De același autor
Sindicatele amenință cu greve, cu argumentul impunerii unei austerități severe în special angajaților bugetari. Opoziția, care flutură steagul suveranist, amenință cu lansarea unei moțiuni de cenzură.
Tot acest peisaj aproape dramatic, în care sindicaliștii și elevii protestează, opoziția politică se activează vesel și afacerile stau sub presiunea incertitudinii, semnalizează un pericol uriaș pentru viitorul economic al țării, cu riscul de a distruge nu doar finanțele țării, ci și bunăstarea oamenilor.
Austeritate sau prudență?
Pachetul de măsuri pe care Guvernul Bolojan și l-a asumat propune austeritate, spun criticii lui. Austeritatea este un verdict negativ, ștampilat de tăierile de salarii care au urmat crizei din 2008, declanșată de prăbușirea băncii de investiții Lehman Brothers.
Și atunci, ca și până acum, autoritățile de la București ignorau crizele globale, considerând, cumva naiv, că economia noastră poate supraviețui confortabil nu doar fără ajustări de cheltuieli, dar chiar cu o risipă preelectorală.
Spre deosebire de criza Marii Depresiuni, din care am ieșit cu ajutorul Fondului Monetar Internațional (FMI), în acest moment economia globală se lovește de un zid de incertitudine, creat de ipoteze neclare privind riscurile geopolitice și evoluția politicilor comerciale. Ultimii ani au stat sub imperiul crizelor, de la efectul devastator al pandemiei asupra finanțelor publice și a economiilor lumii la criza energetică și apoi la scumpirea costului vieții declanșată de războiul purtat de Rusia. Pentru finanțele și afacerile lumii, singura certitudine este incertitudinea. În acest peisaj complicat, o țară cu deficite fiscale uriașe, cu un dezechilibru cronic al contului curent și cu perspectiva amplificării datoriei publice este o victimă sigură a intrării în incapacitate de plată. Riscul aruncării țării în ghearele unui rating nerecomandat investițiilor este amplificat de imaginea unei stabilități politice precare, a instalării unui clientelism politic în afacerile statului și a unei corupții perverse, cronicizate, care a permis, de pildă, evaziunea fiscală uriașă în colectarea TVA-ului. Măsurile nu impun austeritate, ci o dietă restrictivă, dar temporară și prudentă.
Între Scila și Caribda
În ciuda enervării produse de acest prim pachet de măsuri propuse de guvern, toată lumea, de la politicieni la sindicate și pensionari, trebuie să înțeleagă pericolul imens al momentului. Guvernul are în față o alegere aproape clasică în dramatismul ei, de tipul Scila și Caribda, deci între a naviga prin fața unui balaur cu șase capete și printr-un vârtej uriaș care ar înghiți corabia. Guvernul a ales varianta Scila, a austerității, în încercarea de a evita valurile uriașe de tăiere a fondurilor europene și aruncarea ratingului la coșul de gunoi al investitorilor.
Desigur, eventualitatea unei încetiniri a economiei, provocată de reducerea veniturilor populației și de majorarea TVA, este o ipoteză de lucru. Vânzările cu amănuntul au scăzut cu 0,5% în mai față de luna precedentă, iar creșterea anuală este anemică, insuficientă pentru a stimula o economie care depinde masiv de consum. Dar această inhibare a consumului este temporară și poate fi, într-o oarecare măsură, atenuată de rezervele de bani acumulate de populație în bănci.
Afacerile sunt și ele afectate de majorarea impozitului pe dividende, care a fost, de altfel, victima unor serii de măsuri corective din trecut. Aici nu ar fi exclusă o corecție în Parlament, deoarece România forțează o impozitare a capitalului, care are acum o povară fiscală cumulată de aproape 30%, ceea ce este nu doar contraproductivă, dar poate alunga afacerile în țările cu o fiscalitate mai prietenoasă. Desigur, taxarea brutală a dividendelor și profitului ar putea avea un efect de stimulare a investițiilor, însă mediul privat nu dă semnale în acest sens, iar companiile statului vor fi practic obligate de acționarul majoritar să livreze dividende.
Dacă Guvernul și-a făcut socotelile privind efectele acestor măsuri asupra veniturilor și cheltuielilor, nu avem încă estimări care să descrie evoluția economiei românești în acest context. Sunt sugerate însă scenarii de stagnare cu inflație mărită și, posibil, o intrare în recesiune tehnică.
