș putea evoca. Amintesc doar unul. Brîndușa Armanca era directoarea ICR Budapesta. Eram în capitala Ungariei pentru susținerea doctoratului lui Bogdan Cristian Iacob la CEU și pentru o prelegere la ICR despre Raportul Final. Am vorbit îndelung cu Brîndușa în acele zile. Întruchipa spiritul democratic și universalist al Timișoarei. Propunerea alegerii mele ca membru de onoare al Societății Timișoara în 2025 a venit de la Brîndușa Armanca și de la Vasile Popovici. Știu ce-ar fi gândit, simțit și spus în aceste momente sumbre. Ar fi zis, precum tinerii din Decembrie 1989: «Noi de-aicea nu plecăm!». Nu plecăm, Brîndușa. Nu ne aplecăm. Nu negociem libertatea. Să te odihnești în pace, iubită prietenă, ne-ai ajutat să rămânem fideli Luminii.”

 Cristina Guseth, director Freedom House România

„Este așa o nedreptate în lume… a plecat Brîndușa! Prea tânără! Pentru că Brîndușa avea un spirit tânăr! Astfel de oameni cu simțul dreptății, al onoarei și al demnității sunt foarte puțini. Așa un om curajos, cu o rară energie vitală pe care a dedicat-o unor cauze drepte și nobile, mai rar. A plecat direct de pe baricade, resimțea nedreptatea și răul din societate ca pe ceva personal. Cu adevărat jurnalistă, tenace, talentată și inspirată. M-a ajutat în multe proiecte de-a lungul anilor și avem minunate amintiri împreună. Am avut onoarea și șansa să îmi fie prietenă! O să-mi lipsească enorm! RIP!”

Ruxandra Hurezean, jurnalistă, scriitoare, colaboratoare PressHub

„Brîndușa Armanca a fost un model pentru mine și pentru mulți ca mine. Era unul dintre cei mai buni jurnaliști ai estului Europei. Un om de presă exemplar, și profesional, și moral, un om bun și drept. Avea o forță incredibilă, lupta până în pânzele albe cu impostorii, plagiatorii, corupții, lupta cu nedreptatea. Brîndu avea un simț al justiției adânc înrădăcinat în conștiința ei și-n felul ei de a fi. Ducea bătăliile până la capăt fără să obosească. Brîndușa a lucrat, a scris, a luptat până când a căzut, ca un copac, din picioare. Era instanță morală, fără să vrea, așa era ea!

Brîndușa este o personalitate greu de încadrat într-o singură profesie. A fost, în același timp, jurnalistă, manager de presă, autoare, profesoară universitară, documentaristă și promotoare culturală. Dincolo de toate astea, un fir roșu leagă întreaga sa viață: interesul pentru adevăr, pentru responsabilitatea cuvântului public și pentru recuperarea memoriei unor oameni și comunități care riscau să fie uitate. Nu era doar un jurnalist care semnala, era un jurnalist care făcea bine. Pentru că Brîndușa era un om bun. Avea forța, optimismul și generozitatea unui mare om. Ea te ridica, te salva, îți dăruia. Și-a dăruit zilele în care umbla și nopțile în care scria. Și-a dăruit și mintea, și inima.”

Alin Moisa

„O veste cumplit de tristă m-a lăsat în stare de șoc. Am aflat-o cu întârziere, pentru că de o perioadă mai lungă am ales să mă deconectez de la rețelele sociale și să mă concentrez asupra unor lucruri importante din viața mea profesională.

Am rămas fără mentorul meu, Brîndusa Armanca.

Îmi este greu chiar și să scriu aceste cuvinte. În viziunea mea, Brîndușa Armanca a reprezentat unul dintre ultimele bastioane ale eticii și deontologiei în jurnalismul românesc. Un om drept, corect și profund integru, care nu și-a negociat valorile și care a avut curajul să creadă în ele chiar și atunci când idealismul părea să nu-și mai găsească locul.

Valorile pentru care a luptat vor rămâne însă vii, instilate în cei pe care i-a format. În cei ca mine. Idealiștii din fire, care mai cred că principiile, adevărul și demnitatea contează.

Nu cred că aș fi omul de astăzi fără respectabila doamnă Brîndușa Armanca.

