Opinii

Putin a găsit în antioccidentalism o materie primă excelentă: Occidentul poate fi transformat  într-un agresor geopolitic decadent moral și exploatator economic, în contrast cu o Rusie „normală”.

După aproape zece ani în lumea artei contemporane din România, am început să dezvolt acest talent specific de a identifica un preview înainte să înceapă preview-ul.

Electoratul republican începe să se „dezvrăjească” de Donald Trump. Cauzele prăbușirii în sondaje nu sunt doar economice. Salvarea i-ar putea veni de la ascensiunea radicalilor de stânga.

Nimeni din lumea atât de agitată a politicii noastre nu a găsit răgazul câtorva zile de dreaptă judecată la Râșnov.

La 18 august, televiziunile din Rusia au anunțat un eveniment senzațional. La Kremlin s-au descoperit osemintele lui Dmitri Donskoi. Nu e un simplu eveniment arheologic. Ci este un semn divin.

Criza de azi ne arată negru pe alb că prioritatea ar fi investițiile în fotovoltaic, eolian și în mult mai multe baterii, din bani privați și investind masiv în rețele pe bani europeni să le integreze.

Legea salarizării este necesară pentru a opri risipa și a aduce ordine, dar forma actuală nu are finanțare, nu rezolvă inechitățile, mărind deficitul și împingând România spre junk.

  Egalitatea de șanse este o valoare europeană, iar toate măsurile acestui guvern și ale celor anterioare, aproape fără excepție și indiferent de culoarea politică, au stimulat și promovat contrariul.

Statul de drept se află într-un pericol mortal. Prin comparație cu ceea ce se întâmplă acum, OUG 13 a fost mizilic.  

Precedentul desființării neretroactivității legii este în mod expres respins de Constituție și de orice principii democratice și nicio interpretare solidă a legii nu-l poate reimpune pe ușa din dos.

Citind pe FB variate și numeroase luări de poziție despre ultimul concurs de selecție a proiectelor AFCN, mi-au atras atenția comentariile lui Adrian Șoaită (Fundația Kulturhaus).

Prezentul continuu, starea de prezență recomandată în orice spiritualitate, nu presupune indiferența față de urma lăsată sau de consecințele ei.

Peninsula Crimeea a fost prioritatea numărul unu în politica Rusiei. Cucerirea ei în 2014 a dovedit puterea Rusiei, apărarea, menținerea în siguranță  și prosperitatea ei semnifică măreția Moscovei.

La 70 de zile de la demiterea Cabinetului Bolojan, nici măcar nu se întrevede formarea unui nou guvern, care să fie sprijinit de o majoritate parlamentară.

Zeci de inculpați au scăpat de procese sau din închisoare din cauză că Înalta Curte a extins cu patru ani prescripția. CJUE a criticat în termeni duri instanța condusă de Lia Savonea.

Moscova este încă suficient de puternică pentru a destabiliza un stat mai slab și suficient de abilă pentru a-i convinge pe ceilalți că nu merită să-l apere.

Ne aflăm în perioada de admitere în învățământul universitar, iar la științe politice concurența este mai mare decât în anii precedenți, ceea ce în sine e un lucru bun, dacă nu te uiți decât la cifre.

Deocamdată e liniștit: vorbește monoton, nu spune mare lucru, dar lasă să se înțeleagă ce trebuie, dă din mâini și se uită aiurea; pe scurt – e ca pătrunjelul în supă: nici în plus, nici în minus.

Economia nu poate rezista cu retorica falsă a susținerii intereselor poporului, care, de fapt, ascunde obsesia menținerii privilegiilor și a averilor unor caste.

Puțini sunt cei care mai înțeleg ce vrea președintele, dacă are de gând să soluționeze criza politică, suprapusă peste una a statului de drept și, mai ales, dacă mai are un dram de bună-credință.

Președintele a devenit inadecvat funcției sale constituționale și politice, dar și în raport cu speranțele și așteptările cu care a fost învestit.