Vor supraviețui democrațiile?

Lumea e în confuzie. Războiul din Orientul Mijlociu nu dă semne că s-ar putea termina în curând, ba dimpotrivă, s-ar putea extinde. Strâmtoarea Ormuz rămâne blocată, ceea ce a aruncat deja în aer prețul petrolului. Dar lucrurile s-ar putea înrăutăți, dacă rebelii Huthi sau Iranul ar ataca vasele comerciale și din Marea Roșie, blocând calea maritimă ce unește Mediterana cu Oceanul Indian, de-a lungul Canalului Suez, Mării Roșii și a Strâmtorii Bab-el-Mandeb. În est, războiul Rusiei împotriva Ucrainei continuă neabătut, cu numeroase victime, inclusiv civile. Știm acum explicit: cu Donald Trump președintele Americii, nu mai suntem siguri pe NATO. Mai rău: Statele Unite ar putea să se înțeleagă cu Rusia peste capul Ucrainei, poate și al balticilor sau al altora. De ce nu și peste al nostru? Între timp, același președinte Trump nu găsește altceva mai bun de făcut decât să se laude zgomotos cu victoriile împotriva Iranului (care nu reduc totuși deloc prețul petrolului) și să-și insulte aliații – de la europenii din NATO la prințul moștenitor al Arabiei Saudite. A, face și altceva: urmează să-și pună semnătura pe o nouă bancnotă de o sută de dolari – lucru nemaivăzut în istoria Americii din partea unui președinte! O combinație între delir al grandorii, blocaj înaintea realității și senilizare se arată a-l caracteriza pe „cel mai puternic om al Planetei” și pe „liderul lumii libere”. Ce tristețe!

Sigur, se va spune că, inevitabil, „domnia” nefastă a lui Trump, care a amplificat o dezordine mondială oricum prezentă și fără el, încurajând revizionismele Chinei și ale Rusiei, se va sfârși la un moment dat. E probabil ca încă din noiembrie anul acesta componența politică a Congresului american să se schimbe în defavoarea Administrației. Nu știm însă ce dezastre va mai produce chiar și după aceea. Întrebarea este însă: chiar dacă Trump va trece în istorie, ce se va întâmpla cu trumpismul? Ce se va întâmpla cu MAGA? Ce se va întâmpla cu modul deja generalizat printre destui politicieni „populiști” de pretutindeni de a trata cu dispreț adevărul, de a-i batjocori pe cei competenți, pe experți? Stilul agresiv, insultător, cinic, promovat de Trump, MAGA și adepții lor de la ei, de la noi și de pretutindeni, va ieși „din modă”? Mă îndoiesc.

Să nu uităm că Trump a fost ales de două ori de poporul american, în pofida faptului că, în 2021, a orchestrat o încercare de a bloca printr-o insurecție de stradă numirea noului președinte Biden. Să nu uităm că are adepți pretutindeni. Că și la noi, cel mai mare partid după sondaje se declară MAGA. Că PSD tot amenință că pleacă de la guvernarea cu liberalii și USR. Că în Ungaria vecină, premierul Orbán încă n-a pierdut puterea. Că în Franța viitorul președinte s-ar putea să fie un antiliberal, anti-NATO și împotriva unei integrări mai profunde a UE.

Vedem și la noi: „Spectrul Georgescu”, înlăturat doar în ultimă instanță prin anularea alegerilor din 2024, n-a dispărut. Ba dimpotrivă.

De ce sunt aleși în continuare acești politicieni nefaști, împotriva evidenței că n-au soluții la problemele societăților, iar prezența lor induce în țările lor și pe plan global enorme turbulențe? Pentru că, în sens general, ei se pricep să domine în realitatea virtuală, iar o mare parte a publicului de pretutindeni a devenit incapabil de a înțelege că realitatea virtuală e o iluzie. Într-un fel, cele două războaie prezente (din Ucraina și din Orientul Mijlociu) demonstrează – în chip divers – că realitatea virtuală nu câștigă războaiele: Rusia e înfundată în „operațiunea specială” din Ucraina, iar SUA riscă ceva similar în Iran. Degeaba se laudă Putin și Trump că își realizează pe deplin obiectivele: toată lumea vede contrariul. Cel puțin însă, Rusia este și a fost întotdeauna o autocrație. Dar cum de „bastionul libertății” a ajuns supus toanelor unui narcisist înconjurat de o bandă de sicofanți și incompetenți?

Mi se pare evident că democrațiile de tip liberal, așa cum le cunoaștem, funcționează tot mai rău. Dau rateuri electorale majore, chiar și în țările cu o lungă tradiție democratică. Pur și simplu, o mare parte a populațiilor nu rezistă asaltului realității virtuale și tehnologiei AI. Înțelege tot mai puțin economie, politică, ba chiar medicină și fizică. Școala pare tot mai inutilă, lectura autentică se degradează. Lumea ajunge repede să creadă în teorii conspiraționale care o incită la ură și frică. Caută cu disperare un salvator pe care îl poate găsi în persoana oricărui demagog abil. Și atunci cum să alcătuiești o majoritate înțeleaptă și cumpătată, când oamenii au mințile rătăcite de rețele și – acum – de AI? Ne plângem că trăim într-o „bulă” informatică. Dar conducătorii noștri, adesea, trăiesc ei înșiși în „bula” pe care și-au creat-o, spre nenorocirea noastră, a tuturor.

Dar dacă democrațiile dau rateuri, autocrațiile sunt mai eficiente? Cazul Rusiei arată că nu. Cazul Iranului arată că nici vorbă. E China modelul, cu forma ei de control informatic eficient și consumism? Nu-l vom accepta de bună voie, oricare ar putea să-i fie succesele economice, politice, chiar militare în viitor.

Și atunci? Probabil că trebuie să încercăm să ne adaptăm noilor și devastatoarelor schimbări tehnologice. Lumea făcută să funcționeze satisfăcător în epoca ziarului, a radioului și chiar a televiziunii nu mai poate supraviețui fără schimbări dramatice în era AI și a rețelelor. Nu știu dacă vom reuși sau când se va întâmpla asta. Probabil că, oricum, odată cu noi se încheie un ev, început cândva prin Renaștere, odată cu inventarea tiparului și a democrațiilor reprezentative. Nu știm dacă viitorimea va privi la acest ev cu nostalgie, uimire sau condescendență.