De același autor
Revelațiile scandaloase ale ultimelor zile pun în pericol pachetul de reforme pe care Guvernul trebuie să-l impună pentru a stabiliza economia țării. Pe de o parte, selecta castă a șefilor companiilor unde statul este acționar majoritar a declanșat un contraatac sfidător, și-a consolidat poziția și și-a mărit lefurile, la dimensiuni obscene. În paralel, cel care dorea să dirijeze reforma acestor companii a fost devoalat ca fiind un afacerist dibaci, bun cunoscător al mecanismelor de mituire a Fiscului. Cinic, a livrat presei o nouă dilemă: este șpaga de supraviețuire acceptabilă, diferită de mita lacomă în căutarea profitului?
În esență, atât demisia vulnerabilului domn Anastasiu, cât și sfidarea boierului Sterian de la Transgaz sunt două episoade care pot bulversa evoluția proiectului de reformă a companiilor statului.
O reformă dificilă a unui domeniu care afișează „o criză a corupției morale în care sunt perpetuate năravuri moștenite de la comuniști”, așa cum observa fostul ambasador al Statelor Unite, Adrian Zuckerman. Nouă revelațiile ultimelor zile ne reamintesc de perversul sistem PCR, așa cum a rămas în memoria colectivă: pile, cunoștințe, relații.
Însă economia țării nu se poate echilibra doar cu majorări de taxe și înghețări de salarii și pensii. Este riscant, ineficient și periculos pentru guvern în această conjunctură geopolitică extrem de complicată. E nevoie și de o reformă a afacerilor statului, deoarece pericolul tăierii ratingului, cu consecințele sale catastrofale, nu a trecut. Datoria publică se amplifică și va fi din ce în ce mai greu de rambursat. Nu e doar o problemă românească, provocată de deficitul mare și amplificată de peisajul politic agitat. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a avertizat recent că guvernele lumii vor trebui să plătească mai scump împrumuturile pentru finanțarea deficitelor.
Pentru a evita o prăbușire a economiei, guvernul trebuie să rezolve problema companiilor controlate de stat. Cu puține excepții, acestea parazitează bugetele statului, supraviețuind cu subvenții, aruncă în faliment furnizorii neplătiți și nu virează bugetului impozitele pe salarii. Ultimul raport al Consiliului Fiscal arată că un grup de companii publice aveau, în 2023, datorii de 8,5 miliarde de lei către furnizori și de 8,4 miliarde de lei către bugetul statului. Cum sunt deja în pierdere, nu se pune problema de neplata impozitului pe profit, e clar că nu virează taxele pe salarii.
În acest moment există două scenarii privind evoluția economiei românești, a afacerilor și a monedei sale. Un scenariu, optimist, dar rezervat, în care nu alunecăm în coșul de gunoi al ratingului suveran, dar care este condiționat de reforma companiilor parazitare ale statului, care pierd bani, consumă resursele bugetare pentru supraviețuire și falimentează afacerile private.
Un alt scenariu este eșecul reformei, cu aruncarea ratingului la gunoi, devalorizarea brutală a leului, băltire în recesiune, suspendarea fondurilor europene, hiperinflație, scumpirea dobânzilor până la niveluri inaccesibile și prăbușirea nivelului de trai al oamenilor. Acest scenariu este completat de intrarea în scenă a Fondului Monetar Internațional (FMI), care va forța reforme, dar va amplifica austeritatea.
Atenție însă, recent, FMI a transmis clar guvernului din Pakistan că trebuie să înceteze subvenționarea entităților de stat care pierd bani ca o condiție pentru acordarea de împrumuturi.
Deci, fatalitate, companiile semifalimentare ale statului nu scapă de reforme, oricare ar fi scenariul în care va evolua economia noastră.
Însă o reformă a companiilor statului va fi un exercițiu dificil, dată fiind structura complexă și fragmentată a acestora. Majoritatea afacerilor statului sunt ineficiente și neinteresate de optimizare sau inovare, deoarece nu au o presiune pentru a face profit. Multe sunt dependente de subvenții și de protecție împotriva concurenței, iar selecția atent dirijată a șefilor slab pregătiți, dar generos plătiți, contribuie la gestionarea ineficientă a resurselor și dirijează puținii bani ai companiei către anumite grupuri de interese. În plus, au costuri sociale ascunse, pentru că se mențin în piață cu ajutorul unei birocrații excesive, întrețin corupția, risipesc resursele și, uneori, ca în cazul dezastrului de la Praid, le distrug.
Reforma companiilor statului este deci obligatorie pentru economia României în această conjunctură dificilă. Dar strategiile care o vor modela trebuie să fie inteligent calibrate, pentru a decide clar care sunt companiile esențiale, strategice, care ar fi sursele de finanțare, cât ne costă menținerea în piață a afacerilor statului ineficiente și cum facem rost de bani pentru reformă.
Nu este suficient doar să reducem salarii și să tăiem subvenții. Unele companii ale statului va trebui să fie comasate sau închise, altele vor putea fi privatizate și, cele profitabile, ar trebui listate la Bursă. De altfel, listarea la Bursă a unor pachete minoritare de acțiuni va fi benefică. Italia și Franța au planuri similare, din motive similare, de reducere a deficitelor și datoriei publice.
Însă nu în ultimul rând, Guvernul ar avea nevoie și de consilieri străini de mare anvergură pentru a calibra reforma. Se opun suveraniștii? Niet, ei ar trebui să știe că până și Rusia a plătit o echipă condusă de Michael Porter, creatorul teoriei clusterelor, pentru a creiona strategia de redresare a afacerilor statului.
