Savoniștii

În plin scandal legat de pensiile speciale și cu satârul pierderii banilor din PNRR deasupra capului, Lia Savonea, șefa Înaltei Curți, a avut nerușinarea să ceară și mai mulți bani. A făcut-o în nume propriu, dar ulterior a primit binecuvântarea CSM și pe cea a tuturor magistraților, din partea cărora nu s-a auzit nicio mormăială de protest. În loc să-și pondereze pretențiile, ei ridică ștacheta în disprețul întregii societăți și al statului. De ce? Pentru că pot. Pentru că li s-a permis ani la rând, pentru că sunt convinși că li se cuvine și se consideră unici și intangibili, din moment ce au reușit să acapareze statul. De aceea sunt tot mai obraznici și agresivi.

Nesimțita pretenție a savoniștilor apare într-un așa-zis „Acord pe Justiție”, aruncat pe piață într-un moment strategic. Ei cer nici mai mult, nici mai puțin ca pentru munca suplimentară să primească bani în plus, botezați „cote compensatorii”. Sigur, unii muncesc mai mult decât alții, judecătorul de la Ciorogârla e mai puțin încărcat cu dosare decât cel de la București, dar ambii câștigă la fel. Însă așa e peste tot la stat, pentru că buna organizare și criteriul performanței sunt o glumă proastă. De ani buni, principalul argument al magistraților pentru mersul mizerabil al justiției este supraîncărcarea cu dosare. Dar această supraîncărcare are două explicații de fond: pensionarea la 48-50 de ani și proasta repartiție a dosarelor. Ambele se datorează exclusiv magistraților înșiși, care vor să fie și cu sufletul în rai, și cu buzele unse.

Joi, 13 noiembrie, a fost însă o zi cu ghinion pentru madam Savonea și supușii ei – Curtea de Justiție a UE a pronunțat o decizie în care spune că judecătorii nu au dreptul la bani în plus pentru munca suplimentară, așa cum cerea acordul cu pricina. Doar că Înalta Curte și CSM au obiceiul să nu respecte deciziile CJUE, magistrații care le aplică riscând sancțiuni din partea Inspecției Judiciare. Spețele care au generat scandal și reacția Bruxelles-ului sunt prescripția și anularea probelor obținute de SRI, care au dus la închiderea a sute de dosare și eliberarea corupților. Savonea și ai ei ar putea să mai aibă o surpriză neplăcută, pentru că, recent, Comisia Europeană a cerut CJUE să confirme fără echivoc că instanțele din România sunt obligate să aplice dreptul Uniunii chiar și atunci când acesta contrazice jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) sau chiar a Curții Constituționale. Mai mult, Comisia susține că un judecător român are nu doar dreptul, ci și obligația să lase neaplicate deciziile ÎCCJ, dacă acestea contravin dreptului Uniunii. Dacă, după răspunsul CJUE, Comisia Europeană va adopta o astfel de decizie, atunci Înalta Curte și CSM vor fi obligate să o aplice, iar dacă Lia Savonea și Elena Costache (șefa CSM) vor refuza, atunci s-ar putea pune presiune să fie revocate din funcție.

Războiul dintre magistrați și Guvern a intrat în faza acută, pentru că primii refuză să facă orice concesie. La întâlnirea de săptămâna trecută, președintele și premierul erau dispuși la compromisuri: să cedeze atât la perioada de tranziție la limita de vârstă (o creștere de la 10 la 15 ani), cât și la cuantumul pensiei, 75% din salariul net, față de 70%, cât este în proiectul respins de CCR. Magistrații însă au plusat, cerând 65% din venitul brut, ceea ce înseamnă 97%-98% din ultimul venit net. Adică, vor pensia egală cu salariul. Nu este clar deocamdată care va fi varianta aleasă de coaliție, pentru că PSD presează în favoarea magistraților, și nici dacă ea va trece de CCR. Opinia mea e că nu. La fel, nu este clar dacă CSM va da avizul în timp util, până în 28 noiembrie, așa încât să nu pierdem banii europeni.

Nerușinării magistraților i se adaugă cea a politicienilor, care protejează prin legi șefimea unor instituții. De pildă, legea care interzice cumulul pensiei cu salariul conține câteva excepții: parlamentarii, primarii, judecătorii CCR, cei de la Curtea de Conturi sau conducătorii instituțiilor din subordinea Parlamentului, precum ASF, ANRE, AEP, Avocatul Poporului, Consiliul de Administrație al BNR, ANCOM, SIE, SRI, vor putea să cumuleze pensia cu salariul. Adică, bugetarii de rând, de presupus cei cu pensii mai mici, vor primi doar 15% din pensie dacă aleg să muncească în continuare, în timp ce nomenklatura va continua să se umple de bani. Exemplele sumelor fabuloase încasate de judecătorii CCR stau mărturie. Prima formă a legii a fost respinsă de Curtea Constituțională și probabil că fără aceste excepții ar fi respinsă orice formulă.

Toate aceste inechități flagrante, forme de corupție cu legea în mână, sunt cele care deranjează populația, indiferent de ce parte a spectrului politic se plasează și nu fac decât să crească curentul suveranist. Așa că președintele Nicușor Dan nu ar trebui să-i tot căineze pe judecători că muncesc mult în comparație cu cei din alte țări, pentru că acolo vârsta de pensionare e de 65 de ani și înalții magistrați nu se ocupă cu spălarea marilor corupți, cum face la noi clanul Savonea. Nicușor Dan nu doar că nu are nimic de câștigat în plan politic, dar își îndepărtează și propriul electorat.

Dacă problema privilegiilor nu va fi rezolvată pe cale amiabilă, în sensul în care magistrații și alte categorii privilegiate să înțeleagă că nu trebuie să depășească o linie roșie, riscul tensiunilor sociale este imens. Sub presiunea lor, se va ajunge la revizuirea Constituției. Iar dacă magistrații își imaginează că vor putea bloca până și revizuirea Constituției, vestea proastă e că nu vor reuși.