De același autor
În ultima săptămână am avut trei sondaje cu privire la alegerile pentru Primăria Municipiului București de pe 7 decembrie: CURS, Avangarde și AtlasIntel. Primele două case de sondaje îl dau în frunte pe Daniel Băluță cu 27% și, respectiv, cu 24%. Problema este că atât CURS, cât și Avangarde sunt apropiate de PSD, iar demersurile lor sunt prea transparente ca să nu observăm că, în loc să descrie fapte statistice, încearcă să manipuleze opinia publică în sensul promovării candidatului Băluță drept favorit, într-o tentativă de a proiecta o anumită realitate care, în fapt, nu există. Nu susținem că Băluță nu ar putea fi în fruntea opțiunilor bucureștenilor, dar diferențele de procente nu se justifică nici prin sloganuri, nici prin temele de campanie, poate doar prin campania propriu-zisă, pentru că Băluță are o prezență mai mare decât restul candidaților în ceea ce privește afișajul public și reclamele online pe diferite platforme media.
Sondajul AtlasIntel pare să fie și cel mai aproape de realitatea opiniilor alegătorilor din București. De altfel, AtlasIntel a dat estimările cele mai apropiate de rezultatele finale la localele de anul trecut, deși a scrântit-o rău la prezidențiale, unde nu l-a văzut pe Călin Georgescu venind. La momentul realizării sondajului (12-14 noiembrie), nu mai puțin de patru candidați se înghesuiau în 1,3 procente, mai puțin decât marja de eroare, ceea ce înseamnă că oricare dintre aceștia poate fi ales viitorul primar al Bucureștiului. Aflăm că pe primul loc s-ar situa Ciprian Ciucu cu 19,2%, urmat de Băluță cu 18,6%, Drulă cu 18,1% și Anca Alexandrescu cu 17,9%. Dar dacă privim mai bine, acest clasament nu înseamnă nimic. Până la alegeri mai sunt trei săptămâni în care oricând poate apărea ceva care să încline acul în mod decisiv spre unul dintre cei patru.
Singurul lucru pe care putem să-l deducem este că alegătorii sunt confuzi și nu au opinii formate, cel puțin la această dată. Nici dacă grupăm ideologic opțiunile, nu reușim să avem o imagine mai clară. Astfel combinația de centru-dreapta PNL-USR, Ciucu – Drulă, adună 37,3%, în vreme ce combinația stânga naționalistă – suveranism extremist, PSD-AUR, Băluță-Alexandrescu, 36,5%, din nou în marja de eroare. Dacă adăugăm la centru-dreapta voturile lui Vlad Gheorghe (singurul candidat care vrea să desființeze sectoarele și județul Ilfov) de 2,6%, ar ieși 39,9%, iar dacă adunăm procentele lui Makaveli și George Burcea (2,8% și, respectiv, 0,2%) la aripa naționalistă, rezultă 39,5%, o diferență infimă. De remarcat însă că dacă voturile lui Makaveli și Burcea s-ar duce la Anca Alexandrescu, atunci am avea un primar suveranist cu 20,9%.
Lipsa unui favorit și a unor delimitări clare pe aliniamentele ideologice demonstrează că niciunul dintre candidați nu reușește să atragă simpatia bucureștenilor într-o manieră decisivă. Și adevărul este că nici nu are cum să o facă, de vreme ce toți se scaldă în generalități. Unul vrea să facă ce a mai făcut și asta ar părea să fie suficient, altul vrea să pună Bucureștiul la punct, ce-o mai fi însemnând și asta, celălalt vrea să meargă pe drumul onest, ceea ce nu e clar cum îl ajută asta pe bucureșteanul sufocat de sutele de proiecte începute și lăsate neterminate, iar ultima vrea să facă dreptate bucureștenilor de parcă ar fi aleasă voievod, nu primar. Niciunul nu vine cu un proiect de anvergură care să reprezinte o contribuție majoră la dezvoltarea Capitalei, niciunul nu se referă la corupția din administrația Bucureștiului și la relația cu rechinii imobiliari, una dintre cele mai importante moșteniri ale lui Nicușor Dan, și niciunul nu ne spune cum are de gând să rezolve problemele de zi cu zi ale cetățeanului bucureștean agasat și asaltat din toate părțile. Bucureșteanul generic este nevrotic și niciunul dintre candidați nu știe cum să vindece această nevroză urbanistică.
Dacă lucrurile se mențin în aceeași ambiguitate electorală și niciun candidat nu reușește să evadeze din pluton, atunci este limpede că singura soluție pentru a avea un primar care nu este pătat de acuzații de corupție ar fi ca unul dintre cei doi candidați de centru-dreapta să se retragă în favoarea celuilalt. Ceea ce nu cred că se va întâmpla pentru că, dacă ar fi existat cea mai mică dorință de colaborare, atunci s-ar fi înțeles de la bun început să susțină un singur candidat. Ciucu se dorește a fi un reprezentant al aripii Bolojan din PNL, dar, până acum, nu a împrumutat nimic din discursul reformist al premierului. Poate că și la București este nevoie de reformare și restructurare a aparatului administrativ, care nu și-a dovedit eficiența, ci mai degrabă înclinația spre corupție. De partea cealaltă, Cătălin Drulă a obținut, cel puțin formal, susținerea lui Nicușor Dan, dar încă nu s-a prezentat drept un continuator al politicilor acestuia. Ar fi cea mai mare prostie politică a acestor vremuri dacă în competiția dintre Ciprian Ciucu și Cătălin Drulă ar fi atrași președintele și premierul.
În final, o notă pentru cei 7,1% votanți ai Anei Ciceală (SENS), care candidează pe o platformă de stânga europeană. Alegătorii săi sunt, în general, tineri, așa cum arată un recent sondaj INSCOP, care nu se recunosc nici în partidele de centru-dreapta, nici în PSD. Deși, din punct de vedere ideologic, nu sunt de acord cu ei, cred că vocea tinerilor trebuie ascultată și că aceștia trebuie luați în seamă de viitorul edil.
