Opinii

Ceea ce părea a fi real s-a virtualizat puțin câte puțin, asemenea vieților noastre care s-au rătăcit în labirintul lui „ar fi putut să fie”.

Fiecare rundă nouă de sancțiuni crește riscurile, iar cumpărătorii de petrol rusesc impun Rusiei reduceri mai mari de preț.

Competiția geopolitică sino-americană rămâne la fel de intensă în toate domeniile și în toate teatrele geografice: indo-pacific, arctic, emisfera vestică.

Magistrații se joacă cu focul, oamenii îi urăsc și disprețuiesc. Dar Constituțiile și legile se pot schimba, iar ura nu-i un sfetnic bun. Nu va mai fi nimeni să-i apere atunci, precum în 2012.

Demersul Administrației Trump are în vedere nu doar reconfigurarea geopolitică a Orientului Mijlociu, ci și dorința de a puncta în competiția cu China și Rusia.

Termenul woke a fost abandonat de cei care l-au dezvoltat, dar, în loc să dispară, a fost preluat de dreapta ultraconservatoare, care nu și-a bătut capul prea mult cu a-l defini.

 Lumea noastră – cea de aici, din România – s-a schimbat profund în ultimele două decenii. Însă această schimbare ne-a lăsat (într-un fel, asemenea celei produse de comunism) la jumătatea drumului.

Ieșiți șifonați sau pe ușa din dos a universităților, „marii” profesori îmbrățișați de PUSL își caută o pulpană politică sperând să redevină ce-au fost.

Acum mai bine de cinci ani, publicam în Dilema articolul de mai jos privind „pensiile speciale”. Cum se știe, CCR s-a opus vehement ca ele să fie suprimate sau tăiate, sau reduse

Perspectiva stabilității finanțelor țării este neclară: reformele pentru a corecta inegalități costisitoare acum și în următorii ani sunt respinse atât de CCR, cât și de unii parteneri de coaliție.

Solul fertil pentru toate nenorocirile erei digitale este gândirea magică. Vorbim, în esență, de un fenomen global, dar să ai o majoritate care gândește în acest fel este dăunător pentru democrație.

Puține partide românești au cultivat – până la un punct, cu succes – o asemenea ambiguitate ideologică precum Partidul Social Democrat.

Magistrații au ajuns apărătorii corupției, iar serviciile au închis ochii la legionarism. SRI și Justiția trebuie reformate, colaborarea dintre ele pe corupție ar putea fi fatală pentru democrație.

Majoritatea populației – chiar dincolo de naționalitate – a înțeles că asocierea cu Rusia nu poate însemna decât mizerie, înapoiere și corupție majoră, spre a nu mai vorbi de lipsă de libertate.

Statul eșuat rezistă pe baricade, nu se predă niciunei încercări de schimbare, deși respiră greu, i-a crescut burta, i s-a îngroșat ceafa și e hipertensiv. Știe că-l paște infarctul, dar nu-i pasă.

 Statul democratic nu se reduce la urne și proceduri – ar trebui să aibă reflexe, capacitate de apărare internă și de corecție a derapajelor și, înainte de toate, să inspire încredere cetățenilor săi.

Zidul antidronă european ar putea să nu fie o iluzie, dar România ar trebui să se coordoneze în primul rând cu NATO și abia apoi cu UE.

Cabinetul Bolojan are în față o dilemă: fie va reuși să evite o criză economică prin măsuri de reformă, fie va marca strict o amânare a dezastrului, din cauza ezitărilor unor membri ai coaliției.

Unul dintre cele mai stranii lucruri ale timpului în care ne e dat a trăi e faptul că dreapta, în particular dreapta extremă, s-a încărcat cu toate atribuțiile revoluționarismului radical.  

Pentru cetățeanul obișnuit este esențial să înțeleagă că războiul se poate purta și fără să fie declarat, iar liniile dintre pace și conflict devin tot mai greu de distins.  

Războiul din Ucraina nu este unul dintre Rusia și Ucraina, nici între Rusia și NATO, ci o confruntare globală în care Moscova se bucură de susținerea totală a Chinei.