De același autor
„Statul român democratic a venit pe lume asistat de securiști chiar în sala de nașteri. Și în timp ce a crescut, ei se repliau, se reorganizau și îl treceau sub «protecția» lor. (…) Libertatea a început cu ștergerea urmelor și cu rescrierea istoriei, a continuat cu deghizarea securiștilor și a politrucilor comuniști în stâlpii vieții noastre politice și economice”, îmi declara, într-un interviu din 2021, Germina Nagâț, care a condus, timp de peste 15 ani, Direcția Investigații a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Așa se face că după ce România a pornit-o pe drumul democrației postcomuniste cu stângul și cu stânga neocomunistă, structurile de putere ale statului au ajuns, imediat după decembrie 1989, controlate de oameni din eșaloanele doi și trei ale fostei Securități și ale fostei nomenclaturi a PCR. Situația aceasta explică și eșecul lustrației, al aplicării punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, și faptul că în România accesul la documentele fostei poliții politice s-a făcut abia după 10 ani de la căderea regimului comunist. După alți 6 ani, a urmat o condamnare oficială a comunismului ca regim ilegitim și criminal. O condamnare nu judiciară, ci morală, făcută de președintele țării de la acea vreme, Traian Băsescu, în baza raportului final realizat de Comisia prezidențială de analiză a dictaturii comuniste condusă de Vladimir Tismăneanu. Acea condamnare a comunismului nu a fost succedată de o predare completă a arhivelor fostei Securități. A ceea ce rămăsese. Erau deja distruse dosare importante.
În sfertul de secol trecut de la promulgarea legii accesului la propriul dosar și deconspirarea Securității ca poliție politică a regimului comunist, transmite CNSAS, s-au înregistrat peste 14 milioane de copii după documentele studiate și mai mult de 2.000 de hotărâri în instanță care au confirmat încălcări ale drepturilor omului de către ofițerii și informatorii fostei poliții politice comuniste.
CNSAS nu are însă acces pe deplin la arhivele fostei Securități nici la 36 de ani de la căderea regimului totalitar pe care Securitatea l-a slujit și în numele căruia a comis și crime. Dacă SRI a predat arhiva, cea aflată la SIE – arhiva fostei Direcții de Informații Externe – nu a fost, nici până azi, predată integral CNSAS. Mai mult de atât, nici măcar nu se știe câte dosare mai are în custodie. Pe motiv de… secret de stat. Anomalia aceasta, revoltătoare, a făcut posibile alte două. De aceeași factură.
O anomalie vizează ajungerea la conducerea SIE a unui fost spion securist: Silviu Predoiu, care, timp de 13 ani, între 2005 și 2018, a fost prim-adjunctul directorului SIE, adică șeful informativ, și, timp de vreo patru ani, cumulat, director interimar. Opinia publică a aflat acest „detaliu” biografic în octombrie 2024, când Silviu Predoiu, pensionat ca general cu patru stele, și-a depus candidatura pentru Președinția României. Între anii 1987 și 1989, acesta a fost locotenent-major, cu numele de serviciu „Pumnea Silviu”, la Centrul de Informații Externe, structură subordonată Departamentului Securității Statului. Prin faptul că arhiva SIE nu a fost, nici până azi, predată integral CNSAS se explică și de ce această informație a apărut abia în 2024 și nu a fost cunoscută în 2010, când Silviu Predoiu fusese verificat de CNSAS și primise prima adeverință prin care se menționa că nu există date sau documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau colaborator al Securității. Adeverința care confirmă apartenența sa la fosta Securitate a fost emisă ulterior, după analizarea unui document „nou și neprocesat”, care este o fișă de evidență transmisă de SIE, în ianuarie 2021, adică după pensionarea generalului Predoiu. Invocând informații secret de stat, SIE refuză să clarifice și această situație privind numirea la vârful instituției, timp de ani la rând, a unui fost spion securist, și situația arhivei – număr total de dosare ale Securității intrate în custodia SIE după decembrie 1989, număr de dosare predate la CNSAS și număr de dosare nepredate la CNSAS și motivul nepredării lor.
Cealaltă anomalie la care făceam referire vizează lipsa unui răspuns oficial la o solicitare legală a CNSAS privind verificarea fostului candidat prorus la Președinția României, Călin Georgescu, despre care există suspiciuni plauzibile privind apartenența sa la fosta Securitate, aripa DIE, care poate explica „misiunile” sale în SUA și Regatul Unit al Marii Britanii înainte de 1989, apoi perioada vieneză, în care nu este clar din ce a trăit, și tăcerea SIE pe subiect. Deși CNSAS solicitase în toamna anului trecut verificări în privința colaborării/necolaborării cu Securitatea a lui Călin Georgescu, SIE nu a comunicat nimic. Nici la întrebările referitoare la această situație, conducerea SIE nu are răspuns. Pe motiv, din nou, că activitatea instituției are caracter de secret de stat.
SIE va trebui, la un moment dat, cât mai repede, să clarifice aceste aspecte. Și va trebui să facă publice măcar informații privind numărul de dosare ale fostei Securități pe care le mai are în custodie și motivul nepredării lor către CNSAS. Rămâne de văzut dacă în mandatul președintelui Nicușor Dan va fi numit la SIE un director dispus să coopereze pentru remedierea acestor anomalii.
