Opinii

Electoratul pare anesteziat. Mulți pun asta pe seama îngrozitoarelor tensiuni din ultimii ani, pandemie, războaie care amenință să se extindă. Cred că mai degrabă este vorba de lipsa de orizont.

Multe calcule și puțini oameni noi pentru europarlamentare. De teme și idei încă nu vorbim. Sigur este că lupta va fi dură și grea. Meciul se joacă, deși echipele nu au fost încă definitivate.

Renunțarea la rectificarea bugetară și utilizarea, prin hotărâri de guvern (HG), a Fondului de rezervă al Guvernului amenință democrația financiară a țării.

Discuția privind meditațiile nedeclarate este atât de veche, încât coincide cu istoria învățământului din ultimii 50-60 de ani.

În weekend, palestinienii din București au strigat Allah Akbar, iar luni asistentul unei deputate AUR a fost prins de DNA luând mită. Așa a început o săptămână politică oarecare.

Politica – și cea la nivel local, și cea globală – e, în fond, arta răului celui mai mic. Și atât timp cât facem ceva pentru a reduce răul înseamnă că nu am căzut cu totul în puterea lui.

O ierarhizare clară apare între cele două războaie, Rusia-Ucraina și Israel-Hamas, iar aceasta se manifestă nu numai pe planul mediatic, dar și pe planul percepțiilor amenințării.

Reacția palidă a instituțiilor, universități, mass-media, structuri guvernamentale, față de manifestările ample de extremism islamic scot în evidență criza structurală din societățile occidentale.

Dacă Israelul clipește primul în acest conflict sub presiunea axei tiraniilor, acest lucru ar duce inevitabil la slăbirea Statelor Unite, obiectivul unor țări precum Rusia, China, Turcia sau Iran.

Oricât s-ar strădui, Musk nu poate convinge în rolul de salvator al presei (sau al lumii). Ideea că media digitală open source ne va salva de media mainstream e cel puțin exagerată.

Stânga radicală europeană, neomarxistă în esența ideilor anticapitaliste și antisistem susținute, s-a „reinventat” prin minorități și imigranți și are nevoie de voturile musulmanilor din țările lor.

Niciodată, de la Holocaust, n-au mai fost omorâți într-o singură zi atâția evrei pentru că erau evrei.

Puterea pe care o capătă partidele extremiste și filoruse în România ar trebui să îngrijoreze coaliția de guvernare. Nu se întâmplă însă asta. PSD și PNL se folosesc cinic de ascensiunea acestora.

Țara stă prost, dar guvernul și administrația se simt bine și chefuiesc pe bani publici. Doar Marcel Boloș mai varsă din când în când lacrimi de crocodil.

Rezervă, economie, echitate sunt noile concepte în tendințele discursive ale politicienilor; în fond, nici nu se putea altfel în contextul mai degrabă sumbru al războaielor mai vechi sau mai noi.

AUR propune să mai facă un referendum despre definirea familiei, precum și un altul, nou, despre plata cash. Bărbatul, femeia și banii peșin ar urma să devină obiecte constituționale.

AUR nu e un partid conservator, ci unul revoluționar. Cam așa ca anarhiștii secolului al XIX-lea și legionarii secolului XX. Și unii, și ceilalți sunt creații ale unor politici mărginite și falimentare.

Că Twitter/X a devenit o platformă la cheremul lui Musk este destul de evident. Transformarea sa este momentan un eșec atât ca agoră virtuală, cât și financiar.

În această înfruntare între barbarie și normalitate, Israelul a fost ținta agresiunii, dar și o avangardă a apărării lumii democratice.

Implicațiile războiului dintre Israel și Hamas depășesc cu mult dimensiunile unui conflict regional. După incursiunea sângeroasă a Hamas în Israel, lumea arabă este în fierbere.

În principal, stânga occidentală a promovat cu sprijin mediatic și din spațiul academic o narațiune complet distorsionată asupra conflictului dintre Israel și palestinieni.