Mi-a fost mentor, profesor, călăuză în perioadele de răscruce ale vieții și, de multe ori, mult mai mult decât atât. Mi-a fost ca o mamă. Sfaturile dânsei au fost și vor rămâne cuvinte întipărite adânc în sufletul meu.

Am rămas cu multe amintiri, dar una îmi este deosebit de prețioasă: lucrarea mea de licență, pe care am avut privilegiul să o realizez sub coordonarea dânsei. Pentru alții poate fi doar o lucrare rămasă undeva într-o bibliotecă. Pentru mine, astăzi, este o bucățică dintr-un timp în care am avut șansa să învăț de la un om extraordinar.

Mi-a fost alături în anii experienței mele din București și a continuat să-mi fie aproape și mai târziu, urmărindu-mi cu bucurie succesele din Londra. Se bucura sincer pentru acel copil sărac care a reușit, în felul lui, să înfrunte vicisitudinile vieții și să-și croiască propriul drum. Iar faptul că un om pe care îl respectam atât de mult era mândru de mine a însemnat enorm.

Astăzi, mi se rupe sufletul știind că am rămas fără unul dintre cele mai bune și mai curate suflete pe care am avut privilegiul să le întâlnesc. Sunt încă în stare de șoc și nu știu cum să reacționez. Poate pentru că, undeva în mine, am trăit mereu cu impresia că astfel de oameni nu pleacă. Că oamenii drepți, integri și puternici vor fi acolo pentru totdeauna.

Dar oamenii pleacă. Ceea ce au sădit în ceilalți rămâne.

Iar dumneavoastră ați sădit enorm în mine, doamna Armanca. Vă mulțumesc pentru tot ce m-ați învățat, pentru fiecare sfat, pentru încredere, pentru exigență și pentru faptul că ați crezut în mine. Mentorii adevărați nu dispar odată cu plecarea lor. Continuă să trăiască prin valorile celor pe care i-au format. Drum lin spre veșnicie, doamna Armanca.

Nu vă voi uita niciodată.”

 Mădălin Hodor, vicepreședinte Colegiul CNSAS

„Am aflat cu regret că Brîndușa Armanca nu mai este printre noi.

Am avut onoarea să o cunosc, mai întâi în calitatea dânsei de șefă a ICR Budapesta (atunci când a găzduit o expoziție a CNSAS) și mai apoi ca membru GDS, organizație civică din care făcea parte și dânsa.

A fost alături de mine și m-a susținut cu toate puterile atunci când am fost linșat pentru publicarea listelor celor 200. Și asta a contat enorm pentru mine, în contextul în care puțini au fost cei care m-au susținut în mod real și concret.

Doamna Armanca a venit atunci de la Timișoara, pe propria cheltuială, ca să apară ca martor în procesul pe care mi l-a intentat Lucia Hossu. Pentru că Brîndușa Armanca era unul dintre acei oameni care credeau sincer în deconspirarea Securității. Și care chiar acționa în acest sens.

Am simțit în ea spiritul Timișoarei, acel spirit care a produs punctul 8 și care nu a abandonat niciodată idealul de a nu mai avea rămășițele comunismului în viața noastră de după 1990. Odată cu ea, o parte din acea flacără dispare. Plecarea este cu atât mai dureroasă și plină de semnificații în contextul actual, în care societatea românească este amorțită și aproape indiferentă în fața normalizării trecutului comunist.

Societatea civilă din România a pierdut un combatant redutabil, Timișoara, o parte din spiritul ei, lumea jurnalistică, un profesionist, GDS, un stâlp de bază, eu, o persoană pe care am admirat-o. Dumnezeu să o odihnească!”

