De același autor
Scandalul care zguduie în aceste zile una dintre cele mai cunoscute instituții media de pe planetă, considerată de mulți o adevărată referință în materie, s-a concentrat pe „manipularea” unui discurs al lui Donald Trump, prin editarea unui videoclip dintr-o emisiune Panorama, difuzată cu doar o săptămână înaintea alegerilor prezidențiale americane de anul trecut, astfel încât să pară că acesta și-a îndemnat suporterii să recurgă la violențe în timpul protestelor din 6 ianuarie 2021. Între timp s-a aflat, ceea ce a agravat lucrurile, că această practică a editării creative, cu o țintă cât se poate de explicită, nu a fost nicidecum un incident izolat. În iunie 2022, într-o emisiune Newsnight, discursul lui Trump a fost „aranjat” de aceeași manieră. La vremea respectivă, Mick Mulvaney, șeful de personal al Casei Albe în primul mandat al președintelui, atrăsese atenția asupra „montajului” jurnalistei care îi luase un interviu, dar obiecțiile sale au fost complet ignorate.
Raportul întocmit de Michael Prescott, un jurnalist extrem de respectat, care în calitate de consilier al Comitetului pentru standarde editoriale al BBC timp de trei ani a avut acces regulat și detaliat la dovezi ale eșecurilor jurnalistice și ale mentalității de grup din BBC, ignorat de conducerea instituției atunci când i-a fost prezentat, nu se referă însă doar la acest incident. Pe de o parte, descrie drept extrem de partizan, anti-Trump, întregul material difuzat de Panorama, iar pe de alta, atinge multe alte aspecte incriminatorii care ilustrează în ce măsură ideologia radicală „woke” este dominantă în interiorul BBC.
În cazul conflictului din Gaza, BBC s-a dovedit extrem de partizan, defavorabil Israelului. De pildă, a refuzat inițial să descrie Hamas drept o grupare teroristă, iar atunci când a făcut-o, în urma presiunilor publice, a făcut-o de o manieră indirectă, spunând că Hamas este considerată de guvern o organizație teroristă. „BBC a răspândit minciunile Hamas în întreaga lume”, scrie The Telegraph, făcând trimitere la critici extrase din raport. Serviciul de știri în limba arabă al BBC a ales să „minimizeze suferința israeliană” în războiul din Gaza, pentru a putea „prezenta Israelul ca agresor”. Acuzațiile aduse împotriva Israelului au fost făcute fără verificări adecvate, bazate preponderent pe surse Hamas, ceea ce, se scrie în memoriu „sugerează fie neglijență, fie dorința de a crede întotdeauna ce este mai rău despre Israel. BBC Arabic a oferit frecvent o platformă unor „jurnaliști” care au făcut comentarii antisemite extreme.
Cu toate acestea, Jonathan Munro, controlorul principal al conținutului știrilor BBC, a răspuns la un memorandum în care se aduceau în discuție astfel de aspecte spunând că reporterii BBC Arabic sunt o „sursă de neegalat de cunoștințe și conținut editorial pentru BBC în general”, o probă de „jurnalism excepțional”. Justifica ponderea covârșitoare a punctelor de vedere Hamas preluate în relatări prin faptul că „ajută la înțelegerea a ceea ce palestinienii din Cisiordania și Gaza ar putea auzi”. În opinia sa, BBC Arabic este „aproape la fel de încredere ca Al Jazeera”, ceea ce l-a făcut pe Michael Prescott să se întrebe cum s-a ajuns ca „Al Jazeera să fie noul standard de aur la care BBC vrea să aspire?”.
BBC a înființat și o „unitate redacțională LGBTQ” care filtra toate informațiile din această categorie, având grijă să le elimine pe cele nefavorabile agendei „trans”. O prezentatoare care s-a abătut de la textul de pe prompter corectând într-o frază „persoane care nasc” cu „femei” a fost sancționată, în timp ce în programe pentru copii s-a discutat despre „genul neutru” (nici el, nici ea) la animale.
De asemenea, BBC a „distorsionat” constant interpretarea unor evenimente istorice, promovând o retorică vădit ostilă Marii Britanii și în ansamblu civilizației occidentale. Un grup de istorici britanici care au identificat erori de interpretare, lipsă de obiectivitate și părtinire ideologică în programele BBC difuzate între 2020 și 2022 au prezentat aceste constatări instituției, sugerând formule de corectare a unor astfel de abordări. Preocupările lor au fost complet ignorate, BBC a continuat să prezinte o viziune distorsionată a istoriei apelând la „experți” cu convingeri ideologice „convenabile”. Winston Churchill, care la începutul anilor 2000 fusese desemnat chiar de către BBC în cadrul unei ample anchete sociale drept cea mai proeminentă personalitate britanică, a fost adesea etichetat drept „rasist”. În timp ce sclavia a fost atribuită aproape exclusiv Imperiului Britanic, deși a fost o practică curentă de-a lungul a mii de ani pe tot globul, africanii înșiși au fost implicați în procesul vânzării de sclavi, iar timp de 50 de ani Imperiul Britanic a militat activ pentru abolirea sclaviei, un efort care a costat vieți și resurse considerabile.
