De același autor
Neîncredere și profitori
România trece printr-o criză de încredere în autorități, dar și prin una mai generală. Prea mulți români cred că se pricep la orice, iar expertiza este apreciată doar când poate fi folosită să întărească propriile poziții. Vedem asta la activiștii antivaccin care tună și fulgeră împotriva științei, dar din când în când scot în față câte un (fost) medic devenit antivaccinist[1].
Neîncrederea în autorități este justificată, însă uneori ajungem să blocăm inițiative bune fără vreo dezbatere, de frică să nu cadă pe noi drobul de sare al abuzurilor. Un plan din 2022 pentru o platformă care să monitorizeze dezinformarea online a fost abandonat înainte să se nască, după ce a fost criticat de societatea civilă și o parte a presei serioase[2].
Pe de altă parte, avem o sumedenie de profitori – influenceri, politicieni și politicieni-influenceri[3], care nu pot exista decât în haos și postadevăr, întreținute prin crearea sau amplificarea unor dezinformări. Toți denunță cenzura în timp ce se bucură de un public semnificativ și țipă ca din gură de șarpe când apare vreo discuție despre combaterea dezinformării. Orice astfel de inițiative vor fi atacate drept „Poliția Adevărului”[4] sau „Ministerul Adevărului” – o referință la George Orwell, pe care adoră să-l citeze toți cei care nu l-au citit.
Momentul actual este propice pentru a face ceva sistemic în lupta contra dezinformării: societatea este preocupată de acest pericol și cere o reacție din partea statului, iar faptul că „suveraniștii” vor acuza cenzura nu e nimic nou și nu va produce efecte reale.
Câteva principii
Înainte de a vedea ce putem face în fața dezinformării, este important să înțelegem de unde pornim, care sunt principiile care ar ghida un asemenea demers.
1. Social media nu este o „piață liberă a ideilor”. Să vorbim despre „libertate absolută” convinși că se vor selecta natural ideile bune este ridicol. Nu poate un cetățean oarecare să aibă aceeași capacitate de a influența „piața”, precum un stat care investește sute de milioane în boți, troli și alte mecanisme manipulatorii.
2. Libertatea de exprimare este esențială. Chiar dacă nu există drepturi sau libertăți absolute, orice limitare a unor drepturi trebuie să fie o soluție excepțională, argumentată și proporțională cu fiecare caz.
3. Libertatea de exprimare nu include
libertatea de a minți, cum a susținut Robert Turcescu pe Facebook[5]. Oricine poate greși, dar minciuna presupune intenție, iar
manipularea cu bună știință nu trebuie să fie lipsită de consecințe.
4. Puterea corupe. Una dintre întrebările la care trebuie să avem un răspuns este cum am vedea măsurile propuse dacă la putere ar fi altcineva, un guvern AUR-POT-SOS sau un nou Dragnea. Sistemul propus ar trebui să nu faciliteze abuzuri din partea autorităților.
5. Transparența este bună. Autoritățile române par să aibă metehne din alte vremuri. România are o Strategie Națională de Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării formulată în 2024 de care nu știu să se fi vorbit prea mult în spațiul public, iar calendarul de acțiuni este „document clasificat secret”, după cum a arătat o investigație Context.ro[6].
6. Educația nu este suficientă, deși este oferită ca panaceu la problema dezinformării. Dar educația are efecte pe termen lung și România are probleme în domeniu acum. Ideea că vom face treabă ușor și rapid în educația media este naivă[7].
Centru pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării
În țările europene, combaterea dezinformării și a acțiunilor de război are abordări diferite.
În Germania există din 2017 o lege prin care se combate dezinformarea online și limbajul care incită la ură. În 2021 a fost înființat Centrul pentru Monitorizare, Analiză și Strategie, care funcționează ca ONG independent, dar produce monitorizări și recomandări de politici publice pentru decidenți. Ministerul de Externe operează un Centru de Comunicare Strategică ce monitorizează operațiunile de influență informațională. Germania a întărit și colaborările internaționale, de exemplu dezvoltând un sistem de alertă comun cu Franța și Polonia[8].
Franța a înființat în 2021 VIGINUM, menit în special să contracareze interferența digitală străină, care colaborează cu serviciile secrete și cu autoritatea de securitate cibernetică.
Polonia a înființat un centru de analiză a dezinformării, integrat în NASK – Institutul Național de Cercetare specializat în securitate cibernetică – și participă la o inițiativă internațională[9] de combatere a războiului informațional dus de Rusia.
România are o serie de particularități ce o deosebesc de alte țări UE – încrederea în autorități și reziliența în fața dezinformării sunt mai scăzute, narațiunile rusești ajung în România camuflate, prin influenceri și politicieni „suveraniști”. Potrivit pare a fi exemplul Moldovei, care a înființat recent un Centru Pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării ¹⁰.
Conturarea și operaționalizarea unui astfel de centru nu vor fi un proces deloc facil, iar opoziția va fi semnificativă (repet că mulți politicieni, influenceri, pretinși jurnaliști și oameni de afaceri trăiesc bine pentru că există dezinformare).
