„Insula străinilor”sau cum se închide Marea Britanie  

„Fără reguli stricte în ceea ce privește migrația, riscăm să devenim o insulă a străinilor, nu o națiune care merge înainte.” Declarația recentă a premierului britanic Keir Starmer a generat con­troverse din motive istorice. În urmă cu aproape 60 de ani, politicianul conservator Enoch Powell, la vremea aceea ministrul din umbră pentru Apărare, a susținut un discurs care s-a transformat aproape instantaneu într-un etalon al rasismului. Printre altele, Powell spunea că imigrația din spațiul Commonwealth îi face pe localnici să se simtă „străini în propria țară”. Discursul venea pe fondul dezbaterii inițiativei legislative de reglementare a relațiilor interrasiale, inițiativă menită să combată discriminarea pe criterii de rasă. Cariera politică a lui Enoch Powell nu și-a mai revenit după acel moment. La foarte scurt timp a fost nevoit să părăsească guvernul din umbră condus de Edward Heath. „L‑am dat afară pe domnul Powell deoarece consider că discursul său a fost de natură să inflameze spiritele și să conducă la deteriorarea relațiilor interrasiale. Sunt determinat să fac totul pentru ca problemele rasiale să nu se transforme în conflicte civile”, declara Heath pentru BBC la acea vreme.

 Îl paște și pe Keir Starmer aceeași soartă? Cel mai probabil nu, având în vedere că nu are un șef care să-l concedieze. A trebuit totuși să dea explicații în legătură cu sintagma de „insulă a străinilor”. „Respingem comparația (cu discursul din 1968 – n.r.) și primul-ministru susține argumentul potrivit căruia migranții aduc o contribuție masivă țării noastre, migrația trebuie însă controlată”, a venit o reacție din partea guvernului. Ceva paralele se pot trasa totuși. Și atunci, și acum, a fost vorba de inițiative legislative majore. În cazul laburiștilor, se poate chiar vorbi despre cea mai importantă de la preluarea puterii. Mai exact, proiectul legislativ pe marginea imigrației intitulat „Refacerea controlului asupra sistemului de imigrație”.

 Pentru a înțelege mai bine semnificația acestui proiect de lege și mai ales a termenului de „control”, trebuie să ne întoarcem la Brexit. Principalul argument al votului pro-Brexit a fost controlul imigrației și în special al imigrației intracomunitare, adică din interiorul Uniunii Europene. Sloganul zilei era „take back control”, un fel de „vrem să ne luăm granițele înapoi”. Vizate au fost în primul rând România și Bulgaria, având în vedere că erau cele mai recent sosite pe piața muncii din Regatul Unit. Euroscepticismul clasic a fost mereu prezent la britanici, într-o măsură mai mică sau mai mare. Ceea ce a făcut însă diferența la referendum a fost tema imigrației. Pentru conservatorii aflați atunci la putere, miza a fost majoră, indiferent că erau pentru sau împotriva Uniunii Europene. Unul dintre obiectivele politice ale Tory, ratate cu brio, a fost aducerea migrației nete la nivelul de zeci de mii. (Migrația netă reprezintă diferența dintre cei care vin și cei care părăsesc Marea Britanie în cursul unui an – n.r.). Ca reper, la nivelul anului 2015, cu un an înainte de plebiscitul referitor la apartenența la Uniunea Europeană, migrația netă s-a situat la nivelul de 332.000, un record la vremea respectivă. Ulterior, s-a produs un aparent paradox. Migrația intracomunitară a început să scadă drastic, în timp ce migrația din zone precum Africa sau India a crescut spectaculos. Astfel, anul 2023 a adus un record absolut în materie de migrație netă, cu un nivel de peste 900.000, în ciuda părăsirii Uniunii Europene.