Deficitele, bombe cu ceas
Deficitul fiscal și deficitul de cont curent sunt bombe cu ceas, iar dacă adăugăm instabilitatea politică, avem un atac nuclear asupra economiei. Bugetul actual s-a dovedit a fi un eșec, dezamăgind Comisia Europeană și enervând agențiile de rating. Fosta coaliție de guvernare a jucat riscant cu finanțele țării, pe care le-a dirijat, discret și discreționar, prin fondul de rezervă, fără a-și lăsa o marjă de manevră fiscală, consumând și o mare parte din rezervele plasate la banca centrală. În ultimii zece ani, guvernanții au pariat pe ideea că stimulând consumul vom avea creștere economică, însă contextul global, incertitudinea piețelor și problemele structurale ale economiei noastre au contrazis așteptările.
Toată această lume enervată de măsurile corective pe care Guvernul le-a prezentat trebuie să înțeleagă că nu există alte opțiuni de salvare a economiei și bunăstării relative a oamenilor. În cazul în care nu s-ar lua măsuri de redresare, ne așteaptă un dezastru economic și social.
Avem un calendar îngrijorător al evaluărilor privind ratingul suveran al țării. Primul obstacol va fi în 15 august, când agenția de evaluare financiară Fitch va revizui nota de țară. În septembrie vom avea verdictul agenției Moody’s, iar în octombrie, pe cel al Standard&Poor’s. Dacă guvernul nu ia măsuri decisive de reducere a deficitului, ne putem aștepta la valuri succesive de scumpire a împrumuturilor, după fiecare verdict dat de agenții, asta, în cazul în care ne mai împrumută cineva pe piața internațională.
În viața oamenilor, aceste verdicte se vor traduce în devalorizarea leului de așa manieră încât, când moneda se rupe în bucăți, își vor fi dorit să accepte o reducere a sporurilor sau o înghețare a salariilor. Inflația este o altă victimă sigură a aruncării la gunoi a ratingului și, odată cu amplificarea ei, se măresc brutal și costurile creditării. Să nu-și închipuie cineva că firmele și cetățenii unei țări se pot împrumuta mai ieftin decât o face statul sub povara ratingului junk. Fără bani europeni, cu accesul limitat la împrumuturi, cu un leu devalorizat, cu inflație incendiară și împrumuturi costisitoare și greu de accesat, firmele vor lupta cu falimentul, iar oamenii, cu sărăcia. Un dezastru care poate fi încă evitat.
Evident, costurile sunt enervante, însă nu sunt catastrofale, așa cum ar fi dacă nu s-ar lua acum măsurile propuse de Guvern.
Un rău necesar
Situația actuală a finanțelor țării este dramatică. Să luăm de exemplu pensiile, care, pentru a fi plătite în acest an, au nevoie de încă 35,4 miliarde de lei transferați din bugetul de stat. Această cheltuială de 35,4 miliarde de lei este însă, atenție, o estimare exuberantă, realizată prin supraevaluarea creșterii economice. Întrebarea e de unde vom lua bani pentru a plăti pensiile, așa înghețate cum sunt ele?
Așa încât acest pachet de măsuri pentru redresarea fiscală este un rău necesar. El trebuie să fie completat de măsuri pentru reducerea corupției, redresarea companiilor statului și, obligatoriu, asigurarea condițiilor pentru creșterea economiei.
Probabil, proiectul de buget pentru 2026 trebuie să includă revenirea la predictibilitate fiscală, prin adoptarea unor reguli transparente și clare privind impozitele, fără schimbări în timpul anului fiscal. O fiscalitate previzibilă, bătută în cuie, este o condiție obligatorie pentru investitorii români sau străini, deoarece incertitudinea scade apetitul de investiții.
O altă măsură obligatorie, care se află pe agenda miniștrilor Economiei și, respectiv, al Finanțelor, este reducerea birocrației și digitalizarea administrației, de altfel o recomandare a raportului Draghi pentru întreaga Uniune Europeană. Evident, economia are nevoie și de investiții publice strategice în infrastructură, precum finalizarea principalelor coridoare rutiere și feroviare, care însă nu pot fi realizate fără bani europeni.
Iată încă un argument în favoarea calmării nervozității generale, a acceptării pachetului de măsuri de redresare fiscală fără mofturi, deoarece el poate fi un start pentru reforme care ar putea crește bunăstarea românilor. Inacțiunea poate provoca un dezastru economic greu de evaluat și, mai ales, imposibil de oprit, cu o devalorizare a leului în cascadă, inflație incomodă, șomaj și sărăcie lucie.