Urmărind principiile prezentate anterior, putem defini câteva dintre caracteristicile unui asemenea centru, cât și activitățile principale pe care ar trebui să le desfășoare.
În primul rând trebuie să considerăm încrederea redusă în instituții și potențialul de abuz de putere. Soluția ar fi un Consiliu Director format în principal din reprezentanți ai societății civile și ai mediului academic, cu activitate în domeniu. Astfel, indiferent de schimbările politice, Centrul va rămâne independent.
Pe de altă parte, o structură complet în afara statului ar avea probleme cu accesul la informații și cu implementarea măsurilor. O posibilitate este de a avea în Consiliu reprezentanți ai guvernului și/sau ai altor instituții; în mod ideal, aceștia nu vor avea drept de vot, ci vor avea rol în colaborarea interinstituțională, eventual vor putea prezenta în ședințe puncte de vedere ale instituțiilor pe care le reprezintă.
Susținerea raportului anual de activitate în Parlament poate fi o altă metodă prin care se asigură o legitimitate a Centrului.
În ceea ce privește activitățile, știm deja dimensiunile principale: identificarea comportamentului inautentic coordonat și al FIMI (Foreign Influence and Manipulation Interference), definirea și implementarea unui plan de comunicare strategică menit a întări reziliența împotriva dezinformării, elaborarea de rapoarte (care, de exemplu, să definească termeni și concepte) și studii (ex., câți conspiraționiști predau la școli și licee?), implementarea unor programe educaționale pentru „bugetari” și coordonarea inițiativelor din educația de masă, propunerea de legislație în domeniu, unde este cazul.
Blitzkrieg împotriva pseudomedia
Toate activitățile menționate sunt importante, dar prioritatea trebuie să fie maparea ecosistemului de dezinformare din România și implementarea unor măsuri rapide pentru demantelarea acestuia.
Știm¹¹ de unde să începem, dar este necesară o analiză de rețea profundă să identificăm nodurile principale și caracteristicile rețelei. Merită amintit studiul care a arătat că doar 12 useri de Facebook/Twitter sunt responsabili de două treimi din dezinformarea despre COVID¹² din perioada pandemiei.
Una dintre erorile de până acum (decizia BEC din mai, activitatea CNA în mediul online) este că se operează prea larg și ineficient, fugind după postări individuale ale unor cetățeni oarecare, dintre care mulți nici nu înțeleg ce distribuie, când eforturile trebuie concentrate pe cei care au demonstrat că produc și amplifică semnificativ narațiuni false strategice.
Măsurile (după completarea legislației) pot merge de la demonetizarea conturilor la suspendarea temporară sau permanentă. Dacă maparea rețelei funcționează este foarte probabil ca nodurile principale să încalce condițiile platformelor – de exemplu, Facebook spune că politicienii nu ar trebui să fie acceptați în programul de monetizare; la fel pentru cei care răspândesc dezinformare.
În cazuri deosebite, se poate vorbi despre măsuri penale precum există, de exemplu, în legea privind combaterea antisemitismului și a discursului instigator la ură.
Oricare ar fi activitățile, procesele și măsurile propuse, putem aștepta atacuri concertate din partea celor care profită din mediul actual. Dar, după cum am arătat, asta se întâmplă deja. Și dacă tot știm ce vor spune, poate e mai bine să le-o luăm înainte – cum ar fi, pe lângă o comunicare profesionistă și complet transparentă pe subiect, să și râdem puțin de conspiraționiști, lansând insigne cu „Ministerul Adevărului”? Eu aș purta una.
1. https://revista22.ro/opinii/ciprian-cucu/vedetele-antivaccinismului-mondial-si-problemele-lor
2. Presa și societatea civilă a luat de bun un articol care reprezenta eronat inițiativa. Articolul inițial - https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/it-c/exclusiv-statul-face-o-platforma-care-va-scana-dezinformari-in-online-cine-asociaza-guvernul-presedintele-si-premierul-cu-coruptia-ori-incompetenta-e-suspect-de-propaganda-rusa-in-algoritmi-propusi-20633273 Poziția Asociației Global Focus Center care inițiase planul: https://www.facebook.com/globalfocuscenter/posts/1634324606918116
3. https://revista22.ro/opinii/ciprian-cucu/politicieni-influenceri-influenceri-politicieni
4. https://revista22.ro/opinii/ciprian-cucu/politicieni-influenceri-influenceri-politicieni
6. https://context.ro/serviciile-de-informatii-administratia-prezidentiala-si-guvernul-au-scris-si-tin-la-secret-planul-national-anti-dezinformare-care-a-esuat/
7. Este esențial să facem educație în domeniu, nu doar pentru elevi, ci și pentru profesori, medici, funcționari publici etc. Dar nu este suficient.
8. https://www.diplomatie.gouv.fr/en/country-files/germany/the-weimar-triangle/article/joint-statement-by-the-ministers-for-european-affairs-of-france-germany-and
9. Ukraine Communications Group
10. https://drive.google.com/file/d/
1mFhpfOMUDmDSDFS0z9yBY2HnNc7qoC66/view?usp=sharing
11. https://context.ro/serial/reteaua-minciunilor/
