Opinii

La summitul NATO din Washington, Alianța își va oficializa și noul secretar general, premierul olandez Mark Rutte.

În iunie 2024, Republica Moldova a început negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană. În scurt timp, România și opțiunile acesteia de politică externă au redevenit ținta propagandei pro-ruse.

Ieșirea Europei din spirala violenței a fost posibilă doar datorită secularizării. Poate marea invenție a modernității europene nu au fost capitalismul și prosperitatea, ci secularizarea.

Noul regim se arată destul de zgârcit cu promisiunile. Zilele în care laburiștii promiteau o cvasi-revoluție cu naționalizări pe bandă rulantă aparțin perioadei Corbyn și par să se fi încheiat definitiv.

Situația e departe de a fi încurajatoare - la alegeri s-a furat pe rupte, PSD și PNL se vor pupa mâine acolo unde se scuipă de formă azi, iar USR nu mai are timp să se reinventeze, chiar dacă ar vrea.

USR nu mai are nimic de pierdut în afară de procentele până la coborârea sub prag la parlamentare. Atât de gravă a devenit situația partidului care cândva părea să coalizeze forțele de opoziție.

Dacă rezultatele problematice ale alegerilor locale din 9 iunie vor fi validate oficial, nimic nu va putea opri fraudarea prezidențialelor și parlamentarelor.

„Sfârșitul unui fals suspans”, așa a descris Agenția France Presse anunțul de retragere a candidaturii președintelui român la funcția de secretar general NATO.

Politicienii români trebuie să pună pe agenda publică programe care să includă soluții pentru corectarea deficitului excesiv fără a afecta creșterea economică.

Toți cei care mai sperăm la ceva reforme în România avem mare nevoie de o altă uniune – Uniunea Salvați Reformiștii – care ar trebui să se gândească în primul rând cum ne poate salva de noi înșine.

Ideea că politica trebuie să fie la centru nu e decât o altă modalitate de-a afirma „sfârșitul istoriei”.

Alegerile reflectă o puternică tendință de contestare a lui Macron, care personifică în ochii celor mai mulți francezi politica tradițională, elitele îndepărtate de popor și lipsa unor decizii ferme.

Încă de la începutul războiului, Washingtonul a încercat să capaciteze Bucureștiul să devină un pilon al alianței occidentale care trebuia să susțină Ucraina.

Miza summitului NATO din iulie capătă o cu totul altă pondere: mobilizarea pe termen lung a democrațiilor deopotrivă euroatlantice și indo-pacifice în această misiune a apărării ordinii internaționale.

Ne aflăm într-un război de uzură în care contează numerele: resursele umane ale fiecărei tabere, capacitățile liniilor industriale și, nu mai puțin important, susținerea aliaților.

Trump a trecut prin câteva scandaluri care ar fi doborât orice alt candidat, dar care asupra sa nu au avut nicio consecință.

Aceste alegeri nu vor fi un șoc pentru Europa, ci o nouă etapă în lungul proces de negocieri (cu urcușuri și coborâșuri) care ne leagă unii de alții.

Ascensiunea dreptei populiste, deși previzibilă, părea să nu aibă efecte economice imediate, însă înfrângerea partidelor lui Macron și Scholz a lovit moneda unică și bursele din Franța și Germania.

Coaliția aflată azi la guvernare a avut la dispoziție cel puțin un an jumătate din prezenta legislatură să propună un pachet de reforme. Nu a făcut-o.

Popularii europeni (grupul PPE) au obținut cele mai multe locuri  în Parlamentul European, în timp ce partidele extremiste și-au extins influența, câștigând alegerile în Franța și în Austria.

Deși catastrofa a fost evitată și democrația europeană a supraviețuit, în lipsa unor reorientări politice din partea partidelor democratice, viitorul Europei nu arată promițător.