Opinii

Trump nu își dorește să împartă gloria unui eventual acord cu nimeni,  iar Putin știe că ar fi mai greu de negociat cu europenii și infinit mai greu cu ucrainenii.

Europa deja înțelege că are nevoie de o nouă alianță militară, la care s-ar putea alătura Marea Britanie și Canada, pentru a-și promova propriile interese.

Iohannis a fost exact contrariul lui Carol I. Ceea ce Hohenzollern a făcut în 48 de ani, sasul a demolat în 10. Odată cu el, se stinge mitologia neamțului harnic, organizat, tenace și gospodar.

În timp ce scena politică este tensionată de amenințarea unei moțiuni de cenzură care ar prăbuși guvernul, momentan amânată, România riscă să alunece în capcana perversă a unei furtuni perfecte.

Discursul lui J.D. Vance a mers ca o mănușă pe linia de argumentație folosită de vocile AUR și georgesciene.

Iohannis nu și-a trădat doar electoratul, care l-a votat în baza promisiunii de a scăpa țara de „pe-se-de”, ci și țara, pe care a dat-o pe mâna „tagmei jefuitorilor”.

Ilie Bolojan, noua stea de pe firmamentul ruginit al politicii românești, a ajuns interimar la Palatul Cotroceni într-un moment de criză majoră internă și externă. Multe speranțe se leagă de el.

Precum monarhii infami de pe timpuri, se pare că Donald Trump nu înțelege diferența dintre relațiile sale private și cele ale statului, pe care vremelnic îl conduce.

Partidele de opoziție au fost dizolvate, ca urmare a unor decizii ale Curții Supreme. Opozanții politicii, care se află încă în Belarus, sunt în închisori, fiind supuși torturii și bătăilor.

Uniunea Europeană se află într-un moment critic din cauza obiectivului aflat pe agenda de politică externă a noii administrații de la Washington, de redefinire pe alte baze a sistemului de alianțe al SUA.

Trump toarnă benzină peste niște relații care nu ardeau deloc și riscă să dea foc la întreaga arhitectură comercială și politică a lumii, ceea ce îi va afecta în primul rând pe americani.

Bugetul 2025 nu este reformist, este însă un exercițiu supus unui examen dur al realității economice.

Majoritatea covârșitoare a clasei politice, inclusiv partea așa-zis „proeuropeană”, trage în aceeași direcție. „Je suis Georgescu” este noua deviză a politicienilor români.

Avem în societate o problemă de superficialitate, de la relația cu informația la educație, la cultură – nu ne place efortul, căutăm soluții facile, scurtături.  

Nominalizarea lui Crin Antonescu a fost capcana perfectă care se închide asupra Partidului Național Liberal.

 Cine și-ar fi imaginat că tineretul britanic visează la revoluție sau la un regim militar? Are nevoie democrația de o reinventare? De o primenire, măcar? Dacă da, cine trebuie să dea tonul?

Prezența lui Klaus Iohannis în fruntea statului este percepută tot mai mult ca o piatră de moară pentru coaliția de guvernare.

Crin Antonescu este întruchiparea sistemului PSD-PNL, cel urât și penalizat la alegeri de electorat. Care sunt șansele lui?  

„Dacă libertatea înseamnă ceva, înseamnă dreptul de a le spune oamenilor ceea ce nu vor să audă” (George Orwell)

Vladimir Putin intră în negocierile cu noul președinte american Donald Trump de pe o platformă solidă. Anul 2024 a fost unul foarte bun pentru Putin pe toate fronturile.

Revenirea nostalgiei după perioada comunistă–intens exploatată în lungul an electoral–ar merita o atenție mai mare,  fiindcă ne pune în față majoritatea problemelor de raportare la trecutul nostru recent.