De același autor
Dacă nu ați auzit de Silvian Man, aveți un motiv în plus să sperați într-un an nou mai liniștit. Dacă ați auzit, vă regăsiți poate într-una dintre două categorii: cei care cred că este manifestarea „destinului tineretului din România” (cum a fost descris în 2021), respectiv cei care cred că este un promotor al neolegionarismului și imitator al lui Zelea Codreanu.
Man a ajuns în atenția publicului în 2015, când era student și președinte al Ligii Studenților de la Universitatea din Iași. A dat în judecată universitatea pentru modul în care adoptase statutul studentului, apoi a acuzat o serie de presiuni din partea conducerii. În 2019, a fost unul dintre contestatarii lui Tudorel Toader, revenit la rectoratul universității după mandatul de ministru al Justiției. În 2020, a încercat să candideze la funcția de rector, însă dosarul i-a fost respins.
Acțiunile sale l-au profilat în presă ca tânăr reformist luptând cu o putere osificată și coruptă; sugestiile că ar fi avut un discurs ultranaționalist apropiat de legionarism au fost ignorate. Doar spre finalul lui 2021 este subliniată această viziune, după ce istoricul Oliver Jens Schmitt îl menționează într-un articol despre creșterea ideologiei naționalist-ortodoxe cu susținere din partea BOR și a Academiei Române.
Site-ul de propagandă Activenews denunță un „atac murdar” cu „teze antiromânești”, încercând să-l delimiteze pe Man de vreo preferință pentru mișcarea legionară, însă asta se dovedește dificil. În primul rând, Man pare să se arate intenționat în ipostaze amintind de Zelea Codreanu – este celebră o poză a sa în care apare îmbrăcat în costum popular, călare pe un cal alb.
Discursurile sale amintesc și ele de un naționalism inspirat din fascismul românesc interbelic. Pe site-ul Incorectpolitic (care are în centrul meniului de navigare titlul „Chestiunea Jidănească”) este comparat direct cu „Căpitanul” și lăudat pentru „cel mai legionar discurs de până acum”.
Revenirea
Profilul său a scăzut după 2021, însă Man a fost constant prezent în publicații marginale. În 2025, a revenit în prim-plan, inițial prin platforma BZI (Bună Ziua Iași), care o promovează constant și pe Diana Șoșoacă. BZI este deținută de Claudiu Asimionesei, condamnat pentru șantaj în 2013. Presa din Iași scrie despre Asimionesei că în 2024 ar fi încasat „360.000 de euro din bani publici printr-o suveică electorală cu AUR”.
Man este invitat și la „inegalabilul” Dan Diaconescu (condamnat și el pentru șantaj), apoi într-un nou produs media al Oanei Eftimie – fostă candidată din partea Partidului Patrioții Poporului Român, invitată recurentă la Realitatea TV și cunoscută pentru propagandă antieuropeană și activitatea susținută pentru creșterea importanței canalelor media „alternative” (de fapt, pseudomedia).
Motivația pare să fie dublă. Pe de o parte, un tânăr educat și carismatic poate fi exact ce are nevoie mișcarea suveranistă, câtă vreme Georgescu și Simion și-au atins potențialul maxim. Că dl Man ar avea ambiții politice ne spune chiar dânsul, pe contul său de X, unde notează la descriere: „Viitor deţinut politic în România trădării, ignoranţei şi minciunii. / Viitor om de stat în România dragostei, cunoaşterii şi adevărului”. Pe de altă parte, apariția recentă este legată de votarea legii pentru combaterea antisemitismului, așa-numita „lege Vexler”.
„Suveraniștii”, legionarismul și antisemitismul
Mișcarea suveranistă încearcă să recupereze elemente ale legionarismului. Călin Georgescu și Diana Șoșoacă sunt cercetați pentru propagandă legionară. Rapoartele publicate de Institutul Ellie Wiesel arată apropierea mai multor lideri „suveraniști” de reabilitarea legionarismului. Retorica „suveranistă” are și elemente similare cu mișcarea legionară, de la „regenerarea națională” prin lideri mesianici la promovarea unui trecut glorios opus prezentului „decadent”.
Aceste eforturi nu sunt menite să restaureze Statul Național-Legionar, ci să-l utilizeze pentru a mobiliza susținătorii și pentru a legitima „suveranismul” – un naționalism radical și ostentativ, în opoziție cu democrația liberală. Revizionismul istoric urmărește trasarea unei linii continue de la conducătorii – mai degrabă transformați în legende – din istorie până la liderii „suveraniști” de astăzi. Ceaușescu încercase să facă ceva similar.
Similar, antisemitismul este mai puțin o convingere profundă, cât o unealtă politică testată de-a lungul timpului: cel mai simplu să strângi oamenii în jurul unei mișcări este să-i convingi că există un inamic comun care lucrează neobosit să-i saboteze. Sigur, există probabil antisemiți dedicați în mișcarea suveranistă, dar utilitatea politică este mai relevantă pentru liderii mișcării. Asta nu îi disculpă și nu face mai puțin grav faptul că liderii „suveraniști” și influencerii care îi susțin au contribuit din plin la creșterea semnificativă a motivelor și simbolisticii antisemite în discursul public din România.
