Adevărul interior

Într-o intervenție recentă la Euronews am fost provocat să răspund la o întrebare interesantă: de ce unii oameni reacționează la postări create cu unelte AI susținând că știu că ar fi poze sau clipuri false, dar că ar fi relevante, deci dau like, comment, share.

Întrebarea mi-a amintit de o poveste (reală) cu naziști. A nu se înțelege că-i fac naziști pe concetățenii care apreciază postări AI despre care știu că sunt false, însă e posibil să fie o similitudine într-o porțiune specifică a modului în care ambele grupuri își construiesc și întăresc anumite convingeri.

Povestea de care mi-am amintit este centrată pe o publicație – „Protocoalele înțelepților Sionului”, care pretinde că ar prezenta planurile unei elite evreiești (oculte) de a prelua conducerea lumii prin minciună, violență și chiar război. Am mai scris despre subiect, dar merită repetat de ce „Protocoalele” sunt interesante.

 În primul rând, pentru că nu se vor o dezvăluire sau investigație în „comploturile evreiești”, ci pretind că ar fi transcrierea fidelă a unei serii de ședințe, efectiv un proces-verbal scris (la persoana întâi plural) de înșiși participanții la întâlniri.

În al doilea rând, Protocoalele sunt un instrument politic ce pare a avea viață veșnică. Scrise și folosite de serviciile secrete ale Rusiei țariste, au fost recuperate și promovate de naziști, au devenit surse de inspirație pentru Henry Ford și au fost republicate constant din anii ‘50 până astăzi.

Consensul astăzi¹ este că documentul a fost produs sub tutela poliției secrete a Rusiei țariste — Okhrana, pentru a combate tendințele revoluționare ce creșteau în Rusia, prin conectarea lor la un pretins complot evreiesc major și pentru a redirecționa nemulțumirile oamenilor împotriva unui țap ispășitor. Nu doar atât, textul este în sine plagiat dintr-o nuvelă satirică publicată în 1864 — „Dialog în infern, între Machiavelli și Montesquieu” (Maurice Joly) și parțial din romanul „Biarritz” al lui Hermann Goedsche, publicat în 1868.

 Această realitate a devenit cunoscută destul de rapid, încă din 1921, ceea ce nu i-a oprit pe cei care le găseau utile. Hitler le menționează în Mein Kampf, spunând că faptul că presa arată că ar fi bazate pe un fals este dovada perfectă că sunt autentice (asemănarea cu demonizarea presei din zilele noastre este, desigur, pură coincidență).

 Totuși, naziștii nu au insistat pe adevărul factual al Protocoalelor, cu Goebbels scriind în jurnalul său că ar crede „în adevărul interior, dar nu cel factual, al Protocoalelor”. La un proces intentat în 1934 în Elveția pentru oprirea distribuirii Protocoalelor, naziștii argumentează că sursa poate fi discutabilă, dar ce contează este că ideile conținute în text sunt veridice — acel „adevăr interior”.

***

 În aceeași logică se înscriu și cetățenii noștri, văzând adevărul interior acolo unde cel factual le contrazice convingerile. Întrebarea de la Euronews era despre un clip (AI) devenit viral, în care doi polițiști arestau o bătrânică ce vindea pătrunjel sau leuștean la margine de drum.

Mai multe comentarii de la acest clip se înscriau în logica „adevărului interior”, susținând în diferite forme că oricum știm că asta se întâmplă, că poliția anchetează și arestează doar oamenii vulnerabili, în timp ce adevărații criminali sunt ignorați sau tolerați.

Sigur, statul român a arătat asta în mai multe ocazii, însă generalizarea este o unealtă a falsului. Avem, până la urmă, ceva rezultate în investigarea și condamnarea unor oameni puternici, de la primari la lideri de partid, mai mulți miniștri, doi vicepremieri și chiar un fost premier. În partea cealaltă, deși uneori vedem exces de zel în cazuri banale, nu este cazul să exagerăm, crezând că sunt mari operațiuni împotriva bătrânicilor care vând flori sau că polițiștii ar fi niște brute care o împing pe bunică în mașina de poliție, cu mâna sucită la spate.

Tipul de clip respectiv se înscrie în ceea ce specialiștii în domeniu numesc „slopaganda”, un termen greu traductibil, care se referă la imaginile și clipurile produse în masă cu unelte AI pentru obiective ce țin de propagandă. Termenul unește conceptul de „AI slop” (lături, noroi, mizerii produse cu AI) și „propaganda”.

În contextul amenințărilor hibride despre care se discută acum, slopaganda are un rol foarte important în procesul de „hacking cognitiv” – manipulări menite să afecteze capacitatea de discernământ a populației dintr-un stat-țintă, pentru a amplifica neîncrederea cetățenilor în stat.

Propaganda regimului comunist, precum și a legionarismului și antisemitismului, exagerările și generalizările referitoare la măsurile și eșecurile autorităților se înscriu în acest cadru. Că toate astea funcționează, vedem în creșterea nostalgiilor pentru perioada comunistă, în creșterea atracției spre partide extremiste, scăderea ratelor de vaccinare ș.a.m.d. Odată înscriși pe spirala neîncrederii, mulți oameni vor aprecia și vor distribui orice le confirmă aceste convingeri, chiar și când le este clar că sunt faptic false.

