Opinii

Klaus Iohannis are un noroc chior. Exact ca în 2014, a câștigat pe un uriaș vot negativ împotriva PSD și mai puțin pe unul datorat propriului mandat de președinte.

Lipsit de resurse intelectuale, morale și chiar materiale - căci banul public este acum gestionat de PNL -, PSD are toate șansele să nu-și revină din eșecurile înregistrate în 2019.

Dăncilă și Iohannis sunt personaje lipsite de imaginație, comparabile cu un administrator tipic de bloc.

Începe un nou mandat prezidenţial în care, a promis Klaus Iohannis, una dintre componentele României normale va fi construirea unui stat funcţional.

Convertirea președintelui la antipesedism radical este de dată recentă. Abia după alegerile din 2016 și instalarea guvernului Grindeanu, Iohannis a intrat într-un război de uzură cu PSD.

Foarte probabil, demersul de suspendare a președintelui Donald Trump se va încheia cu o remiză: va trece de Camera Reprezentanților, dar va fi blocat de Senat.

Programul Labour, care aduce mai degrabă a chemare la lupta de clasă, poate să treacă fără probleme și ca manifest revoluționar.

Al treilea front al campaniei lui Dăncilă este descurajarea votului pentru Iohannis din partea celor care în primul tur au votat, de exemplu, cu Dan Barna.

Între măcinările interne și presiunea PLUS pentru fuziune, USR este în acest moment un partid aflat în tensiune, care riscă să se destrame.

Profilul alegătorilor nu a suferit modificări mari față de 2014. Astfel, potrivit BEC, numărul cel mai mare de votanți pe 10 noiembrie – peste 3.200.000 - au făcut parte din grupa de vârstă 45-64 de ani.

Viorica Dăncilă se îndreaptă spre un eșafod politic, indiferent de scorul la care va pierde alegerile.

Nervii pesediștilor sunt întinși la maximum, zdrăngăne ca mandolina lui Sică pe vremuri.

Optimismul necalibrat duce la inconștiență și la ignorarea realității, dar cochetăriile cu votul în răspăr nu produc de fapt consecințe mult diferite.

Tactica aruncării murdăriei în ventilator trădează așadar teama guvernului PSD-ist nu atât de o analiză corectă a datelor sale economice, cât mai degrabă de o anchetă penală.

Căderea guvernului de la Chișinău e probabil privită cu satisfacție în unele instituții de la București.

Mesajele din ultima vreme arată o dorință tot mai pronunțată în interiorul unor cercuri influente de la Paris și Berlin de a contesta aranjamentul prin care SUA sunt garantul securității în Europa.

Partajarea politică pe criterii sectare e de domeniul trecutului și va fi schimbată în stradă pașnic, spun sutele de mii de protestatari care, de cinci săptămâni, pun presiune pe întreaga clasă politică.

Fotografia acestui eveniment, alături de cea de la Soci, și postura de comandant al forțelor armate care intră viguros pe teritoriul sirian oferă liderului de la Ankara o mare gură de oxigen.

În Marea Britanie campania a început contondent. Pentru conservatorii de la putere, liderul laburist Jeremy Corbyn este „răzbunător precum Stalin când îi persecuta pe culaci“.

Dacă (pare-se) nu vom avea o dezbatere finală televizată între Iohannis și Dăncilă, avem deja o dezbatere despre rostul dezbaterii, așa că nu scăpăm de tot.

Surpriza turului I al prezidenţialelor a fost nu neapărat ratarea de către Dan Barna a turului II, cât clasarea lui sub procentul obţinut de USR-Plus la europarlamentarele din luna mai.