De același autor
Ce au adus cele 12 zile de război dintre Israel și Iran și intervenția americană împotriva instalațiilor nucleare iraniene? Dacă te iei după politicienii americani și occidentali, o mare victorie care a distrus sistemele nucleare iraniene și care reprezintă un bun preludiu pentru reluarea discuțiilor diplomatice privind programul nuclear iranian. Dacă te iei după specialiști, niciuna dintre cele de mai sus.
Reprezintă acordul de încetare a focului dintre Iran și Israel, mediat de Statele Unite și de Qatar și încheiat pe 24 iunie, sfârșitul ostilităților în așteptarea reluării dialogului internațional sau doar o pauză, un interludiu până la următoarea reizbucnire a conflictului?
Impresia generală este că Washingtonul este prea optimist. Dorința exprimată de președintele Donald Trump de a reveni cât mai rapid la masa negocierilor este doar atât – o dorință – care nu are acoperire în realitate. Dimpotrivă, Iranul a încetat orice cooperare cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică (IAEA) și a expulzat inspectorii acesteia într-o manieră deloc elegantă. Inspectorii au fost trimiși pe uscat în Armenia, de unde s-au putut îmbarca într-un avion spre Viena.
Dacă tot restul lumii consideră că Teheranul a suferit o înfrângere însemnată, liderii Republicii Islamice cred că au obținut o victorie împotriva Israelului și a forțelor Occidentului. Aceasta nu este doar o iluzie periculoasă în care se scaldă Liderul Suprem, Ali Khamenei, ci reflectarea atitudinii ideologice și religioase a regimului ayatollahilor. Dacă istoria reprezintă manifestarea voinței lui Allah, atunci menținerea la putere a regimului în pofida pierderilor, inclusiv de vieți omenești (trecute la categoria martiriu), este un triumf al lui Allah. De aceea, de exemplu, din punct de vedere legal, intern, Iranul nu a ratificat încetarea focului printr-un decret al liderului suprem sau printr-o decizie a parlamentului. Practic, din punctul de vedere al Iranului țara se află în continuare în război cu Israelul, o stare care probabil nu se va schimba prea curând.
Doar o pauză a războiului Statelor
Agențiile de presă s-au grăbit să citeze evaluările făcute de serviciile de informații, potrivit cărora atacurile aeriene ale Satelor Unite asupra instalațiilor de îmbogățire a uraniului de la Fordow și asupra complexurilor nucleare de la Natanz și Isfahan nu ar fi produs daunele devastatoare cu care se laudă Administrația Trump. În pofida acestor evaluări, Trump și membrii administrației sale au insistat însă că distrugerea a fost totală.
Aceasta nu este doar o controversă între spioni și politicieni, este o chestiune de care depinde răspunsul la întrebarea „Cât de mult timp îi va lua Iranului să își refacă în întregime capacitățile nucleare și când va putea reveni la o îmbogățire a uraniului la nivelul la care pot construi o bombă atomică?”.
Dacă Statele Unite și Trump vor continua să considere oficial că programul nuclear a fost complet distrus și că Iranul abia așteaptă să revină la tratative, atunci își asumă un risc prea mare pe care Israelul, mult mai realist și mai bun cunoscător al realităților iraniene, nu și-l va asuma. Pentru a evita căderea în capcana supraîncrederii de sine, americanii ar trebui să accepte că iranienii au păstrat o parte din capacitățile nucleare și că vor face toate eforturile pentru a reconstrui programul, pentru a reconstrui instalațiile la adâncimi și mai mari și pe o arie mai dispersată pentru a preveni atacuri cum au fost cele de luna trecută.
Pentru Khamenei și pentru întreaga structură de conducere, menținerea la putere a actualului regim este scopul suprem, iar garanția pentru a atinge acest scop este construirea armei nucleare. De aceea, nu putem vorbi despre o încetare cu adevărat a conflictului, ci doar de o pauză a războiului, de o trecere a acestuia în umbră până când Israelul va considera că este în pericol și va ataca din nou, cu sau fără aprobare americană. Israelul știe că un Iran aflat în posesia armei nucleare este un pericol existențial pentru un stat pe care regimul islamic vrea să îl distrugă și nu va tolera această amenințare. Nu e, așadar, decât o chestiune de luni sau de câțiva ani – depinde cât de mari au fost distrugerile – până când programul nuclear iranian va fi reluat și, deci, războiul va reizbucni.