***

 Merită subliniat că în această discuție putem observa două categorii de cetățeni care cad pradă manipulării, atât cei menționați anterior, care apreciază un mesaj faptic fals în virtutea adevărului interior, cât și unii care nu acceptă că mesajul este fals.

În cazul de mai sus, folosirea AI nu era ascunsă, dimpotrivă – pagina care postase clipul menționa în descriere că asta face, clipuri AI. Clipul în sine era evident artificial – se vedea la inscripția (greșită) de pe mașina de poliție, mișcările oamenilor, replicile dramatice ale polițiștilor etc. Mai mult, clipul avea menționat chiar în titlu faptul că era făcut cu AI. Ideea aici nu este că unii nu s-au prins, ci că unii refuză să vadă adevărul și când este evident.

***

 Într-un alt episod al rețelelor sociale, o „suveranistă” distribuie o postare despre cum Steven Tyler (cunoscut ca solist al formației Aerosmith) și-ar fi anulat un concert în New York după ce Zohran Mamdani a câștigat primăria, pe motiv că „nu cântă pentru adepți ai ideologiei comuniste”.

În maximum 30 de secunde, cu o simplă căutare pe Google, ar fi aflat că Tyler s-a retras în 2024 din cauza unei probleme medicale. Dar e ceva mai interesant decât evitarea efortului de informare: un alt comentator îi răspunde cu un link ce arată situația. Răspunsul este incredibil: „Adevărul e undeva la mijloc”.

***

 Să mai aducem un exemplu, mai recent. În Timișoara, Filarmonica Banatul a pregătit un program din care, la un moment dat, a exclus două cântece pe versuri ale legionarului Radu Gyr. Un muzicant „suveranist”, secondat de politicieni de la AUR și de tot felul de „producători de conținut” care nu sunt deloc fani legionari, doar așteaptă orice ocazie să vorbească despre „istoria adevărată”, a profitat de ocazie ca să creeze un fake news de manual.

Povestea lor este că „străinul Fritz” (primarul Timișoarei, de naționalitate germană) a „ordonat” eliminarea celor două cântece, pentru că, nu-i așa, e antiromân, nu suportă adevărații patrioți. Degeaba a explicat Fritz că el a aflat din presă, degeaba a postat Filarmonica o explicație complexă a deciziei, oamenii vor să fie supărați pe „străin” și pace.

***

 O altă poveste recentă a fost produsă de liderul AUR profesor, avocat și eurodeputat Gheorghe Piperea, cunoscut pentru atracția sa spre teorii conspiraționale, negarea schimbărilor climatice și antivaccinism.

Cum devine tot mai evident că extremiștii ultranaționaliști care își spun fals „suveraniști” sunt o emanație a foștilor securiști comuniști și a tot felul de alți foști, dl Piperea are o nouă misiune, să convingă publicul că ceilalți sunt „adevărații securiști”.

Într-o postare legată de alegerile din București, Piperea postează despre cum află din presă că Drulă este fiul unui cunoscut spion comunist și iată cum fiii securiștilor încă ne conduc. Spre deosebire de alți comentatori mai săraci cu duhul, dl Piperea acceptă ulterior că informația e falsă (deși nu s-a sinchisit să o verifice, că era prea bună povestea) și șterge postarea, dar face una nouă în care concluzia rămâne – poate am greșit aici faptic, sugerează el, dar adevărul interior rămâne.

***

 Ultima poveste vine de peste Ocean, despre Edgar Maddison Welch, care în 2016 s-a hotărât să investigheze o pizzerie din Washington, unde teoriile conspiraționale spuneau că Partidul Democrat ar face trafic de copii (teoria conspirațională Pizzagate). După ce trage câteva gloanțe în ușa unei debarale (căuta un beci inexistent) și este arestat, prima lui reacție a fost „the intelligence wasn’t 100% on this one” (informările n-au fost 100% corecte pe speța asta).

Formularea este interesantă: cuvintele și forma expresiei par copiate din filmele cu agenți secreți, o formă de „joacă de-a realitatea”, în engleză LARP-ing, despre care am mai scris. În fond, ce spune Welch este că, deși în acel caz specific nu s-a putut demonstra, teoria rămâne validă.

Povestea lui Welch are un final tragic: după patru ani de închisoare, rămâne, se pare, în conflict cu realitatea și este în final împușcat mortal de poliție după ce este oprit în trafic și refuză să își arunce arma (la începutul lui 2025).

***

Aș spune că aceste povești sunt revelatoare despre starea lumii în care trăim. Există mereu oameni cu probleme, inadaptați, excluși, detașați de realitate. Dar adevărata problemă este că, din nou și din nou, vedem lideri politici pregătiți să se folosească de acești oameni, creând și amplificând falsuri, în numele unor așa-zise adevăruri interioare.

 ______________________

1. Randall L. Bytwerk, Believing in “Inner Truth”: The Protocols of the Elders of Zion in Nazi Propaganda, 1933–1945, Holocaust and Genocide Studies, Volume 29, Issue 2, Fall 2015, Pages 212–229, https://doi.org/10.1093/hgs/dcv024.v