Politicieni-influenceri, influenceri-politicieni

Politicienii deveniți influenceri și influencerii deveniți politicieni nu au nimic real de spus și cu atât mai puțin vreo idee să facă ceva concret.

Ciprian Cucu 29.10.2024

De același autor

Pentru o mulțime de cetățeni români (și poate și prin alte părți), politica este o formă de divertisment, un soi de reality-show - telenovelă. Oamenii privesc spectacolul difuzat în mii de episoade de talk-show (mai ceva ca Tânăr și Neliniștit) să vadă ce-a mai zis cutărică, cine se combină cu cine, cine trădează pe cine, care partide mai rezistă în concubinaj la guvernare sau care încearcă un măritiș de interes fără prea mare succes.

Dar spațiul media se transformă fundamental, iar TV-ul, deși a rămas relevant pentru o parte a publicului, a pierdut teren în fața platformelor de social media. Politicienii cu valențe de showpeople sunt primii care câștigă din aceste transformări.

Acum pot avea (aproape) același rating fără prea mare efort: nu mai trebuie să meargă într-un studio, nu mai depind de alți oameni, ci e suficient să aibă un telefon și net. Spectacolul se amplifică și se multiplică, mutându-se din studiourile TV la coadă la moaște, în mașină, pe stradă, în spitale sau oriunde se nimerește să fie politicianul când îi vine vreo idee pentru un nou episod.

Că este mai mult vorba despre show ar trebui să fie evident - nu ar sta nimeni să se uite pe TikTok la explicații complexe și nuanțate despre politici publice. În schimb, se livrează tot felul de glumițe, atacuri asupra oponenților, o mulțime de teorii conspiraționale (cu cât mai șocante, cu atât mai bine) și promisiuni fanteziste despre cum X-ulescu va face să curgă lapte și miere dacă e ales, că doar e simplu, dar „nu se vrea”.

 Luis Lazarus este, probabil, cel mai bun exemplu. Format la „școala” Dan Diaconescu - OTV, a fost unul dintre beneficiarii direcți ai transformărilor din media. A reușit să-și construiască o serie de canale media fără să spună mare lucru, doar repetând diverse aiureli auzite prin alte părți și invitând tot felul de personaje. Putem să-l considerăm un influencer real, câtă vreme activitatea pe social media i-a adus venituri semnificative.

Dintre toate personajele care s-au perindat prin „emisiunile” lui, a intuit că Diana Șoșoacă ar avea nevoie de expunere mediatică și a fost bucuros să o dea la schimb pe un loc eligibil pe listele pentru Parlamentul European. Pariul a fost câștigat, Lazarus mutându-și live-urile din apartament și din stradă în inima politică a Europei.

Fără vreo pregătire în domeniu, fără o experiență politică în spate și, cel mai probabil, fără vreun interes real pentru politici publice, Lazarus face ce știe - delirează în live-uri pe social media pe subiecte pe care le înțelege după ureche și inventează tot felul de subiecte care știe că prind la publicul său,

0

Nu mă refer aici doar la teoriile conspiraționale devenite „clasice”, cum ar fi orașul de 15 minute, controlul populației prin digitalizare, interzicerea banilor cash, nici de vaccinurile cu cipuri activate prin 5G. Acestea sunt preluate și repetate de toți influencerii din spațiul suveranist-conspiraționist, deși în stiluri diferite.

Mă refer în schimb la noi „găselnițe”, folosirea experienței din Parlamentul European pentru noi mesaje care să susțină narațiunile obișnuite (UE e rea, globaliștii vor să ne omoare).

De exemplu, în una dintre primele intervenții live din PE, a sugerat că în unele săli de ședințe au fost ascunse foile cu numele pentru el și Șoșoacă, astfel încât să creadă că a greșit sala și astfel să rateze ședința.

În altă intervenție a susținut că Parlamentul European ar fi blocat e-mailurile de la susținători din lumea întreagă care o felicitau pe Șoșoacă pentru „discursul” ei (circul cu icoană și botniță, pentru care a fost dată afară din sală) și că le sunt monitorizate microfoanele din birouri.