Ce vor face Statele Unite
Președintele Trump crede că acest conflict a contribuit puternic la instalarea unei păci durabile în Orientul Mijlociu, unul dintre obiectivele mandatului său. Dar se înșală. Pacea este menținută de capacitatea Israelului de a ține în frâu Hezbollah (căruia îi controlează toate mișcările), Hamas, care este în pragul distrugerii, și rebelii Houthi din Yemen, adică proxy Iranului din așa-numita Axă de Rezistență, „rezistența” fiind un concept fundamental al revoluției islamice. De aceea, nu va exista pace între Iran și Israel câtă vreme regimul islamic se menține la Teheran. Or, regimul are capacitate mare de reziliență, întărită de armata proprie a ayatollahilor, Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), al cărei scop nu este lupta împotriva forțelor externe, ci a disidenței interne care amenință regimul. Pentru a nu exista nicio îndoială cu privire la scopurile regimului islamic, imediat după încetarea focului, IRGC a declanșat o operațiune vastă de suprimare a opoziției, arestând mii de disidenți și de persoane care se opun regimului.
Când Trump sau urmașul său la Casa Albă vor înțelege că nu se pot face „deal”-uri cu regimul de la Teheran și că Iranul nu va renunța la construirea armei nucleare, atunci va avea loc o reorientare a politicii externe americane spre Orientul Mijlociu. Altfel spus, când va reizbucni războiul, Statele Unite vor fi obligate să intervină din nou.
Ucraina, în pericol
Până atunci, America va fi nevoită să refacă stocurile de rachete antibalistice și de armament ale Israelului, ceea ce va constitui cea mai bună scuză pentru a nu mai furniza arme Ucrainei. Deja secretarul apărării, Pete Hegseth, a decis unilateral să nu furnizeze rachete Patriot și muniție de precizie Ucrainei, sub motivul că Statele Unite ar rămâne fără astfel de arme, ceea ce era factual fals. Nu există nicio garanție că, deși această atitudine se bazează pe o minciună, ea nu va deveni politica oficială a Washingtonului. Deja Trump a declarat că „decât să trimitem arme în Ucraina, mai bine le trimitem Israelului”.
În condițiile în care situația din Orientul Mijlociu se va complica tot mai mult și va impune o implicare tot mai mare a Statelor Unite, se va crea cel mai bun pretext pentru ca America să iasă definitiv din rândul statelor care oferă asistență militară Ucrainei. Concret, asta va însemna că, fără interceptoare, Ucraina nu va mai avea niciun fel de apărare în fața rachetelor balistice și a dronelor care fac deja mii de victime în rândurile civililor. Dacă Ucraina rămâne și fără apărare antiaeriană, atunci Rusia va deveni stăpână peste spațiul aerian ucrainean, ceea ce va duce la înfrângerea Kievului.
Statele vest-europene pot oferi baterii antiaeriene, dar nu pot oferi interceptoare la fel de performante ca acelea americane decât cu prețul renunțării la propriile sisteme antibalistice, ceea ce nimeni nu vrea să facă. Anul trecut, România a donat Ucrainei un sistem de apărare Patriot, ceea ce acum pare complet inutil dacă americanii nu mai livrează rachetele.
Dacă Trump va fi „prins” în rețeaua complicată de relații și animozități din Orientul Mijlociu, atunci va avea o scuză pentru a renunța definitiv la eforturile de a obține pacea în Ucraina. Deja președintele american nu pare să mai creadă într-o soluție a păcii, mai ales după ce Vladimir Putin i-a spus pe șleau într-o convorbire telefonică recentă că Rusia nu renunță la obiectivele sale în Ucraina, adică la cucerirea țării. Trump pare să se fi resemnat cu ideea că Ucraina este pierdută și nu mai vrea să piardă bani și armament în această țară. Deja atacurile cu rachete și drone s-au intensificat, iar, pe de altă parte, trupele rusești înaintează încet, dar înaintează spre vest, în ceea ce pare să fie o ofensivă de vară pe care ucrainenii, lipsiți de sprijin și fără capacitatea de a mobiliza mai multe trupe, nu par capabili să o oprească.
