De același autor
Cine sunt ei?
Asemenea întrebare poate avea zeci de răspunsuri. Pentru domnul Simion, ei sunt bezmeticii spălați pe creier de Soros. Trebuie repetat că „sistemul” cu care se luptă așa-zișii suveraniști nu este vreo cabală internațională preocupată de planuri malefice, ci toți cei care nu susțin păguboasa ideologie a naționalismului populist și conspiraționist, unde mă includ de bună voie și nesilit de nimeni.
Pentru ceilalți, ei sunt descriși în varii feluri; multe etichete sunt exagerate, altele sunt reale, chiar dacă nu aplicabile tuturor. Cu alte cuvinte, nu toți sunt analfabeți, antisemiți, homofobi, bigoți, misogini, fasciști etc., dar există mulți care sunt într-una sau mai multe dintre aceste categorii și nu ne ajută să ne prefacem că nu este așa.
Merită insistat pe distincția dintre ticăloșii oportuniști și idioții utili. Primii știu că nu vor să implementeze planurile lor de „marketing”, în schimb urmăresc puterea pentru beneficiile lor și ale grupurilor la care sunt conectați. Cei din urmă nu înțeleg și probabil nu vor înțelege curând că sunt folosiți în jocuri politice.
Unii vor spune că această perspectivă noi vs ei e parte din problemă, că prin această abordare doar amplificăm polarizarea, creștem radicalismul, ardem podurile, otrăvim fântânile.
Aș insista totuși că, în aceste vremuri, distincția care contează nu mai este una ideologică - stânga versus dreapta, progresism versus conservatorism. Mai clar, mulți progresiști, centriști și conservatori - inclusiv intelectuali cunoscuți public – au reușit să treacă peste diferențe și să se opună împreună alunecării spre întuneric.
Astfel, în sensul acestui eseu, ei nu sunt nici conservatorii, nici religioșii, nici tradiționalii, ci aceia care au aderat complet la o imagine falsă a realității (fie o cred, fie o folosesc demagogic). Aici rămâne problema fundamentală a ideii, regăsită frecvent în spațiul public, de a discuta cu ceilalți pentru a găsi compromisuri acceptabile: astfel de conversații sunt imposibile, câtă vreme nu împărtășim aceeași înțelegere a realității.
Iertare, nu uitare
Deși România s-a mobilizat și a scăpat pentru moment, ei sunt încă aici, iar preocuparea serioasă pentru a preveni un scenariu mai grav peste 4 ani ar trebui să fie o prioritate începând de acum.
Putem începe cu iertarea - este important să mergem înainte și nu vom putea asta dacă ne gândim că e momentul să jubilăm sau să căutăm răzbunare. Asta nu înseamnă că trebuie să uităm violența, urâciunea și minciuna produse și amplificate constant, pentru că riscăm să coacă și să izbucnească din nou.
Economia, inima și mintea
Nu știm încă dacă se va forma un nou guvern rapid și cum va arăta acesta, dar prioritatea de pe buzele tuturor este deficitul. Soluții magice nu există și este posibil să fie nevoie de niște reforme în zona cheltuielilor publice, care să afecteze o parte a populației.
Este momentul să reluăm lupta anticorupție, care pare să fi fost abandonată. Numirile în Justiție erau, de altfel, una dintre mizele principale ale acestor alegeri, iar una dintre direcțiile importante este recuperarea prejudiciului din dosare, despre care a grăit recent domnul Predoiu că „este loc de mai bine”[2]. Corupția este direct legată de calitatea vieții, iar Nicușor Dan a vorbit bine în campanie despre nivelurile diferite - nu doar marile „tunuri” sunt problema, ci și corupția „mică”, în special numirile și angajările pe pile în instituții și companii de stat.
Problema mai mare rămâne „inima și mintea” concetățenilor noștri, căci odată convinși de ceva, oamenii se răzgândesc foarte greu, iar când convingerile formate sunt ancorate în conspiraționism sunt cu atât mai dificil de abordat. Conspiraționismul - perspectiva că tot ce se întâmplă este parte dintr-un complot sau un efect al unor manevre – este în mod deosebit o poziție care previne dialogul.
Conspiraționismul este construit astfel încât să înghită criticile și să le transforme în combustibil - dacă nu există dovezi pentru vreun complot, asta nu înseamnă decât că oculta se ascunde foarte bine. În plus, toți cei care ar încerca să inițieze vreo conversație sau dezbatere devin brusc parte a conspirației - fie sunt plătiți să susțină anumite puncte de vedere, fie au interesele lor.
Nu pot insista suficient pe această problemă extrem de dificilă - cum putem să cucerim inimile și mințile unora care și le-au umplut cu neadevăr, resentiment și suspiciune (față de noi)?
Curățenie generală
Ca să continui împrumuturile din campania suveraniștilor, este necesară o curățenie generală prin instituțiile ce țin de statul român, deși nu în sensul dorit de aceștia.