Pe lângă interesul politic de a furniza electoratului noi secrete și comploturi direct de la sursă, mai există o miză - să țină canalul (de influencer) activ, să țină publicul în priză, să monetizeze, dacă se poate. De altfel, Lazarus e unul dintre oamenii care au câștigat semnificativ din activitatea de „creare de conținut”, așa că această „vacă de muls” nu trebuie lăsată să sucombe.

Dintr-o coincidență fericită (pentru Lazarus, mai puțin pentru noi), starea de show/telenovelă a politicii face ca activitatea de influencer să fie suficientă pentru o parte importantă din electorat. Sigur, partidul lui e la 5-7%, e posibil să scadă până în 2029, când sunt iar alegeri pentru PE, mai ales dacă vedetele - Lazarus și Șoșoacă se transferă în Parlamentul României și lasă în PE niște iluștri anonimi, care abia - abia strâng câteva sute de like-uri la o postare.

Lazarus este exemplul cel mai elocvent, dar sunt mulți alții fericiți că prinde foarte bine amestecul dintre show-ul politic și circul pe social media.

 George Simion nu e nici el străin de acest fenomen: după ce a jucat rolul activistului, acum joacă rolul politicianului, fără să facă efectiv politică. Cel mai ridicol, în sensul ăsta, a fost când a pretins că suspendă campania electorală după inun­dațiile din județul Galați, să meargă să ajute sinistrații, și a făcut un live să anunțe pe toată lumea, pe care apoi l-a promovat pe Facebook. Campanie despre cum nu face campanie.

Live-urile nu se mai opresc, Simion e peste tot, făcând orice să demonstreze că el e bun de președinte, asta dacă un președinte se presupune că sapă șanțuri, cară saci și face live-uri.

De altfel, Simion a intuit (sau a fost sfătuit) că influencerii pot fi valoroși pentru un partid, așa că a organizat, acum ceva timp, o adevărată campanie de recrutare. Așa i-a adus în partid pe unii ca Terheș, Piperea, Coarnă, Neamțu sau influencerul antivaccinist Aurelian Popa. Ar fi luat-o și pe Oana Lovin, probabil, dacă videochatista preferată a națiunii nu ar fi fost deja arvunită de clanul Firea - Pandele, care a și legitimat-o de ceva timp ca „jurnalistă”, angajând-o la Metropola TV.

Sigur, nu toate aceste personaje sunt la același nivel și mulți au fost susținuți în a deveni influenceri de posturile TV, mai ales Terheș și dl „Profesor Universitar Doctor Avocat” Piperea, ambii promovați intensiv de Antena3.

Și nu toate aceste personaje au și rămas în partidul lui Simion, mai ales că acum concurența este destul de mare pentru locurile eligibile pe listele pentru Parlament. Terheș a plecat primul, după ce s-a văzut cu sacii în căruță, apoi a plecat Coarnă, supărat că n-a fost pus șef pe undeva, mai nou s-a dezis și Aurelian Popa de „domnul nostru” Simion, acuzându-l că vinde locuri pe liste și că n-ar fi un true believer al suveranismului și antivaccinismului.

Problema însă rămâne - politicienii deveniți influenceri și influencerii deveniți politicieni nu au nimic real de spus și cu atât mai puțin vreo idee să facă ceva concret. Pentru că le este suficient să creeze conținut spunând vrute și nevrute, să-și ia banii de eurodeputat sau parlamentar al României și să-și vadă de public, făcând live după live.

 Vizibil este și faptul că efectele acestui fenomen nu sunt limitate la un grup de oameni care încasează bani fără să facă mare lucru, unii ajung să fie „încurcă-lume”, în special în Parlamentul European, unde sunt confundați cu parteneri rezonabili de dialog și negociere. Sigur, nu e vorba de dna Șoșoacă aici, ci de unii precum dl Profesor Piperea. Într-o luare de cuvânt recentă, domnul avocat a interpelat reprezentanții Comisiei Europene pe subiectul protecției consumatorilor (teoretic, subiectul dânsului), doar ca să ajungă la ce-l interesa, de fapt, protecția în fața vaccinurilor (despre care dl Piperea răspândește constant falsuri și teorii conspiraționale). 

 Politica românească n-a fost niciodată prea răsărită (cu mici excepții). Cu atât mai puține șanse are să devină ce trebuie în perioada următoare, TikTok-izată bine de tot felul de personaje.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22