De același autor
De ani la rând ne confruntăm cu tot felul de crize, economice, sociale sau sanitare, amplificate de incompetență și nepăsare. De ani la rând avem un război la granițe, avem o corupție scăpată de sub control și, mai nou, o criză politică întreținută de clasa politică cu aplombul iresponsabilității și încurajată de profilul „stabilizator” al președintelui nostru „prooccidental”. E, în același timp, o criză dramatică de încredere în capacitatea statului de a-și exercita atribuțiile suverane: apărarea, politica externă sunt monetizate, privatizate și fragilizate. Avem, suprapusă, o criză a deficitului bugetar, care a servit drept pretext pentru măsuri de austeritate în cele mai vulnerabile domenii și o incapacitate a unei semnificative părți a clasei politice și a „elitei” de a înțelege, de fapt, cum se schimbă lumea sub ochii noștri.
Și cum, firește, nu era suficient, guvernul intermediar vine cu încă un cadou. Mai multă muncă, mai prost plătită sau deloc, statut social al profesiei erodat: cam așa s-ar putea rezuma concluziile de etapă ale criticilor aduse de profesori după publicarea pe 25 mai a proiectului privind legea salarizării unitare (lăsat moștenire de ministrul PSD, trebuie spus), sub presiunea termenului-limită asumat prin PNRR. Dezbaterea aduce din nou în discuție o categorie sever zdruncinată de politicile de austeritate impuse anul trecut de guvern. Sindicatele din învățământ și-au exprimat în zilele care au urmat nemulțumirea legată de actuala arhitectură a proiectului, care amenință mai ales veniturile profesorilor aflați la început de carieră. Deși discursul oficial al Ministerului Muncii promite că niciun venit nu va scădea, proiectul indică, conform simulărilor făcute de sindicatele din învățământ, o restructurare riscantă a beneficiilor, care ar putea adânci criza de personal din școli. Punctul central al negocierilor rămâne deci grila de pornire pentru profesorii debutanți, pentru care sindicatele cer imperativ echivalarea cu salariul mediu brut pe economie, un angajament asumat simbolic după greva istorică din 2023.
Proiecțiile curente realizate de sindicate estimează un salariu net de aproximativ 4.400 de lei pentru începutul de carieră în 2027. Ceea ce face, de altminteri, și obiectul unora dintre criticile sindicatelor, nemulțumite de caracterul neglijent și lacunar al proiectului, încropit fără simulări prealabile corespunzătoare. Suma preconizată este percepută de mulți specialiști ca fiind sub pragul de atractivitate necesar pentru o selecție riguroasă a cadrelor didactice, în contextul în care alte domenii de activitate oferă salarii competitive fără cerințe de studii superioare complexe.
Nemulțumirile exprimate de profesori în ultimele zile au fost amplificate de intenția de a elimina sau recalcula componente esențiale ale veniturilor, cum este indemnizația de dirigenție, a cărei desființare ar avea drept consecință scăderea dramatică a numărului celor interesați în preluarea acestei responsabilități. Pentru că dirigenția constituie în mod real o activitate suplimentară față de norma didactică oricum supradimensionată în urma măsurilor de austeritate: e o activitate consumatoare de timp, cu un volum uriaș de muncă birocratică, care implică medierea relațiilor cu părinții și gestionarea crizelor educaționale. Or, într-un sistem unde digitalizarea este încă deficitară în multe locuri, dirigintele rămâne uneori singura persoană care întocmește dosare de burse, monitorizează frecvența, elaborează profiluri psihopedagogice și organizează activități extrașcolare. Lipsa unei motivații financiare adecvate riscă să adâncească o criză oricum teribilă într-un mediu deficitar în consiliere, uneori chiar și emoțională, nu numai disciplinară.
Eroziunea atractivității profesiei a fost și ea evocată în dezbaterile publice, mai ales în raport cu ce se întâmplă în mediul rural, pentru că proiectul propune diminuarea sporului de izolare de la 20% la 15%. O decizie care, spun sindicatele, va goli catedrele de profesori calificați în favoarea celor necalificați.
Aceste disfuncționalități de salarizare și management se traduc în statistici îngrijorătoare privind capitalul uman, semnalează Edupedu într-o analiză publicată pe 29 mai. România deține în prezent titlul nedorit de lider european la rata tinerilor care nu sunt nici în sistemul de educație, nici pe piața muncii, cu un procent de 19,2%. Din nou, educația se transformă în teren de experimente deletere, amânări și improvizații, acoperite de vorbe goale despre rolul ei „strategic”.
Edgar Morin, fost combatant în Rezistența franceză, martor direct al barbariei fasciste și naziste, ne-a lăsat un ghid pentru secolul 21 articulat în jurul conceptului de „educație complexă”. Concepută ca antidot la noua barbarie extractivă purtată de treimea profit-tehnocrație-birocrație a noii religii neoliberale, educația complexă presupune că „reforma cunoașterii și a gândirii depinde de reforma educației, care depinde de reforma cunoașterii și a gândirii”. Umanismul iluminist, vibrant și inteligent al lui Morin ar trebui să fie azi și ghidul nostru, într-o lume care pare să se arunce cu capul înainte în Luminile sumbre.
