De același autor
Alegerile pentru București nu au niciodată ca miză strict gospodărirea Capitalei, întotdeauna există și o însemnată miză politică. Dintre foștii primari, unul a devenit prim-ministru și doi, președinți, ca dovadă a încărcăturii politice și simbolice pe care o poartă această funcție. De data aceasta, lucrurile par să stea puțin diferit. În general, odată cu alegerea primarului, se dă și un vot politic pentru alegerea Consiliului General, dar de data aceasta nu va fi așa, componenta politică a votului va fi mai redusă. Situația nu este unică, ea a mai avut loc în 1998, când a fost ales Viorel Lis în urma plecării lui Victor Ciorbea la Guvern, și în 2005, când a fost ales Adriean Videanu în urma câștigării de către Traian Băsescu a alegerilor prezidențiale.
Candidații fug de partide
Lucrurile stau diferit acum, pentru că alegerile vin pe fondul unei pierderi a încrederii populației în partidele politice așa-zis tradiționale. PSD, PNL, USR sunt în criză de alegători, iar AUR nu a avut niciodată prea mare tracțiune în București. Ultimul primar, ales de două ori, a fost independent, ceea ce a adâncit și mai mult criza partidelor în București.
Conștienți de faptul că asocierea lor prea strânsă cu partidele din care provin ar putea mai mult să le dăuneze decât să-i ajute, doi dintre candidați, Daniel Băluță (PSD) și Ciprian Ciucu (PNL), au o campanie în care prezența partidului este minimă, după cum se vede și de pe afișele celor doi. Ambii vor să convingă alegătorii să facă uitată originea lor politică și să se concentreze pe realizările lor la sectoarele pe care le-au condus până acum.
Anca Alexandrescu se declară independentă, dar cu susținere AUR, iar singurul care nu încearcă să își mascheze apartenența de partid este Cătălin Drulă, candidatul USR, dar care se afișează cu susținerea președintelui Nicușor Dan. Este ultimul dintre cei patru candidați aflați în fruntea sondajelor. Un caz special este cel al Anei Ciceală, reprezentanta partidului SENS, care nu s-a dezis de partid, dar care nu a reușit să depășească în sondaje 10% din opțiuni.
Lipsa discuțiilor serioase
În condițiile în care votul de anul acesta nu va fi unul eminamente politic, ceea ce va conta la alegerile de duminică vor fi personalitatea candidaților, realizările lor de până acum, precum și carisma fiecărui candidat. De exemplu, nu a existat o discuție serioasă privind creșterea taxelor și impozitelor pe proprietăți (cu aproape 80%) sau pe mașini (dublu), majorare introdusă de Guvern, dar ai cărei beneficiari sunt autoritățile locale, o chestiune de importanță pentru proprietarii de locuințe, ceea ce înseamnă majoritatea românilor și majoritatea bucureștenilor deopotrivă.
De fapt, nu a existat o discuție despre nimic din ceea ce ar putea fi de interes pentru Capitală, pentru că nu a existat nicio dezbatere între candidați. Fiecare a venit cu un program care, în mare, se referă la aceleași lucruri – trafic, transport public, termoficare, mai multe zone verzi etc. –, dar nu am aflat de ce unul dintre aceste programe este mai bun decât celelalte și, prin urmare, ce face ca un candidat să fie mai eligibil decât ceilalți.
Primarii de sectoare. Băluță și Ciucu
În aceste condiții, candidații cu cele mai mari șanse sunt cei doi primari ai sectoarelor 4 și 6, Daniel Băluță și Ciprian Ciucu, pentru că fiecare are ceva de arătat din ceea ce a realizat în perioada mandatului, iar alegătorii apreciază acest lucru. Astfel, Băluță a fost reales în 2024 cu peste 60% din voturi, în vreme ce Ciucu a fost reales cu aproape 73% din voturile exprimate la sectorul 6.
Aceste rezultate reprezintă o platformă solidă de pe care cei doi candidați pot aspira la Primăria Generală, dar nu suficientă. Dacă s-ar vota politic, atunci Băluță ar trebui să beneficieze de voturile alegătorilor de la sectoarele 3 și 5, precum și de jumătate din alegătorii din sectorul 2, ceea ce ar putea să-i garanteze alegerea. Astfel, cu siguranță Ciucu nu va beneficia doar de voturile din sectoarele 6 și 1, unde sunt primari PNL, ci și din zonele „roșii” ale Capitalei, unde sunt mulți nemulțumiți de conducerea PSD. Deși apar diferite sondaje cu diferiți lideri, în funcție de cine a comandat sondajul, Ciucu pare să aibă un avans de unu-două procente, care i-ar fi suficiente pentru a obține victoria.
