Opinii

Deplasarea responsabilității este, deocamdată, că ne place sau nu, linia dominantă a strategiei prezidențiale.

Un sondaj realizat de Agenția de Rating Politic, la începutul lunii aprilie, relevă date îngrijorătoare: aproape 40% dintre românii intervievați consideră că sistemul politic trebuie înlocuit complet.

Nu era un secret că statul‑proprietar nu este doar un administrator slab, ci și un generator de pierderi, că deficitele mari nu sunt o fatalitate, ci rezultatul unui sistem care a normalizat risipa.

Pretinsul neutralism este în favoarea PSD-ului. Iar faptul de a vinde acest fals ca pe o politică justă în termeni constituționali este de-a dreptul imoral.

    PSD a declanșat o criză politică din care nu vor exista învinși și învingători, indiferent cum se va termina ea. Dar, ca în Orwell, unii vor fi mai învinși decât alții. Printre ei, Nicușor Dan.

Apetitul reformist al lui Nicușor Dan a fost și este sub cota de avarie, deci după procurori vor urma alte blaturi cu PSD, încununate de îndepărtarea lui Ilie Bolojan.

Invitat la Gala Colegiului Medicilor, președintele Nicușor Dan a condamnat din nou „războiul informațional” care ne afectează. Tratamentul este cunoscut, dar necesită viziune și voință politică.

După 11 luni de mandat, reiese mai degrabă direcția „Europei națiunilor”: un eufemism utilizat amplu de un proiect politic eurosceptic mult mai vechi, dar parafat de o coproducție americano-maghiară.

Legătura dintre cele două războaie, din Ucraina și din Iran, este tot mai directă și evidentă, sursa de finanțare a ofensivei rusești 2026 depinzând de ce se întâmplă în Golf.

Strâmtoarea Ormuz va fi pe deplin deschisă din nou numai atunci când companiile specializate  vor fi dispuse să asigure vasele aflate în Golful Persic la prețuri care să facă tranzitul viabil.

În timpul nostru se întâmplă ceva pentru care nu avem repere de înțelegere în trecut. Cu toții, dar mai ales cei tineri, sunt(em) supuși unui triplu proces de dezrădăcinare.

Blocat între amenințarea ratingului „junk” și o economie care dă semne de asfixie, Guvernul decontează astăzi prețul amânării reformelor care ar fi dus la o reducere temporară a fiscalității.

AUR și aliații săi pregătesc o strategie pentru preluarea puterii în viitor, dar nu se grăbesc, ci așteaptă ca „proeuropenii” să se distrugă între ei.

Sorin Grindeanu vrea să forțeze mazilirea lui Bolojan, dar nu să iasă de la guvernare. Îi va merge? Doar dacă gruparea cu epoleți Thuma câștigă partida în PNL.

Odată cu noi se încheie un ev, început cândva prin Renaștere, odată cu inventarea tiparului și a democrațiilor reprezentative.

ARCUB e ca o navă-amiral pe lângă celelalte centre culturale, și o fuziune decisă fără o consultare serioasă prealabilă este un gest pe cât de pripit și dezechilibrat, pe atât de riscant.

Pozițiile noastre pe plan extern par a fi la fel de anchilozate și desincronizate cu realul cum sunt și strategiile de politică internă.

Partiturile lui Enescu sau zidurile clădirilor de patrimoniu nu pot ajunge la și în cabinetul miniștrilor, ca să ceară socoteală pentru că sunt neglijate.

Discursul de astăzi din jurul păcii pare o revenire la propaganda sovietică și idioții ei utili – acele persoane care promovau în Occident tezele Moscovei fără să înțeleagă mizele.

Opt decenii de pace și prosperitate sub umbrela militară americană au sfârșit prin a modela nu doar un continent integrat, ci și un mental al negocierii și al înțelegerii bazate pe uzura diplomatică.

Veniturile și cheltuielile noastre vor fi afectate de conflictul din Orientul Mijlociu, dar toate economiile lumii sunt într-o incertitudine maximă, cu risc de inflamare a prețurilor și de recesiune.