Este complet absurd și ridicol faptul că în România avem medici antivacciniști, profesori care răspândesc cele mai abjecte teorii conspiraționale și lideri religioși care preamăresc regimul criminal de la Moscova.
În repetate rânduri vedem că măsurile împotriva acestui fenomen sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire. Încercări au fost, atât în zona medicală, prin Colegiul Medicilor, cât și în educație - prin apelul la inspectorate. Răspunsurile au variat însă de la împotmolire la ridicat din umeri, iar rezultatele sunt insuficiente. Pe de o parte, știm că în aceste zone se formează comunități care au oarecare bariere la intrare, dar ulterior își apără membrii inclusiv când greșesc - am văzut de suficiente ori medici corupți sau profesori incompetenți apărați de colegii lor. Este de asemenea probabil ca legislația să nu fie suficient de bine construită pentru această amenințare din interior. Totuși, la fel cum a trecut legea privind doborârea dronelor, putem face amendamentele necesare pentru a rezolva această problemă.
Să nu uităm de autoritățile de forță - servicii și poliție, de suspiciunile care planează asupra lor. Avem și exemple fericite, precum al lui Valer Kovacs eliminat din poliție după mai multe scandaluri și recuperat imediat de partidul AUR, care l-a și propus ministru de Interne pentru lupta sa cu realitatea (pardon, „sistemul”). Și în acest caz vorbim de o procedură lungă și de măsuri întârziate, Marian Godină susținând că dl Kovacs ar fi avut peste 100 de abateri disciplinare înainte să fie eliminat din sistem [3]. Evident, dacă un caz al unui simplu polițist este atât de dificil de rezolvat, ce înseamnă asta pentru cei din servicii sau cu funcții? Să sperăm însă în înțelepciunea noului președinte și să păstrăm presiunea socială pentru rezolvarea acestor situații, altfel cu siguranță cei care au pierdut duminică (și cei din instituțiile de forță care îi susțin) se vor regrupa cât de curând.
Demolarea centralei de propagandă
Mulți dintre activiștii și susținătorii populismului radical, inclusiv unii intelectuali cu rezultate, au preluat discursul MAGA despre „centrala de propagandă”. Ne amintim de discuțiile din jurul fondurilor USAID, o extensie a narațiunii din 2017 când Soros plătea nu doar pentru cetățenii care ieșeau la proteste, ci și pentru cățeii lor. [4]
În realitate, în spatele acestui discurs se află nimic altceva decât construcția unui ecosistem care inventează, distribuie și amplifică diverse teme false, urmărind să creeze acea realitate falsă menționată anterior. Nu e nimic nou să vedem că hoțul strigă hoții sau că grupurile politice radicale își acuză oponenții fix de ceea ce fac ei, însă trebuie să admitem asta și să luăm măsuri.
Presa din România are probleme semnificative, dar este departe de a fi o rețea de „crimă organizată”, cum declarase recent domnul Lulea de la AUR. Mai degrabă ar fi putut să se uite în propria ogradă, căci încă din 2023 partidul domniei sale a muncit să dezvolte o rețea de site-uri care se pretind „presă independentă”, dar există pentru a răspândi propagandă benefică partidului. [5]
Similar, ne mai putem uita la cei care confundă activitatea de reprezentant cu cea de influencer, cum ar fi domnul Lazarus sau doamna Șoșoacă. Ne putem uita la domnul Gușă, care în timp ce se luptă cu „sistemul” și-a făcut fiul „tânăr patron” (de presă) și apoi „tânăr deputat” - oferind un canal de propagandă partidului SOS în schimbul unui loc pe liste. [6]
Dacă vrem să găsim „centrala de propagandă”, ne mai putem uita la Iosefina Pascal, jurnalista de investigație fără investigații, devenită brusc o mică celebritate în spațiul suveranist după ce a fost preluată de influenceri străini. Ne putem uita și la Realitatea TV, la România TV, la „Clubul de Presă” înființat de Gușă și Roșca Stănescu. [7]
Ultima perioadă a adus câteva mici câștiguri - apariția unor grupuri de social media destinate suspendării conturilor care promovează dezinformare, implicarea CNA în spațiul online, dar și găsirea curajului pentru a trece de la amenzile ușoare la măsurile cu adevărat necesare - pentru prima dată, CNA a decis suspendarea pentru trei ore a emisiei unui post TV. [8]
Doar pentru că am ieșit din campanie și ne-am relaxat că am scăpat de un pericol nu înseamnă că trebuie să ne relaxăm sau să renunțăm la a vedea că încă suntem în mijlocul unei lupte, unde centrala de propagandă - cea reală, trebuie demolată cât de curând.
Nu va fi ușor, va fi... necesar.
[1] https://revista22.ro/opinii/ciprian-cucu/prosto-fascismul
 - Copy.jpg)
Comentarii 0