 Răzvan Codreanu

„Nu îmi vine să cred că a murit Brîndusa Armanca sau că azi vorbesc despre ea la trecut. Nu știu să vă spun despre cariera ei, nici despre ce premii impresionante a câștigat cât timp a trăit aici printre noi sau ce joburi importante a avut, chiar dacă aceste lucruri contează, acum sunt mai puțin importante pentru mine. Ce pot să vă spun este că era o persoană care a contat, în primul rând, pentru cei care au valori. Foarte puține persoane au fost ca ea. Și asta nu e doar o vorbă aruncată în vânt, chiar avea ceva special în ea, ce o făcea remarcată. Țin minte că de multe ori era prezentă la proteste organizate de mine, chiar dacă eram până în 20-50 de persoane, sau că ne mai întâlneam la diverse evenimente, unde de multe ori ea mai prezenta sau modera evenimentul, și mereu dădea valoare celui prezentat. Era genul de om care se implica și care lupta activ pentru promovarea acelor valori în care unii dintre noi pe aici mai credem. Țin minte un moment când m-a sunat să-mi ia un interviu telefonic. Era în perioada PSD-ALDE-UDMR, cu Dragnea care conducea PSD, iar pe atunci s-a încercat să mi se facă un dosar penal (la ordin
politic) pentru că postam pe Facebook, mă revoltam la adresa PSD și organizam diverse proteste prin Timișoara – o să pun acel articol în comentarii. Probabil că în viața reală ne-am întâlnit de câteva zeci de ori. Am căutat să văd dacă găsesc vreo fotografie cu ea printre cele făcute de mine cu camera; sunt sigur că am. Momentan nu știu pe unde să le găsesc, dar căutând... asta a fost prima fotografie care mi-a sărit în cale. Apare și ea aici, doar că nu se uită direct la cameră. Dar cel mai probabil se uită acum de sus la noi! Dumnezeu să te odihnească în pace, dragă Brîndușa!”

Ioana Avădani, președintele Centrului pentru Jurnalism Independent

„A plecat de lângă noi Brîndușa Armanca, o jurnalistă aprigă și neînfricată, cu curajul propriilor opinii și care nu se ferea să spună lucrurilor pe nume. Mereu elegantă (ah, rochiile sale unice, robe-manteau), mereu stilată, dar mereu gata de luptă pentru o idee, un principiu, un om nedreptățit. Nu întotdeauna comodă, niciodată conciliantă de dragul unei amabilități iluzorii, chiar și discuțiile în contradictoriu erau o plăcere și o oportunitate de învățare.

Un om alături de care, în ultimii peste 25 de ani, am lucrat și ne-am bucurat de privilegiul unei prese libere.”

 Roxana Morun

„Mare e moartea, peste măsură/Suntem ai ei cu râsul în gură...” (Rainer Maria Rilke).

„Sunt în concediu și vestea morții Brîndușei m-a luat cumva pe nepregătite.

Mă întrebam ce ar trebui să însemne această inimă neagră. Mintea mea nu voia să accepte.

Brîndusa Armanca a fost pentru mine un reper rar: mentor, provocare, sprijin, prietenă. A crezut în mine înainte să învăț eu să cred. Mi-a dat aripi, dar nu m-a lăsat niciodată să zbor fără direcție. A fost dură când trebuia, dreaptă mereu, și exact atât de exigentă cât să mă împingă spre o versiune mai bună a mea. M-a certat. M-a corectat. M-a scuturat de orgolii și de frici.

Și totuși, în toate momentele noastre, rele sau bune, am râs. Mult. Cu poftă. Cu sinceritate. Am admirat mereu la ea curajul și felul în care se mobiliza în cele mai dificile momente. Felul în care își asuma adevărul. Am admirat istețimea ei, felul în care vedea lumea cu o claritate care uneori doare, felul în care «mirosea» oamenii și le citea intențiile înainte ca ei să apuce să spună ceva.

Recunoștința mea e mare, peste măsură...

Relația noastră rămâne una care nu se poate măsura în ani, ci în felul în care mi-a schimbat traiectoria.

Rămas-bun, doamna Minnie! (Așa i-a spus Maya Brîndușei, pe la 3-4 ani, după o vizită la ea și la Doru.)

Vei rămâne mereu cu noi și în gândurile noastre!”

Carmen Bendovski, scriitoare, manager cultural

„Trei decenii de prietenie și colaborare la TVR și la ICR. Ne-am văzut ultima oară în iarna lui 2025, am admirat-o pentru gradul - rămas intact - de implicare profesională și civică. Acolo unde mulți au abandonat, ea a pledat neobosită. Îmi vei lipsi, Brîndușa, îmi vei lipsi mult. Cu tine, mai dispare ceva, din oricum puținul rămas al unei epoci mai puțin cinice, mercantile, vulgare și derizorii.”