Opinii

PNL și Nicușor Dan le-au dat o lecție. Bomboana pe colivă ar fi ca USR și PLUS să nu renunțe la candidatura lui Vlad Voiculescu. Ar fi greșeala care i-ar scoate din jocul parlamentarelor.

Sanders e pe val, Bloomberg se încălzește pe margine, iar Biden mizează totul pe alegerile din Carolina de Sud.

Dacă însă demisul, dar încă în funcție, guvern Orban e în opoziție, fără ca PSD să fie complet la putere, iată că avem și o opoziție la opoziție!

PSD domină de facto România de 30 de ani încoace pentru că e unit, disidențele și facțiunile se (re)adună până la urmă în același mare fluviu. Domină pentru că dreapta a fost mereu dezbinată.

Putregaiul moral care afectează partidele consacrate trebuie îndepărtat până la urmă și manipularea establishmentului pesedisto-penelist demascată.

Longevive sau nu, vechi sau noi, aflate la prima sau la a opta legislatură, partidele de la noi suferă de maladia neadecvării.

Tabloul e descurajant. Dar nu iremediabil pesimist. Mai este suficient timp pentru negocieri, pentru alianţe sau, cine ştie, pentru gesturi altruiste în interesul binelui comun al bucureştenilor.

După trei ani în care s-a aflat în permanentă defensivă, președintele a ieșit la luptă și joacă politic în câmp deschis la începutul celui de-al doilea mandat.

Cine și-a imaginat că momentul Brexit din 31 ianuarie o să readucă liniștea și pacea la Londra, după trei ani și jumătate de show parlamentar și guvernamental, nu-l cunoaște pe Dominic Cummings.

Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană începe să se facă puternic simțită, aspectul cel mai vizibil fiind relansarea proiectelor europene în materie de cooperare militară.

Ar putea fi văzute proiectele lui Macron, o „Europă suverană” și inițiativa privind un nou aranjament de securitate cu Rusia, drept parte a unui demers de dezamericanizare a vechiului continent?

Pentru liberali și Klaus Iohannis lucrurile nu arată deloc bine oricât ar încerca ei să vopsească realitatea. Guvernul Orban nu a ”căzut în picioare” ci chiar pe noadă.

„Zidurile” pe care artizanii Brexit‑ului vor să le interpună între UK și Continent sunt foarte șubrede.

Ițele jocului politic s-au încurcat atât de tare, încât nimeni nu poate spune exact ce va urma, pentru că e neclar care sunt totuși mizele și interesele partidelor.

Promovarea unui discurs xenofob, rasist, instilarea profesionistă a spaimelor față de Celălalt, față de Străin au avut ca rezultat cultivarea cu succes a șovinismului internalizat.

Nu mai este niciun secret că înșiși promotorii proiectului de lege privind desființarea pensiilor speciale știu că „opera” lor va eșua la controlul de constituționalitate.

Pentru ca liberalizarea să funcționeze, statul va trebui să reevalueze costurile la nivelurile reale, de piață, și să majoreze bugetul pentru programele naționale.

Abia acum diplomația românească a descoperit că reformele au eșuat în Republica Moldova și asistă neputincioasă la consolidarea puterii unui nou oligarh.

Supraviețuirea alianței occidentale va depinde de maniera în care SUA și aliații lor se vor poziționa față de China, iar respingerea sau îmbrățișarea Huawei devine testul esențial.

O diluare a parteneriatului strategic dintre SUA și Japonia ar genera mișcări tectonice în geopolitică pe măsura cutremurelor care zdruncină nemilos Asia de Est. Corespondență din Tokio

Planul lui Donald Trump trădează lipsa de interes a Casei Albe de a se mai poziționa drept „brokerul onest” între cele două părți.