Opinii

 De fapt, negocierile propriu-zise care vor urma discuțiilor din Alaska nu vor fi despre teritorii, ci despre garanțiile oferite Ucrainei, pentru a nu se repeta 2014 sau invazia din 2022.

Dintre reacțiile la articolul publicat în numărul trecut, una mi-a atras atenția în mod deosebit: că ne lipsește o mare narațiune pozitivă cu care să luptăm împotriva dezinformării.

Domnul Bolojan înaintează pe sârmă și, din păcate, sârma aceasta e de proastă calitate, din producție autohtonă.

Nu este adevărat că epoca lui Ion Iliescu a trecut și că este irelevantă în prezent. Dimpotrivă. Este cea mai mare nenorocire care s-a abătut asupra națiunii române.

Fără reforme ne aflăm în pragul unei catastrofe fiscale. Bugetul de stat este o pungă cu bani scolfâlcită, iar plata facturilor se face pe datorie.

Liniile acestei „reforme” conturează nu o economie la buget, ci un scenariu clasic de captură a unui serviciu public, o „instituționalizare a retragerii statului”.

Nimeni nu l-a plâns, nimeni nu l-a regretat. Nici pic de emoție, deșertul nepăsării. Funeraliile lui Iliescu au arătat încă o dată adevărata față a PSD.

Ion Iliescu a fost aproape întotdeauna cu puțin depășit de „valul” istoriei. N-a fost complet orb înaintea istoriei în devenire, ci doar miop. O miopie dictată ideologic.

România e acum europeană nu grație lui Iliescu - ci împotriva lui. Ea seamănă cu ceea ce visau protestatarii din Piața Universității în anii 90 - nu cu ce voia în aceiași ani Ion Iliescu.

Perspectiva pierderii privilegiilor acordate de clasa politică sau cucerite haiducește de-a lungul anilor în instanțe a declanșat războiul magistraților împotriva premierului Bolojan și a președintelui.

 Competiția geopolitică va fi decisă de tehnologiile de vârf și de accesul la resurse critice, energie și metale rare.

Cu două luni înainte de alegerile parlamentare din Republica Moldova competiția pare că va fi una „tradițională” și geopolitică - între proruși și proeuropeni.

Planurile autorităților române pentru combaterea dezinformării sunt sublime, dar implementarea lor lipsește cu desăvârșire. România trebuie să acționeze până nu este prea târziu.

Cazul Anastasiu a scos la suprafață nu doar putregaiul care roade statul român, ci și marile vulnerabilități ale guvernului Bolojan.

Fără reforma radicală – care să facă saltul de la feudalism la modernitate – măsurile domnului Bolojan au caracterul unor îngrijiri paliative.  

Pentru a evita o prăbușire a economiei, Guvernul trebuie să rezolve problema companiilor controlate de stat.

Jocul PSD de-a ieșirea de la guvernare nu are nimic de-a face nici cu principiile, nici cu soarta persoanelor cu venituri mici și medii și nici cu grija pentru dezvoltarea României.

Probabil că nu a mai rămas categorie de profesori, din universitar sau preuniversitar, care să nu fie afectată, într-un fel sau altul, de valul de tăieri camuflate sub numele virtuos și derutant de reform

Nimic aproape nu deraiază mai categoric o mișcare reformistă decât sentimentul că aceia care o impun nu sunt pregătiți să o aplice lor înșiși.

Succesul electoral al lui Zohran Mamdani a provocat o adevărată furtună în spațiul public din Statele Unite.

Dacă Trump va fi „prins” în rețeaua complicată de relații și animozități din Orientul Mijlociu, atunci va avea o scuză pentru a renunța definitiv la eforturile de a obține pacea în Ucraina.