Opinii

Acum mai bine de cinci ani, publicam în Dilema articolul de mai jos privind „pensiile speciale”. Cum se știe, CCR s-a opus vehement ca ele să fie suprimate sau tăiate, sau reduse

Perspectiva stabilității finanțelor țării este neclară: reformele pentru a corecta inegalități costisitoare acum și în următorii ani sunt respinse atât de CCR, cât și de unii parteneri de coaliție.

Solul fertil pentru toate nenorocirile erei digitale este gândirea magică. Vorbim, în esență, de un fenomen global, dar să ai o majoritate care gândește în acest fel este dăunător pentru democrație.

Puține partide românești au cultivat – până la un punct, cu succes – o asemenea ambiguitate ideologică precum Partidul Social Democrat.

Magistrații au ajuns apărătorii corupției, iar serviciile au închis ochii la legionarism. SRI și Justiția trebuie reformate, colaborarea dintre ele pe corupție ar putea fi fatală pentru democrație.

Majoritatea populației – chiar dincolo de naționalitate – a înțeles că asocierea cu Rusia nu poate însemna decât mizerie, înapoiere și corupție majoră, spre a nu mai vorbi de lipsă de libertate.

Statul eșuat rezistă pe baricade, nu se predă niciunei încercări de schimbare, deși respiră greu, i-a crescut burta, i s-a îngroșat ceafa și e hipertensiv. Știe că-l paște infarctul, dar nu-i pasă.

 Statul democratic nu se reduce la urne și proceduri – ar trebui să aibă reflexe, capacitate de apărare internă și de corecție a derapajelor și, înainte de toate, să inspire încredere cetățenilor săi.

Zidul antidronă european ar putea să nu fie o iluzie, dar România ar trebui să se coordoneze în primul rând cu NATO și abia apoi cu UE.

Cabinetul Bolojan are în față o dilemă: fie va reuși să evite o criză economică prin măsuri de reformă, fie va marca strict o amânare a dezastrului, din cauza ezitărilor unor membri ai coaliției.

Unul dintre cele mai stranii lucruri ale timpului în care ne e dat a trăi e faptul că dreapta, în particular dreapta extremă, s-a încărcat cu toate atribuțiile revoluționarismului radical.  

Pentru cetățeanul obișnuit este esențial să înțeleagă că războiul se poate purta și fără să fie declarat, iar liniile dintre pace și conflict devin tot mai greu de distins.  

Războiul din Ucraina nu este unul dintre Rusia și Ucraina, nici între Rusia și NATO, ci o confruntare globală în care Moscova se bucură de susținerea totală a Chinei.

 Concursul de măsuri antiimigrație pune din nou în evidență lunga umbră a Brexit.

 Restaurația în Justiție devine realitate sub privirea indulgentă a președintelui și a premierului. Cu ochii fixați pe criza financiară, acestora le alunecă democrația printre degete.  

În jurul nostru, în lume, democrația, așa cum am visat-o și am gustat-o prea puțin, pare că-și trăiește ultimii ani.

Reacţia zonei aurist-georgiste după ce Călin Georgescu a fost trimis în judecată este încercarea de aruncare în derizoriu a rechizitoriului şi (auto)martirizarea. Ambele, false. Şi deloc inocente.

În actualul context politic, oarecum haotic, este nevoie de o agendă serioasă de reforme reale, pentru construirea bugetului pentru 2026.

Dacă Bolojan va fi silit să demisioneze, atunci orice tentativă de reformă a statului va fi ucisă din fașă.

„Noi suntem oamenii fără miez,/Oamenii umpluți,/Rezemați împreună,/Cu capetele pline de paie.” (T.S. Elliot, The Hollow Men)

Universalizarea modelului american, marcat de ideologia polarizării și de pasiuni soteriologice, e, în acest moment, o problemă ce depășește America.