Cum arată limbajul antisemit?
Antisemitismul este un fenomen global, vechi de secole, util politic și asociat în mod fundamental cu spațiul dezinformării și teoriilor conspiraționiste. Nu-mi propun în continuare să analizez fenomenul în sine, există suficiente cărți, rapoarte și cercetări în domeniu.
Cred însă că merită o scurtă trecere în revistă a modului în care antisemitismul este preluat și amplificat recent în spațiul online din România, care sunt ideile, conceptele și expresiile-cheie cele mai vizibile.
Evreii nu sunt români
La ședința în care s-a dat votul final pe „legea Vexler”, cei de la partidul AUR au făcut o scenetă, tipică pentru politica-spectacol: au lipit un poster cu „personalități” incluzând fasciști dedicați precum Paulescu și Goga, iar când Vexler l-a dezlipit, l-au pus iar, provocând o reacție – e drept, nefericită – în care Vexler rupe afișul. Sceneta pare planificată, majoritatea aveau telefoanele pornite și au postat ulterior, indignați, cum este rupt un „simbol” al României (adică, o foaie A4 tipărită de ei).
Valul de antisemitism generat a fost masiv, iar mesajul principal a fost că Vexler nu este român, deși are și naționalitate română, nu doar cetățenie, fiind născut la Roman, în județul Neamț. Ideea unei definiri etnice a „poporului” nu este nouă și nici democratică, iar ideea că evreii cu cetățenie română trebuie trimiși „la ei acasă” (unde?!) este o mostră de antisemitism.
Lupta împotriva antisemitismului este cea care generează antisemitism
Tot în siajul legii „Vexler”, o parte dintre „suveraniștii” români au găsit o altă explicație – de fapt, măsurile pentru prevenirea antisemitismului sunt cele care creează antisemitismul. Este, desigur, o butaforie, un amestec între blamarea victimei și refuzul de a înțelege contextul și funcționarea unor asemenea măsuri. Este fals că o persoană va avea probleme dacă va recita poezii de Eminescu (doar pentru că acesta a avut și ceva viziuni antisemite), la fel cum este fals că măsurile împotriva hate speech (în cazul acesta specific împotriva promovării fascismului și antisemitismului) ar reprezenta cenzură.
Argumentul se poate traduce în ideea că „evreii” vor să impună aceste măsuri prin care să ne controleze. Motivele nu sunt spuse explicit, ci subînțelese, cel mai probabil în direcția vreunei conspirații tipice având în centru evreii.
Istoria adevărată / monopolul pe istorie
Ideea că nu se spune „istoria adevărată” are mai multe motivații, unele ținând de cadrul prezentat anterior – încercarea de a construi o istorie a poporului român cu adevărat legendară, în care românii au doar trăsături pozitive – curajoși, onești, credincioși, darnici etc.
Istoria perioadei fasciste și prigoana evreilor la care au participat cu mare entuziasm mulți români încurcă această poveste. Astfel, trebuie subminată realitatea evenimentelor istorice, sugerând că informațiile despre persecuția evreilor sunt fabricate sau exagerate de un grup cu interese ascunse.
Negarea realității istorice a prigoanei evreilor, cuplată cu ideea „intereselor ascunse”, plasează această idee în mod clar în sfera limbajului antisemit.
Jidani, khazari și sioniști
Termenul „jidan” nu mai necesită vreo explicație, fiind probabil cel mai cunoscut termen antisemit. Termenul și-a regăsit popularitatea și este aruncat ca insultă în comentarii online inclusiv adresate unora care nu sunt evrei. Asta, parțial, pentru că în imaginarul antisemit susținătorii evreilor sunt cel puțin la fel de răi ca evreii și, parțial, pentru că antisemitismul nu are nevoie de evrei, ca să funcționeze.
Mai recent s-a impus și termenul de khazar, ce provine de la o teorie conspiraționistă popularizată în contextul războiului din Ucraina. Pentru unii, khazar e sinonim cu evreu, alții vor insista că există „evrei buni” și „evrei răi” – khazarii, cei din urmă fiind astăzi dominanți.
Uneori este folosit și termenul „sionist”, tot în mod peiorativ. Curentul sionist este cunoscut încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și are parte de critici coerente față de crearea și expansiunea statului Israel. În mod evident, critica guvernelor sau politicilor statului Israel nu ține de antisemitism. Însă în postările și comentariile online, termenul nu este folosit cu nuanțe, fie ele critice, ci semnalează tot comploturi și intenții malefice.
***
Acestea nu sunt nici pe departe toate ideile și sintagmele antisemite care circulă în spațiul online, dar unele dintre cele mai populare. În ciuda insistenței unora care amplifică aceste idei și expresii, ele nu sunt nici critici legitime ale regimului din Israel (sau al celui din România), ci pur și simplu o reprezentare a curentului antisemit în comunicarea publică.
