La Istanbul s-a jucat o piesă pentru un singur spectator: Trump

Pe țărmul european al Bosforului la mijlocul secolului al XIX-lea, sultanul Abdul Medjid I, mare iubitor al limbii franceze și promotor al reformelor europene, cunoscute sub numele Tanzimat, a construit un frumos palat, diferit de cel de la Topkapî. Palatul Dohmabahce a fost reședința sultanilor otomani după victoria în Războiul Crimeei și până la dispariția imperiului (noiembrie 1922).

Imaginați-vă că palatul sultanilor a adăpostit nu una, ci trei scene, pe care se jucau trei piese, dar, de fapt, era una singură. Scenele comunicau între ele, deși erau plasate în colțuri diferite ale aceleiași săli. În mijlocul căreia era un singur spectator, și el plictisit. E vorba de președintele SUA, Donald Trump. Pe o scenă se afla Zelenski. Nu departe de ea, pe alta se aflau liderii europeni, președintele Macron, cancelarul Merz, premierii Starmer și Tusk. În celălalt colț al sălii, era Putin, singur pe scenă, jucându-se cu copia în miniatură a unui turn de la Kremlin. Pe fiecare scenă juca un spectacol menit să-l impresioneze pe președintele Trump. Și în spatele fiecărei scene era altă scenă spre săli pline de spectatori, ucraineni, ruși, europeni, pe care jucau personaje care aparent nu aveau nicio legătură cu prima scenă, pe care se juca pentru un singur spectator.

 Sezonul de teatru s-a lansat după vizita lui Zelenski la Casa Albă. Liderii europeni l-au învățat pe Zelenski să schimbe abordarea și să-și calibreze discursul în relația cu Trump și garnitura republicană de la Casa Albă. Ca să salveze cât mai mult din ajutorul american acordat Ucrainei. Cu alte cuvinte, l-au pus să joace teatru, tocmai pe el, un actor de succes în țara sa, care oricând le-ar fi putut da lecții de actorie. În fapt, rușii știu mai bine psihologia lui Trump, iar Putin a dat startul operațiunilor de manipulare a lui Trump încă înainte de victoria acestuia în alegeri, întărind narativul acestuia că Biden a câștigat alegerile prin fraudă și dacă ar fi fost el, Trump, președinte, n-ar fi izbucnit războiul.

Obiectivele părților sunt la vedere, chiar dacă nu sunt formulate ca atare în spațiul public. Trump vrea să obțină oprirea luptelor cu orice preț. Chiar dacă nu înțelege ce e cu acest război, Trump crede că-l poate opri, doar a promis în campania electorală. Iar dacă-i reușește acest lucru, poate să primească chiar și Nobelul pentru pace. Oricât ar părea de neserios, planul lui Trump are șanse să reușească. Pentru asta, Trump contează pe Putin și-și calibrează discursul în funcție de reacțiile acestuia.

Putin însă nu se grăbește, situația internațională îi este favorabilă. Prezența lui Trump la Casa Albă și mai ales atitudinea Administrației republicane față de Europa, și – mai ales - de Ucraina reprezintă un cadou la care nici măcar nu îndrăznea să viseze. El are timp, joacă pe termen lung, nu are emoțiile reînnoirii mandatului. Putin vrea toată Ucraina. Sub forma unui guvern pro-Kremlin la Kiev, care să transforme Ucraina într-un Belarus 2.0. Până când o va putea lua pe toată, încearcă să ocupe fâșii din ea. Dar nici asta nu e o treabă prea simplă pentru mașina lui de război, de vreme ce rezultatele după trei ani de război sunt mult sub așteptări. Putin are o misiune dificilă. El trebuie să-l țină pe Trump aproape, să-l ademenească cu orice proiect ar putea imaginația să scornească și, în același timp, să continue războiul, pe un front de 1.000 km, în speranța că Ucraina – fără sprijin occidental - se va prăbuși în brațele Rusiei. Abia acum, după venirea lui Trump la Casa Albă, planul lui Putin pare să aibă șanse mai mari.

Ucraina este în cea mai proastă poziție diplomatică din ultimii ani, pe care puțini au anticipat-o. Pe cale de a fi abandonată de America, cu o Europă favorabilă, și neputincioasă, obligată de Trump să se reinventeze militar, Ucraina nu poate conta decât pe ea însăși. Totuși, Zelenski speră să-l convingă pe Trump să continue transferul măcar al ajutoarelor aprobate în timpul vechii Administrații Biden, iar Washingtonul să ia în calcul și interesele Ucrainei, nu doar pe cele ale Rusiei, în negocierile viitoare, pentru care presează. Liderii occidentali l-au învățat pe Zelenski să nu refuze nimic din ce propune Trump și împreună să încerce să-l influențeze pe liderul de la Washington în direcția dorită. La Kiev se înțelege prea bine că nu trebuie criticat Trump, oricât de stranii ar fi ideile pe care le avansează. Au învățat să-i mulțumească liderului american și să-l laude, sperând ca Putin să-l supere.

