De același autor
Are însă totul de-a face cu menținerea controlului politic asupra fondurilor de la bugetul național pentru investițiile de la nivel local și județean și cu tăierea sinecurilor de la tot felul de agenții guvernamentale, din consilii de administrație și de la nivelul companiilor de stat. Programul Anghel Saligny pentru dezvoltare locală este urmașul direct al Programului Național de Dezvoltare Locală și, la fel ca în cazul PNDL, este parazitat grav de utilizarea firmelor de familie și de partid pentru derularea investițiilor din bani publici. Blocarea finanțării unei bune părți din acest program de către Guvernul Bolojan nu a provocat furia baronilor PSD pentru că rămân localitățile fără infrastructură, ci pentru că în felul acesta pierd accesul la cea mai mare resursă de finanțare, afacerile cu statul, care sunt dintotdeauna o sursă de corupție și de îmbogățire ilicită.
Decizia inițială a Guvernului spunea că proiectele care sunt în fază avansată de derulare nu vor pierde finanțarea, ci doar cele aflate în fază incipientă sau neîncepute. De ce s-ar revolta cineva că pierde banii de la guvern dacă din 2021 până acum nu s-a obosit să propună proiecte viabile și finanțabile? Pentru că nu este vorba despre infrastructură, ci despre accesul nestingherit la fonduri și despre beneficii de prestigiu politic pe banii statului pentru baronatul care nu urmărește altceva decât perpetuarea la putere, cu scopul de a rămâne conectat la conducta de bani a statului. Orice măsură de reformă sau de austeritate bugetară va fi considerată drept o amenințare la statutul șefului local și va fi respinsă din start cu proteste, greve și tot ce mai conține arsenalul lucrătorului din administrație. Când vorbește despre persoane cu venituri mici și medii, Grindeanu nu are în vedere lucrătorul din mediul privat, adesea obligat să muncească în acte pentru salariul minim pe economie, pentru că taxele și impozitele sunt prea mari, ci are în vedere angajații din administrația centrală și locală, pe care premierul Bolojan vrea să îi concedieze pentru că multe dintre aceste posturi sunt sinecuri pentru rude și amante.
PSD este, în esență, un partid al paraziților din sistemul de stat și, prin urmare, este el însuși nereformabil și închis la orice sugestie sau idee de reformă. La bază, partidul este mai degrabă un partid al funcționarilor, profund conservator și chiar reacționar. Expresia „reforma statului” este nomina odiosa pentru el. Amintiți-vă doar investigațiile de presă care au dezvăluit că programele PNDL erau controlate de o rețea în fruntea căreia se afla baronul de Olt, Paul Stănescu, care decidea cine și cât să primească din fondurile de stat. Anghel Saligny nu este altfel. Fără bani de la stat și fără sinecuri, liderii locali nu mai văd niciun motiv pentru care partidul ar rămâne la guvernare și de aceea, prin vocea aceluiași Stănescu, au ridicat această posibilitate, deși n-a trecut mai mult de o lună de când guvernul a fost învestit.
Din opoziție, PSD poate cenzura, alături de AUR, orice măsură radicală a Guvernului minoritar și poate ține sub control elanul reformist al premierului. Din punctul lor de vedere, ieșirea de la guvernare are mai mult sens decât rămânerea într-un guvern care le amenință bunăstarea și puterea.
Din perspectiva interesului național, ieșirea de la guvernare a PSD ar fi un dezastru. Agențiile de rating care, deocamdată, au dat un semnal pozitiv după primul pachet de măsuri fiscale, așteaptă următoarele mutări ale Guvernului și dacă pachetele 2 și 3 nu vor mai putea fi adoptate, atunci nu vor ezita să retrogradeze România la nivelul junk, ceea ce va duce la imposibilitatea de a face împrumuturi din cauza dobânzilor exorbitante și în final va forța un acord cu FMI, care înseamnă creșteri masive de taxe și impozite, pentru că FMI are aceeași rețetă pe care o aplică peste tot. Fără împrumuturi, guvernul abia dacă își va putea finanța funcționarea, darămite investițiile, iar Banca Națională va fi nevoită să emită monedă în exces pentru a finanța cheltuieli curente, ceea ce înseamnă inflație și scăderea puterii de cumpărare a populației.
În momentul actual, această perspectivă nu poate fi îndepărtată, chiar dacă Bolojan pare să fi făcut concesii majore PSD-ului în privința finanțării investițiilor locale. Motivul central îl constituie congresul din această toamnă al PSD, unde se vor confrunta cel puțin două facțiuni, dacă nu chiar trei. Unii care doresc să iasă de la guvernare, alții care înțeleg mizele momentului și care vor să rămână și o a treia care vrea să recupereze filonul naționalist și tradiționalist, care acum pare să fi fost confiscat de AUR. Dacă baronii locali vor reuși să își impună punctul de vedere și vor alege o conducere care să le fie fidelă, intrarea PSD în opoziție pe o platformă naționalist-conservatoare este cel mai probabil rezultat. Singura problemă este că partidul, care a ajuns la 13% în sondaje, nu va mai putea crește la umbra AUR și se va stinge încet-încet în irelevanță.
PSD este un partid toxic, dar nu este mai toxic decât AUR și de aceea are un loc la masa guvernării. Dilema lui Bolojan este ce concesii va trebui să facă pentru a mulțumi un PSD care, fundamental, se opune reformelor pe care el vrea să le facă.