Proiectul de lege privind controlul imigrației mai are o semnificație aparte: aparține laburiștilor, cei care din punct de vedere istoric au avut o atitudine mult mai relaxată față de migrație. Să fi venit de la conservatori sau, mai nou, de la Reform n-ar fi mirat pe nimeni. Așa însă a generat surprindere. „Keir Starmer pune punct poveștii de dragoste a Labour cu imigrația”, titrează The Times. Și, într-adevăr, totul sună ca un proiect de dreapta.

Ce-și propune, de fapt, acest proiect de lege? „Trebuie să reducem semnificativ imigrația”, anunță premierul. Spre deosebire de conservatori, guvernul laburist evită obiective precise în ceea ce privește migrația netă. Riscul politic ca acestea să fie ratate este prea mare, așa cum s-a văzut în 14 ani de guvernare Tory. Starmer promite însă că migrația va scădea „semnificativ” și, potrivit calculelor guvernamentale, noile măsuri ar putea reduce numărul cu aproximativ 100.000 pe an. La nivel mediatic, cea mai răsunătoare măsură este cea legată de anii necesari șederii legale pentru a obține rezidența britanică. Cei cinci ani s-au transformat acum în zece, ceea ce face din Marea Britanie unul dintre statele cu cel mai restrictiv regim, alături de țări precum Japonia, de exemplu. Regimul deportărilor va fi, de asemenea, înăsprit. În prezent, sunt vizați doar cei care ispășesc pedepse cu închisoarea de peste un an. Noile reguli iau în calcul orice fel de infracțiune și în special pe cele de natură sexuală.

„Muncă, familie și studii: fiecare aspect al sistemului de imigrație va fi înăsprit în așa fel încât să avem mai mult control”, a spus premierul. „Trebuie să ne întrebăm de ce părți din economia noastră sunt dependente de mână de lucru ieftină adusă de peste granițe”, a adăugat acesta. Primul-ministru s-a referit la sectoare precum ingineria, unde numărul de vize a explodat, însă numărul de stagii de pregătire pentru tineri (ucenicii – n.r.) s-a prăbușit. „Este asta corect față de tinerii noștri?”, se întreabă Starmer retoric.

Printre măsurile propuse se mai numără: desființarea vizei pentru lucrătorii din domeniul îngrijirii sociale, teste de limbă mult mai riguroase pentru toți membrii familiei sau reducerea de la 24 la 18 luni a perioadei pe care studenții internaționali o au la dispoziție pentru a-și căuta un job după terminarea studiilor. Totodată, aplicanților pentru viza de muncă li se vor cere calificări în plus. „Haosul guvernului precedent a schimbat natura imigrației în țara noastră: sunt mai puțini cei ce aduc o contribuție economică importantă și mai mulți cei care pun presiune spre scăderea salariilor”, a mai spus primul-ministru.

Din punct de vedere politic, proiectul de lege vine pe fondul victoriei spectaculoase la alegerile locale de la începutul lunii a Reform UK, formațiunea condusă de Nigel Farage și care reprezintă dreapta populistă. Reform a obținut 677 de locuri în consiliile locale dintr-un total de peste 1.600 și două mandate de primar. În același timp, a reușit să devanseze Labour cu doar 6 voturi și să câștige alegerile parlamentare parțiale din circumscripția Runcorn și Helsby. Astfel, Sarah Pochin devine cel de-al cincilea parlamentar al Reform UK din Camera Comunelor.

 Chiar dacă marele perdant al alegerilor a fost Partidul Conservator, cu peste 670 de locuri în consiliile locale pierdute sau „o baie de sânge”, cum o numește chiar liderul partidului, Kemi Badenoch, în Daily Telegraph, ambele partide mari se resimt după victoria partidului lui Nigel Farage. Tonul adoptat de Keir Starmer în prezentarea proiectului de lege „Refacerea controlului asupra sistemului de imigrație” este unul combativ și tema aleasă scoate Labour din zona de confort. „Planul acesta înseamnă că migrația va scădea, dar dacă este nevoie să facem mai mult pentru a reduce din presiunea pe serviciile publice atunci, rețineți ce vă spun, vom face mai mult.” //