Pe aceeași temă
În perioadele tensionate din societatea noastră, rețele de amplificare mențin discuția într-o zonă de poluare informațională, transformând feedul românilor într-un câmp de bătălie. Invazia cu videoclipuri și pseudoștiri create pe bandă rulantă devine un obiectiv în sine. Scopul? De a acapara cât mai mult din spațiul de discuție.
Vocile care beneficiază de astfel de campanii online au un avantaj imens în a simula o mulțime convingătoare, care postează 24/7. În România se dovedește că acest tip de campanii sunt devastatoare și în afara campaniilor electorale. În lipsa unei comunicări instituționale prompte și convingătoare, aceste campanii devin realitatea multor români.
Unul dintre aceste momente este criza guvernamentală în plină desfășurare. Am analizat 23.599 de videoclipuri politice virale de la începutul anului. Dintre acestea, doar în perioada 1 aprilie – 11 mai 2026, videoclipurile monitorizate au produs 101,9 milioane de vizualizări, 829.000 de distribuiri și 68.400 de comentarii. 52% dintre comentarii erau grupuri de mesaje duplicate. Dintre cei 267.799 de urmăritori ai conturilor care au produs acest conținut, 53,1% erau conturi goale, fără niciun videoclip postat.
Ce este important de diferențiat? Campaniile de manipulare informațională pot să folosească sau nu dezinformarea.
Este momentul să facem această diferență și în România. O definiție care credem că descrie una dintre principalele vulnerabilități ale spațiului informațional românesc este cea a campaniilor de tip CIB (Coordinated Inauthentic Behaviour). În general, include rețele de conturi și pagini care colaborează pentru a răspândi anumite mesaje, ascunzându-și în același timp identitatea.
Cum funcționează o astfel de campanie de poluare informațională?
Pe Facebook le vedem infiltrate în grupuri invadate de postări repetitive, pagini de divertisment, religioase și de știri care distribuie aceleași mesaje în sincron. Pe TikTok vedem profiluri care pretind că sunt persoane reale. În ultimul raport al Expert Forum, ofeream drept exemplu conturile Cristinei și Ancăi, două conturi care și-au postat primul videoclip în aceeași dată, pe 13.05.2026. Ambele conturi postau aceleași videoclipuri, iar 44% dintre postările de pe contul Ancăi apăreau și pe profilul Cristinei în maximum 30 de minute.
Punctul critic al campaniei este când păcălește algoritmii, pentru că vorbim despre o discuție reală în societate, și începe să servească acest conținut repetitiv și conturilor reale. Aici credem că vorbim de o zonă cât se poate de clară în care campania manipulează, simulând o discuție reală.
Ne întrebăm în acest context cum putem decide cine a fost primul, conturile inautentice sau susținătorii reali? Mai important, cine răspunde într-o democrație pentru manipularea informației care ajunge la cetățeni?
Propunem să ne uităm la mai multe direcții de intervenție, atât la nivel european, cât și la nivel național.
Boții n-au dreptul la liberă exprimare, ci oamenii
Una dintre direcțiile sănătoase democratic pe care trebuie să le explorăm este să folosim actualele reglementări digitale la nivel european. Digital Services Act, constituția noastră digitală pentru social media pe teritoriul Uniunii Europene, ne oferă niște pârghii pentru a pune presiune pe platformele mari de social media.
Cum se pune presiunea? În cadrul Digital Services Act, avem definiția riscurilor sistemice (articolul 34). Un risc sistemic se încadrează în patru categorii:
diseminarea de conținut ilegal,
efecte negative asupra drepturilor fundamentale;
efecte negative asupra drepturilor fundamentale;
efecte negative asupra discursului civic, procese electorale și securitate publică;
efecte negative legate de violență de gen, sănătate publică, protecția minorilor, consecințe negative asupra sănătății fizice și mintale.
Pe baza acestor riscuri, platformele sunt obligate să dezvolte mecanisme de siguranță prin care utilizatorii sunt feriți de efectele negative ale manipulării, indiferent de sursă. Aceste definiții se potrivesc mănușă situației din România. Tocmai fiindcă au ajuns instrumente de manipulare în masă, paradigma în care trebuie gândite este una de securitate, în care ai nevoie de o abordare la nivelul întregii societăți.
Cine a făcut asta? În acest moment, Franța este considerată un exemplu de succes prin înființarea agenției Viginum. Această agenție nu monitorizează „fake news” sau opiniile influencerilor din societate, ci se ocupă de detectarea campaniilor de manipulare informațională, folosind înțelegerea pe care o avem în 2026 despre cum acționează actorii maligni și interferența străină online.
Aici, rolul României este de a adapta aceste modele la realitatea noastră. După anularea alegerilor, încă nu avem rapoarte publice despre manipularea informațională din spațiul românesc. Încă nu avem o infrastructură de investigație și răspuns transparentă, pe care să o vedem pusă în slujba democrației românești. În Viginum, pe lângă faptul că există, rapoartele detaliază cu nume și prenume persoanele responsabile de investigații, metodologiile folosite și limitările studiilor publicate. De ce? Pentru că lupta mai presus de toate este să câștigi încrederea propriilor cetățeni că mecanismele democratice funcționează.
Așa ne îndreptăm către România. De ce avem nevoie?
STRATCOM – Creșterea capacității civile de comunicare strategică
În fața realității României de astăzi, plină de neîncredere și incertitudine, trebuie să subliniem că deturnarea STRATCOM către o inițiativă fără transparență publică, fără un caracter explicit civil și protocoale clare de cooperare nu va face decât să agraveze eșecul actual în combaterea manipulării online.
Cu toate acestea, necesitatea lui există. Din punctul nostru de vedere, trebuie să aibă niște direcții esențiale:
(1) Consiliu Consultativ de cercetare independent, compus din practicieni în drepturi digitale, cercetători universitari, reprezentanți ai organizațiilor de presă și ai societății civile. Pe lângă faptul că transparența este piatra de temelie a unui astfel de demers, un astfel de consiliu este necesar și fiindcă majoritatea expertizei existente nu este la instituții.
(2) Dezvoltarea de protocoale de comunicare rapidă. Pe termen mediu și pe termen lung, susținerea inițiativelor deja existente de educație media, educație civică și combaterea revizionismului istoric.
(3) Responsabilizarea instituțiilor și publicarea raportului anulării alegerilor din 2024.
Revizuirea reglementărilor naționale privind finanțarea campaniilor de promovare
O mare parte din reclama politică este finanțată din subvențiile pe care le primesc partidele politice. Credem că trebuie să înțelegem sursa banilor acestor campanii și avem măsuri concrete care se lasă așteptate:
raportări lunare detaliate privind cheltuielile din subvenții pentru propagandă, care să includă și numele beneficiarilor finali ai banilor (deci nu firmele de consultanță);
o metodologie la nivelul AEP prin care să monitorizeze cheltuielile ilegale din online;
definirea terților și a posibilității ca actori externi campaniilor electorale să poată contribui în mod legal. Acest lucru este reglementat în multe țări, precum UK, Germania sau Letonia.
Cu siguranță, democrația poate fi apărată prin mijloace transparente, coerente și asumate la nivel instituțional. Îngrijorarea este dacă avem și voința politică de a merge pe această cale.
*Articol bazat pe raportul Expert Forum și Centrul pentru democrație și bună guvernare - Criza guvernamentală și manipularea pe TikTok.