Fiecare dintre cei doi candidați are câteva bile negre care ar putea face diferența. Astfel, Băluță, care se laudă cu tot felul de realizări, unele dintre ele reale, altele, false, va trebui să dea seama de cum a cheltuit sumele imense de bani de la bugetul primăriei și de la bugetul de stat pentru construcția tuturor acestor obiective. Una este să fii primar PSD în București în condițiile în care Guvernul era condus de PSD și alta este acum, în condiții de austeritate, când banii de la Guvern sunt mai puțini sau deloc. Or, Băluță are reputația că ar fi construit cheltuind enorm, peste avantajele oferite de obiectivele realizate. În plus, este acuzat că ar fi lucrat îndeaproape cu mafia imobiliară din sectorul 4.
În cazul lui Ciucu, acestuia i se reproșează că a dat prea multe autorizații de construcție în colaborare cu actualul arhitect-șef al sectorului, un ins îndoielnic pe care primarul l-a menținut în funcție și care eliberează PUD-uri și PUZ-uri prea multe și fără discernământ. Ceea ce, pentru un candidat care a pus la bătaie în campanie dezvoltarea urbană a centrului cultural și istoric al Bucureștiului, poate fi potențial problematic.
Cătălin Drulă, un candidat cu probleme
În primul rând, Drulă nu mai are niciun coleg primar de sector, după ce USR i-a pierdut în 2024 pe cei doi primari pe care îi avea la sectoarele 1 și 2, lucru ce-l obligă pe candidatul USR să își facă o campanie generală, fără obiective precise. Cum din motive care țin, probabil, de durata scurtă a mandatului (aproximativ trei ani) niciunul dintre candidați nu a propus vreun proiect major pentru București, nici Drulă nu a făcut-o și a trebuit să se mențină la aceleași chestiuni legate de trafic, siguranță publică și infrastructură. Așa cum s-a autodescris în sloganul de campanie, Drulă este probabil cel mai onest dintre candidații la Primăria Capitalei și asta l-a împiedicat să facă promisiuni prea multe și prea grandioase, ceea ce reprezintă un handicap pentru un candidat care nu a mai fost niciodată primar.
Într-un mod altfel decât ceilalți candidați, Drulă mizează pe forța partidului în alegerile locale. În 2024, Alianța Dreapta Unită (USR, Forța Dreptei, PMP) a obținut 27,61% din voturi, mai mult decât PSD și PNL. USR ar putea miza, așadar, pe un scor bun la București, care să îi ofere candidatului său victoria. Trebuie subliniat că Drulă, din motive care țin de prestația sa, nu este un personaj carismatic, nu atrage prin personalitatea sa caldă, fapt care s-a văzut și în alegerile trecute, când USR a obținut scoruri mici la alegerile generale, care l-au făcut pe același Cătălin Drulă să demisioneze din funcția de președinte USR. O altă problemă a acestui candidat este cât mai măsoară USR în București, pentru a ști exact pe ce voturi poate conta. Casele de sondaje nu au măsurat partide pentru că partidele nu candidează, dar l-au măsurat pe Drulă, care s-a situat între 11% și 21%. Un sondaj recent arăta că alegătorii lui Cătălin Drulă sunt și cei mai nehotărâți privind cui vor da în final votul, spre deosebire de alegătorii Ancăi Alexandrescu, care par cei mai hotărâți.
În sfârșit, o altă sugestie nefericită o poate da tot scrutinul de anul trecut, când USR (ADU) a pierdut 7,2 procente față de alegerile din 2020, numai PSD pierzând mai mult (9,82%). Dacă alegerea lui Dominic Fritz nu a adus modificări semnificative, USR ar putea continua pe o pantă descendentă, mai ales în condițiile ascensiunii AUR.
Anca Alexandrescu, mirajul televiziunii
Candidata AUR are o singură idee concretă – crearea unei singure companii de transport public din Metrorex și STB –, care este greu de pus în practică pentru că una este la Guvern și cealaltă la Primărie, și una vagă, privind acordarea de ajutoare persoanelor defavorizate. Aceasta din urmă nu este chiar ideea ei (am găsit-o și la Băluță), ci aparține predecesoarei sale, Gabriela Firea, „primărița voucher” cum a fost numită. În rest, la fel ca Gabriela Firea, Alexandrescu își susține campania pe celebritatea dobândită în televiziune, unde a făcut carieră luptându-se cu un pretins „stat paralel” (pe care dă vina și în campanie) și făcându-i campanie deșănțată lui Călin Georgescu.
Anca Alexandrescu nu are nimic de oferit bucureștenilor, dar poate să exploateze valul de furie împotriva clasei politice și a partidelor tradiționale care a dus la ascensiunea AUR și a celorlalți extremiști. Mirajul televiziunii unde Alexandrescu se lupta de zor cu „sistemul” a propulsat-o pe aceasta pe locul al treilea, după ultimele sondaje, care avertizează că este în ascensiune. Cum diferențele dintre candidații la vârf sunt de obicei în marja de eroare, nu ar fi o surpriză ca Alexandrescu să câștige alegerile. Ar fi un dezastru, dar nu o surpriză.