Realitatea este că întotdeauna BBC a manifestat simpatii de stânga, exprimate destul de deschis, de pildă, în perioada în care dna Thatcher a fost prim-ministru. Însă lucrurile s-au agravat în ultimele două decenii. Există o întreagă istorie de acuze privind partizanatul ideologic dominant din BBC, făcute chiar de oameni din interior. După cum sublinia o analiză The New Culture Forum în 2007, un raport intern vorbea despre ceea ce numea „gândirea monolitică liberală” în interiorul organizației, iar în 2010 fostul director general al BBC, Mark Thompson, spunea în cursul unui interviu că „BBC se face vinovat de un partizanat masiv în favoarea stângii”.
Atitudinea editorială pronunțat partizană din BBC este departe de a fi una singulară. O regăsim, cu unele nuanțe, la majoritatea canalelor media de pe ambele maluri ale Atlanticului. Situația BBC, care are 21.500 de angajați și un buget de 6 miliarde de lire sterline, e însă diferită, pentru că e finanțat în principal din bani publici, din taxa de licență (174,50 lire sterline pe an).
Întreaga discuție nu e doar una de natură academică. BBC, care este difuzat global, modelează opinia publică, influențează atitudini și decizii importante. Cum ar fi cele ale judecătorilor de la Curtea Internațională de Justiție privind acuzațiile de genocid la adresa Israelului. Sau, într-un alt registru, se poate vorbi despre impactul propagandei transsexuale din programele pentru copii produse de BBC asupra acestora.
În ciuda acestui întreg șir de evidențe, cea mai mare parte a personalului redacțional din corporație, acompaniat de jurnaliști din același aluat ideologic, precum cei de la The Guardian, sau o serie întreagă de politicieni de stânga, laburiști și liberali democrați, este de părere că în realitate nu e vorba de ceva foarte grav, doar de niște erori izolate. Cei care au sărit în apărarea BBC reduc în general tot scandalul la clipul cu Donald Trump, spunând că până la urmă în discuție e doar un material video de câteva secunde. Argument șubred, dacă te referi la întregul raport Prescott sau la episodul Newsnight.
Alții, de exemplu Nick Robinson, moderatorul programului de știri Today, au vorbit chiar despre o „conspirație” împotriva BBC orchestrată de GBNews (un canal de știri britanic privat) și Nigel Farage. De fapt, și la nivel instituțional, atât Deborah Turness, șefa demisionară a Departamentului de Știri BBC, cât și președintele boardului BBC, Samir Shah, au respins acuzația de partizanat și derapaje ideologice sistemice. Au minimalizat problemele grave semnalate în raportul Prescott, spunând că BBC continuă să reprezinte un standard înalt în materie de știri. Numai că, dacă profesionalismul în materie de producție de televiziune al echipelor BBC este indiscutabil, obstinația cu care jurnaliștii de acolo doresc să impună în spațiul public o anumită linie ideologică împotriva opiniei unei mari părți a audienței care, până la urmă, le plătește salariile se pare că a devenit o problemă majoră pentru corporație, în condițiile în care exact în această perioadă se discută reînnoirea BBC Charter, documentul constituțional fundamental care reglementează organizarea și funcționarea BBC, în care se stipulează între altele obligația de a furniza „știri și informații imparțiale”.
Pe statuia lui George Orwell aflată în fața Broadcasting House, sediul BBC, este inscripționată una dintre frazele sale memorabile: „Dacă libertatea înseamnă ceva înseamnă dreptul de a spune oamenilor ceea ce nu vor să audă”. Printr-o ironie amară, îndemnul său a ajuns să fie potrivit mai degrabă pentru jurnaliștii din interior, și nu doar pentru cei de la BBC, mai degrabă decât pentru publicul căruia aceștia i se adresează.
O întrebare legitimă este dacă BBC poate fi „depanat”? Și-o pune și Rod Liddle, un fost jurnalist BBC, în The Spectator. Este destul de sceptic. „BBC are două probleme principale. În primul rând, are un personal aproape monocultural, incapabil să înțeleagă că viziunea sa asupra lumii este politică. A doua problemă este mai importantă și a fost motivul pentru care Prescott a făcut public raportul: conducerea BBC a devenit imună la orice critică, pur și simplu o ignoră (....) Jurnaliștii din BBC sunt convinși de propria lor corectitudine, sunt siguri că tot ceea ce fac este bine și că toți ceilalți greșesc”.
Scandalul de la BBC ar trebui privit într-un context mult mai larg, menționează fostul premier britanic Liz Truss. Sunt afectate de virusul „woke”, care promovează o ideologie radicală, având ca puncte de referință anticapitalismul, ideologia de gen, imigrația neîngrădită, atacul la familia nucleară, blamarea civilizației occidentale pentru toate relele de pe planetă, nu doar majoritatea canalelor media, ci și majoritatea celorlalte instituții. Și nu e vorba doar de Marea Britanie.
Timp de decenii, BBC a fost percepută drept o instituție-simbol în universul media de pe glob, un etalon al excelenței profesionale, un monument al integrității, obiectivității în materie de jurnalism. Degradarea treptată, mai ales din ultimele două decenii, nu face decât să ilustreze un fenomen generalizat care afectează întregul sistem instituțional occidental, unul dintre pilonii esențiali pe care s-a bazat succesul modelului de societate occidental. Lista e lungă: administrația publică, sistemul de justiție, universitățile, mass-media, inclusiv structurile de forță din stat. Bineînțeles, intră aici și instituțiile europene – Parlamentul European, Comisia Europeană, CEDO etc. Nu trebuie să uite asta cei care fac adesea trimitere mecanic la toate aceste instituții ca la niște repere intangibile de integritate și standarde înalte.
