Opinii

Nimic nu justifică cinismul PSD, care a început deja să vorbească despre o moțiune de cenzură, imediat după încheierea stării de alertă.

Știm deja că extremismele, liderii mesianici, demențele și frustrările au însoțit în permanență istoria, cel puțin în ultimele secole, și au provocat conflagrații mondiale și masacre de tot felul.

O minimă onestitate obligă la constatarea unui monumental eșec guvernamental în gestionarea stării de alertă.

Decizia CEDO în cazul Kovesi ar trebui să fie baza de la care să se pornească la restabilirea independenței justiției și a rolului central al puterii judecătorești.

Nu este deloc vremea bilanțului, nici sfârșitul stării de urgență nu înseamnă sfârșitul pandemiei, așa cum mulți concetățeni au părut, în aceste trei zile de vid de reglementare, să creadă.

Pandemia de coronavirus a stricat planurile politice ale președintelui Vladimir Putin și ar putea deveni o bornă în istoria recentă a Rusiei.

Incapacitatea Washingtonului de a se implica într-un mare proiect de mobilizare, producție și coordonare este rechizitoriul cel mai dur la adresa performanței statului american în timpul COVID-19.

Noile reglementări și restricții vor face ca, în general, afacerile să fie gestionate mai ineficient și mai scump în timp, iar 10% din economie nu-și va reveni decât foarte greu, poate niciodată.

Instituția care a eradicat variola și SARS este acuzată că a acționat prea lent și că a luat apărarea Chinei. Totuși, evenimentele din ultimii ani au luat pas cu pas din atribuțiile instituției.

Acum vor căpăta contur definitiv în Uniunea Europeană clivajele dezvoltării care vor structura în mod durabil și nivelurile de influență la Bruxelles.

Scopul e cu adevărat cufundarea țării într-o situație cît mai rea cu putință, deopotrivă epidemiologică și economică, pentru ca la alegeri PSD să se prezinte, așa cum a mai făcut-o, ca un Mesia al națiunii

De ce o persoană care fuge din carantină, riscând să infecteze mulți alți oameni, are, în viziunea Avocatului Poporului, mai multe drepturi decât cei pe care i-ar putea îmbolnăvi sau chiar ucide?

Dacă liberalii ar fi avut un glob de sticlă în care să vadă venirea pandemiei, probabil că s-ar fi gândit de zece ori înainte să se zbată să rămână la guvernare după moțiunea de cenzură a pesediștilor.

Fuga lui Vlad Plahotniuc, oligarhul „pro european”, pe care Bucureștiul mizase totul, a lăsat România fără un plan de rezervă. Pandemia a oferit Rusiei și, mai nou, Chinei, noi oportunități.

We all want to go the distance for what we love. That distance has begun. (Jerry Salz)

Împărtășania nu se încheie odată ce lingurița se retrage din gurile noastre, ci doar când faptele sunt pe măsura cerințelor, în tranșeele pestilențiale ale acestei lumi.

China a reușit în ultimul deceniu, manevrînd un grup important de state client, mai ales din Africa, să controleze cîteva organizații internaționale cheie din structura ONU, între care și OMS.

Comunismul secolului XXI și-a adus contribuția prețioasă la o pandemie. Deocamdată.

Sistemele de sănătate din America Latină nu sunt printre cele mai solide și unele dintre ele sunt sau vor fi curând puse în mare dificultate de criza actuală.

Fără armate de turiști, oricum nepăsători la Viena ascunsă, fără autocare încărcate de reclame și vitrine de firmă, luminate și colorate, Viena s-a umanizat. E o liniște care îți dă timp s-o vezi.

Marea Britanie este condusă de spin doctori, de oameni care știu să comunice. Care transformă ”problemele” în ”încercări”. În politică, imaginea contează, nu conținutul. Un maxim de formă fără fond.