La rândul lor, liderii europeni vor să-l convingă pe Trump că obstacolul din calea păcii este Putin, și nu Zelenski. Pare că Trump și-a modificat atitudinea, de la finalul lunii februarie, când a avut loc întâlnirea tensionată la Casa Albă, însă nu suficient. Mintea lui Trump este terenul de luptă între occidentali și Rusia, într-o confruntare fără precedent în istorie, de rezultatul căreia ar putea depinde nu doar viitorul Ucrainei, ci al întregii Europe.

 Principalii actori ai acestui joc diplomatic sunt Putin și Trump. Negocierile de la Istanbul sunt o probă a faptului că ei controlează dinamica evenimentelor.

Săptămâna trecută, liderii cvartetului european (Marea Britanie, Franța, Germania, Polonia) s-au deplasat la Kiev, de unde au anunțat un ultimatum pentru Rusia: de luni, 12 mai, să suspende luptele pe uscat, mare și în aer, în caz contrar ar fi adoptat noi pachete de sancțiuni, mult mai dure. L-au asociat și pe Trump acestei inițiative, căruia i-au telefonat de la Kiev. În fond, ideea încetării focului pentru 30 de zile fusese avansată de Trump însuși, cu ceva luni în urmă.

Putin nici măcar nu le-a răspuns liderilor europeni. A doua zi, a propus neașteptat reluarea negocierilor directe între Rusia și Ucraina, la Istanbul, la 15 mai. Lui Trump i-a plăcut ideea. Zelenski a îmbrățișat-o și el, nu putea altfel. Și chiar a plusat, anunțând că-l va aștepta pe Putin la Istanbul, pentru negocieri directe. În toată această avalanșă de declarații, lumea a uitat de liderii europeni care-l somau pe Putin să oprească războiul pentru 30 de zile, amenințându-l cu noi sancțiuni. Era prima acțiune de politică externă a noului cancelar Friedrich Merz. El însuși o califica drept „cea mai importantă inițiativă diplomatică din ultimele luni, dacă nu din ultimii ani”. Doar a spus că Germania vrea să-și asume responsabilitatea pentru leadershipul Europei. Un eșec, și încă unul stânjenitor al diplomației europene. Care nu s-a oprit aici. Cancelariile occidentale, în frunte cu Casa Albă, au îmbrățișat proiectul unor negocieri directe între Putin și Zelenski la Istanbul. Este adevărat că Zelenski a lansat invitația. Washingtonul a fost încântat. Iar Casa Albă a fluturat, la rândul ei, perspectiva unei întâlniri Trump-Putin în Turcia, anunțând că președintele american ar fi putut să zboare din Arabia Saudită, unde se afla în turneu. Era o tentativă de a pune presiune pe Putin, care de mult visează la o întâlnire cu Trump. A fost o tactică sortită eșecului. Putin evită improvizațiile și surprizele. Vizitele sale la negocieri importante sunt precedate de pregătiri îndelungate și multe runde de discuții. Chiar dacă Zelenski, care-l cunoaște pe Putin, a jucat această piesă pentru a crește miza reluării negocierilor la Istanbul, occidentalii par să fi crezut în posibilitatea încetării luptelor pentru 30 de zile. Lucru curios, de vreme ce este evident faptul că Putin nu dorește să înceteze luptele. Poate doar sub presiune, dar, și atunci, cu respectarea unor condiții prealabile. De aceea a ignorat propunerea lui Zelenski de a veni în Turcia pentru negocieri directe.

Se vede treaba că inițiativa europeană care a fost concepută de președintele Franței, cancelarul Germaniei și primii-miniștrii ai Marii Britanii și Poloniei pentru a-l convinge pe Trump că Putin refuză medierea sa s-a întors atât împotriva lor, cât și a lui Zelenski.

Putin a trimis la Istanbul o delegație modestă, condusă de președintele Uniunii Scriitorilor, Medinski, un istoric controversat, care a jucat un rol important în promovarea teoriei „unității” popoarelor ucrainean și rus. Pe scurt, Ucraina nu are dreptul să existe. Miza acestei numiri este însă alta. Desemnându-l pe Medinski să conducă delegația rusă la negocieri, Putin cere ca acestea să continue din martie 2022, din primele săptămâni de război. Însă documentul prezentat de Putin drept acordul de la Istanbul este cel puțin controversat. Ucrainenii afirmă că n-au parafat niciun document în 2022. Iar prevederile invocate de Putin sunt condiții de capitulare a Ucrainei, respinse de Kiev în martie 2022, când trupele rusești erau la porțile capitalei.

 După discuții de 1 oră și 40 minute, singurul acord la care s-a ajuns este schimbul reciproc a câte 1.000 de prizonieri. De vreme ce emisarul lui Trump, Steve Witkoff, nu mai este primit la Kremlin după ce Putin a respins planul de pace în 22 de puncte avansat de acesta, singura ieșire din blocaj părea o nouă convorbire telefonică Trump – Putin. Care s-a consumat luni, 19 mai, și a durat două ore. Potrivit lui Putin, convorbirea cu Trump n-a schimbat cu nimic poziția Rusiei. Deci, un armistițiu chiar și pentru 30 de zile este posibil doar după acceptarea unor condiții. Diplomația lui Trump, departe de a da rezultate, a pus SUA într-o poziție precară, mai ales față de aliații tradiționali. //