De același autor
Pe câteva site-uri obscure, cunoscute pentru vehicularea teoriilor conspirației și a propagandei rusești, circulă zilele acestea un articol cu o mulțime de idei false și manipulatoare despre energie. Acestea sunt menite să întoarcă opinia publică din România împotriva UE, Moldovei și Ucrainei, mai ales în perioada în care se liberalizează piața și cresc prețurile din cauză că fostul ministru n-a pregătit liberalizarea în niciun fel. Întrucât e probabil ca în cel mai scurt timp aceste minciuni să fie redistribuite și pe canale cu o vizibilitate mai mare, e bine să fie demontate din timp.
1. Cuplarea piețelor de energie electrică în UE NU duce la creșterea prețurilor în România. O piață unică europeană NU extinde cererea de energie românească spre toți consumatorii din UE, care se bulucesc s-o cumpere. E fix invers. Cuplarea piețelor înseamnă că au și consumatorii de la noi acces la energia celor din jur. Păi nu ne plângeam noi deja de câțiva ani că suntem „importator net de energie electrică”? Adică… noi cumpărăm de la alții mai multă energie decât producem acasă.
Motivul pentru care avem cele mai mari prețuri la energie e tocmai că nu suntem „cuplați” cum trebuie. Motivul pentru care prețurile erau mai mari în România, Bulgaria și Grecia decât în mijlocul Europei e că undeva pe lângă Ungaria piața energetică europeană se rupe în două. E urgent de verificat ce se întâmplă acolo și dacă motivul pentru care energia nu circulă din vestul Europei spre sud și est e din rațiuni tehnice; de reglementare; sau cu intenție. Pe scurt: în vara anului trecut, în zona noastră au fost secetă și val de caniculă, plus opriri ale unor reactoare nucleare pentru întreținere vara; în centrul și vestul Europei, se producea masiv din energie solară; iar energia din centrul și vestul Europei nu putea veni spre sud-estul Europei din cauza unor „probleme pe rețea”.
2. Exporturile de energie electrică către Moldova și Ucraina NU duc la creșterea prețurilor la noi. Dimpotrivă. Ungaria și Slovacia vindeau ucrainenilor semnificativ mai mult decât noi anul trecut – Ungaria 39%, Slovacia 23%, România 18%, Polonia 14%. Pe logica asta, te-ai aștepta să fie prețurile mai mari la ei, nu? Dar piața de energie europeană tocmai că nu funcționează așa, energia care trece din Ungaria în Ucraina poate fi la fel de bine produsă, de fapt, în Germania. La noi e tocmai invers: faptul că Ucraina e cuplată fizic din 2022 la sistemul european a însemnat că o parte din energia regenerabilă produsă la noi în Dobrogea ieșea în sistemul ucrainean prin sud, traversa Ucraina și reintra în Transilvania prin nord, rezolvându-ne practic nouă congestiile de rețea din interiorul României. În ceea ce privește prețurile: cumpărătorii din Ucraina și Moldova cumpără de pe aceleași platforme de pe care iau energie și cei din România, la aceleași prețuri, ba chiar au fost momente în care am făcut livrări de urgență la prețuri de urgență, semnificativ mai mari.
3. Încurajarea producției de regenerabile în România NU este irațională. Dimpotrivă. Ne-am mișcat mult mai lent cu regenerabilele decât toți ceilalți din Europa. Cu excepția panourilor pe case, capacitatea de energie regenerabilă instalată la noi între 2022 și 2024 a fost cam tot atât cât au instalat moldovenii, fără bani de „încurajări iraționale”, vreo 400 MW. Certificatele verzi nu mai există pentru capacități nou instalate din 2017 încoace, „contribuția pentru cogenerare” nu încurajează decât centralele vechi din termoficare, nu investiții noi, iar banii europeni și CfD abia-abia dacă au început să conteze de anul acesta, pentru capacități pe care le vom vedea operaționale în următorii ani. În plus, având prețurile atât de mari comparativ cu restul europenilor, te-ai aștepta să se bulucească investitorii și fără sprijin, nu? Problema trebuie căutată în altă parte: la conexiunile la rețea, la legislație și reglementare.
4. Sistemele de transport și distribuție NU sunt încărcate excesiv de energia regenerabilă, ci de prostia umană. Avem bani europeni gârlă pe care nu-i putem atrage, vreo 18 miliarde de euro până în 2030, prioritatea europenilor fiind să investim în rețele și regenerabile, nu să ținem în viață centrale construite în urmă cu 60 de ani și niciodată modernizate. Iar cele 18 miliarde sunt în cea mai mare parte plătite tocmai din contribuțiile pentru CO2 – nu doar de la noi, ci și de la ceilalți europeni.
5. Încă o dată: taxele enorme pentru emisiile de CO2 NU împovărează sectorul energetic românesc, ci se întorc cu asupra de măsură în România pentru investiții în sectorul energetic românesc. UE colectează banii de la toți din UE care emit CO2 și îi redistribuie mai mult la noi. Suntem beneficiar net din politica de decarbonizare, nu contributor net. Exact cum suntem și la fondurile europene, și pe aceleași principii.
6. Energia regenerabilă nu-i de vină pentru faptul că vechile centrale de 60 de ani sunt poluante și, mai ales, cumplit de ineficiente. Ca fapt divers, deși nu mai interesează acum pe nimeni, concluziile preliminare pentru
black-out-ul din Spania arată spre două cauze: lipsa de răspuns a unei centrale clasice pe gaz (și reacția slabă a operatorului de transport) și faptul că Peninsula Iberică e relativ „decuplată” de restul pieței europene de energie electrică. Exact anti-soluția care ni se propune acum.
