Votul implicării - singura soluție  

Scindarea dramatică pe care o trăim azi în societate are un precedent pe care aproape că ne temem să-l invocăm: primii 6 ani de după Jertfa din ’89, când guvernanții antagonizau în mod planificat categoriile sociale spre a-și securiza leadershipul neocomunist. Morții de după 22 decembrie, cele 6 mineriade dintre ’90 –’96, diversiunea etnică de la Târgu Mureș din ’90, manipularea electorală crasă din primele două mandate ale lui Ion Iliescu - sunt  câteva momente care au zguduit din temelii încrederea noastră în viitor, au dezbinat familii, au bajocorit vărsarea de sânge, au răspândit ura și au compromis pe termen lung dialogul. Cu toate astea, în cele peste trei decenii scurse de atunci, când am fi zis că nu mai e posibilă repetarea acelui tip de traumă, iată-ne, din nou, într-o închisoare a dihoniei.

În 2025, cu doar câteva zile înaintea votului pentru un nou președinte, suntem obligați să privim lucrurile în față. Primul element izbitor este caracterul ireconciliabil al celor  ”două Românii”, obligate să se contrapună. Nu dau curs ideii că una e mai bună sau mai rea decât cealaltă. Fiecare componentă a societății își are definiția, istoricul și caracteristicile ei. Aș sublinia doar că una dintre aceste două Românii a fost , în noiembrie 2024, ținta unei masive manipulări online, a unei acțiuni concertate de război hibrid, menite să-i canalizeze opțiunea, gândirea, reacția. Dosarul penal deschis pe această temă enumeră clar fraudele și falsurile care au condus la votul exploziv în favoarea lui Călin Georgescu și care, la ora prezentului, se rostogolesc energic în favoarea lui George Simion – deși acuzațiile aduse predecesorului său sunt de o maximă gravitate. Manevrele iraționale sau contradictorii la care liderul AUR  apelează în actuala campanie reprezintă de fapt unicul mod de a-și ține captivi susținătorii. Cu alte cuvinte, o fundătură.

În situația în care e foarte greu ca adepții căii democratice să spere la o comunicare eficientă, persuasivă, cu „frații” de dincolo de bariera integristă, iată că reprezentantul lor în cursa prezidențială, Nicușor Dan, atinge cu modestie multipla performanță a unui discurs elegant, eficient, documentat, constructiv, bine intenționat, uman. Deschis. Deși, la drept vorbind, unii auriști ar merita tot disprețul nostru, cel mai profitabil este să rămânem lucizi, socotind cât mai just cum să înfrângem imixtiunea, manipularea, ipocrizia, minciuna – de tristă amintire – care ne iau din nou cu asalt, precum în anii ’90. Dovedind că în acești 35 de ani democrația ne-a învățat ceva, vom căuta soluția în propria conștiință și rațiune. Iar cea dintâi evidență va fi că prezența la vot poate salva ceea ce este de salvat. Duminică 18  mai, avem șansa de a ne cunoaște  și recunoaște, împreună, forța civică. Umăr la umăr, persoană cu persoană, la o nouă răscruce.