De același autor
O spune cu subiect și predicat: Bolojan trebuie să plece și în locul lui PNL să numească altă persoană. Una cu care să se poată înțelege așa cum s-a înțeles cu Nicolae Ciucă în perioada de glorie a USL2. Măștile au căzut. Nu e vorba doar de o retorică înaintea congresului menită să-i asigure lui Grindeanu alegerea, una certă, de altfel, pentru că aleargă singur în cursă, ci de un proiect. Desigur, Grindeanu face și puțin show ca să arate că e lider și că nu își datorează funcția exclusiv susținerii grupului Olguța Vasilescu - Paul Stănescu. De fapt, chiar această grupare a luat decizia să nu mai aștepte doi ani până la rocada premierilor, ci să scape de Bolojan cât mai repede. Declarațiile venite din zona asta, cu vârf de lance Olguța Vasilescu și soțul ei, Claudiu Manda, sunt cum nu se poate mai clare. „Poți să pleci încotro vrei, către nord, către sud, este libertatea domniei sale, dar nu ne sperii. Există un protocol, PNL poate să-și numească un alt prim-ministru, putem să continuăm lucrurile pe care le-am asumat în programul de guvernare.” (Claudiu Manda) Orice pretext e bun – de la numirea Oanei Gheorghiu ca vicepremier la retragerea trupelor americane, privilegiile magistraților căzute la CCR (pe mâna judecătorilor pesediști) și până la reforma în administrația locală.
PSD nu-și dorește însă în momentul de față premierul din motive lesne de înțeles – e mai simplu să fii și la putere, și în opoziție, într-o perioadă când se iau măsuri de austeritate – și nicio alianță cu AUR, pentru că nu vrea să-și piardă numele (construit cu greu) de partid proeuropean. Asta nu înseamnă însă că în situația în care Bolojan rezistă presiunilor PSD și celor din interiorul PNL, venite dinspre gruparea Hubert Thuma - Eduard Hellvig și vechea gardă a celor înlăturați de la conducere după alegeri, și nu își dă demisia, nu se va ajunge la o moțiune de cenzură PSD-AUR. Sursele mele spun că deja PSD negociază cu această facțiune din PNL o refacere a alianței fără Bolojan, cu un premier din categoria Predoiu, personaj flexibil și bun la toate în astfel de situații. O moțiune de cenzură PSD-AUR susținută de o parte din PNL are toate șansele să treacă prin Parlament. Un prim semnal în sensul apropierii dintre PSD și AUR este chemarea lui Bolojan în Parlament. Nicio mirare, în fond PSD este cel care a băgat voturi în traista lui George Simion la alegerile din 2024, deși declarativ erau adversari politici.
Înlăturarea lui Bolojan cu voturile suveraniștilor ar fi un semnal prost și pe plan extern, și pentru electoratul de centru-dreapta, dar asta nu înseamnă că AUR va fi cooptat la guvernare, pentru că acțiunea gândită în culisele coaliției s-ar face, repet, sub flamura proeuropenismului, la care PSD nu este dispus să renunțe deocamdată.
Moțiunea de cenzură, pomenită tot mai des de trompetele PSD, este o acțiune in extremis dacă Bolojan nu va putea fi înlăturat prin alt tip de presiuni. Nu e greu de înțeles ce urmăresc PSD și facțiunea liberală prin această manevră: oprirea reformelor în scopul salvării clientelei politice și a oamenilor din administrația locală de concedieri, dar și prezervarea privilegiilor magistraților, pentru a avea astfel garanții că nu vor fi investigați de procurori și condamnați de judecători. Afacerile oneroase, devalizarea banului public trebuie să meargă tot înainte! De asta s-a întâlnit Grindeanu cu Savonea, șefa Înaltei Curți, din cauza asta reforma în administrația publică este amânată sine die de PSD.
Problema este ce au de gând premierul Bolojan și președintele Nicușor Dan, cum vor să răspundă acestui plan, dacă vor. În primul rând, dacă Bolojan va fi înlăturat din fruntea Guvernului, are cele mai bune premise să se transforme într-un lider care ar putea coagula un nou partid în jurul său. Din punctul meu de vedere, ar fi genul de situație în care poți să spui: tot răul spre bine. Să mă explic. Nu cred că în actuala formulă politică se va putea face vreo reformă, PSD deja blochează orice tentativă, cel mult se va salva țara de la recesiune. Vor fi încă trei ani irosiți, mai ales după ce PSD va prelua premierul, singurul lucru bun fiind acela că România nu va derapa de la parcursul european și de susținere a Ucrainei. În rest, stagnare, corupție, scăderea nivelului de trai, dar mai ales lipsă de alternativă politică. Consecința: creșterea extremismului. Cu Bolojan la Guvern, mai exista o șansă ca lucrurile să nu fie chiar atât de rele, dar o șansă mică.
În schimb, cu el plecat din fruntea Guvernului, ar putea avea loc o despărțire a apelor în PNL, unde aripa antireformistă și pesedizată are un cuvânt greu de spus. Ar fi o limpezire necesară după lungii ani de conviețuire cu PSD. Să ne amintim un alt context, era anul 2006 când a apărut fostul PLD (Partidul Liberal Democrat): Tăriceanu îi exclusese din partid pe Valeriu Stoica și pe Teodor Stolojan și se pregătea să trădeze alianța DA (PNL-PD), ceea ce a și făcut un an mai târziu. La europarlamentarele din 2007, PLD a obținut 8%, iar după fuziunea cu PD lui Traian Băsescu, noul partid (PDL) a reușit să obțină o fragilă majoritate parlamentară - 32,4%, cu un procent mai mult decât alianța PSD-PC.
Un nou partid liberal, debarasat de sechelele PSD, reformist și autentic european, ar putea fi un punct de plecare pentru construirea unei forțe politice capabile să coaguleze în jurul ei formațiuni deja existente, cum ar fi USR, care nu pare a mai avea resurse de creștere, dar în special electorat de centru-dreapta, care s-a mobilizat la prezidențiale pentru Nicușor Dan. Nu este clar cum s-ar poziționa Nicușor Dan într-un astfel de context, pentru că sunt voci care pledează pentru construirea unui partid prezidențial, or, relațiile dintre Bolojan și Dan nu sunt dintre cele mai cordiale. Ca dovadă, la alegerile din București confruntarea este între Ciprian Ciucu, susținut de Bolojan, și Cătălin Drulă, candidatul lui Dan. Deocamdată, Nicușor Dan umblă cu mănuși cu PSD, ba chiar a spus că l-ar numi fără ezitări pe Grindeanu premier, atunci când va fi cazul. A intrat cu prea mare lejeritate în paradigma Iohannis.
Pe de altă parte, Ilie Bolojan nu pare genul de lider care să acționeze pentru spargerea PNL, așa cum au făcut în 2006 Valeriu Stoica și Teodor Stolojan, și nici nu are în spate un animal politic precum Traian Băsescu. Mai mult, Ilie Bolojan nu pare dispus să intre în confruntare directă cu PSD, având până acum o poziție defensivă. În PNL este destul de izolat și este discutabil cât de consistentă este gruparea care înțelege că a venit timpul desprinderii de PSD.
Cert este că pentru viitoarele alegeri cel mai mare pericol este lipsa de perspectivă, menținerea actualei paradigme.
