Opinii

Câștigând inimile popoarelor, Zelenski i-a forțat pe conducătorii lumii libere să încerce să devină, la rândul lor, bărbați de stat.

Ceea ce n-a înțeles Vladimir Putin e faptul că orice revanșă e în numele trecutului. Cum bine știau și anticii, răzbunarea nu face decât să perpetueze violența, trecând-o de la o generație la alta.

   De câte ori nu ridicăm glasul pentru apărarea drepturilor noastre și de câte           ori nu rămânem nepăsători față de drepturile celorlalți! (Papa Francisc, 2013)                        

Țarist, sovietic sau putinist, mesianismul rusesc e în esență același și capătă forme asemănătoare. El este motivația socială pe care se bizuie agresiunea lui Putin.

Ferguson analizează cu minuțiozitate dimensiunea economică, raportul de forțe de dinainte de 1914, atât de important pentru ceea ce avea să urmeze după august 1914.

Artele și artiștii au rolul cel mai dificil: acela de a rezista spiritual, de a face posibil ca libertatea și simțul critic să supraviețuiască.

Sau ce fac artele în vreme de război. Sau ce fac artele în vreme de război.

Mai mult decât în alte momente, avem nevoie de răbdare, informațiile se mai decantează în timp. Se găsesc surse bune, de la posturile TV străine la jurnaliștii români aflați pe teren.

Invazia Ucrainei ar putea conduce, pe termen lung, la revigorarea democrațiilor vestice, devenite peste noapte mai militante și lipsite de complexe în apărarea și promovarea internațională a democrației.

Pe 24 februarie, armata rusă a invadat Ucraina. Patru zile mai târziu, țara agresată depunea o cerere de aderare la UE. Moldova și Georgia i-au urmat exemplul. Se extinde Uniunea Europeană?

Mobilizarea lumii libere împotriva Rusiei a fost uimitoare. Solidaritatea a depășit granițele euro‑atlantice, reunind economii puternice din Asia – Japonia, Australia, Coreea de Sud, Taiwan.

UE, Occidentul în ansamblu, plătește prețul unei viziuni naive care a văzut diplomația ca o alternativă la război, ignorând senin ceea ce autocrații ne spuneau explicit de o bună bucată de vreme.

Sânge pentru putere, acesta a fost dintotdeauna târgul făcut de Putin.

Dacă ucrainenii rezistă, țări ca România, Polonia, Țările Baltice sunt salvate pentru încă o generație. Dacă nu, să ne așteptăm la ce e mai rău.

Războiul actual va adânci criza politică și economică deja provocată de pandemie, iar democrațiile liberale vor cunoaște poate vremuri și mai grele decât cele deja trăite.

Reacția politicienilor români are o notă convențională: condamnăm, dar nu îl numim pe Putin dictator și nu condamnăm regimul autoritar de la Moscova. Poate ne iartă și nu ne atacă.

Lumea civilizată permite răului absolut să triumfe. Nu știm dacă doar pe termen scurt.

„Lumea civilizată” le-a permis rușilor să fie aroganți, fără să-i pedepsească, ba chiar uneori premiindu-i prin comerț, concesii politice și financiare.

Există oare la ruși ceva care desfide rațiunea? Da. Există ceva care-i determină să se ducă la război fără arme, doar cu icoane, și să se lase mitraliați din tranșeele adverse.

Mutarea lui Putin este menită să intimideze Occidentul și să escaladeze tensiunile cu NATO pentru  a scinda unitatea de care a dat dovadă până acum Alianța.  

Ceea ce face astăzi Vladimir Putin nu este de fapt o încercare de a rescrie istoria, ci de a o corecta