Prosto-fascismul

Este deja un clișeu să amintim de filmul Idiocracy (2006), în care oamenii au devenit atât de stupizi, încât riscă să moară de foame pentru că udă ogoarele cu sucuri acidulate în loc de apă

Ciprian Cucu 17.12.2024

De același autor

Îmi asum însă clișeul acesta încă o dată, privind nenumăratele clipuri cu Călin Georgescu spunând unele dintre cele mai mari inepții pe care le-am auzit vreodată. Limba latină se trage din română; lui Vlad Țepeș i se zicea „Dragul” că le era drag oamenilor de el. Nu a existat COVID deloc, că n-a văzut virusul, asta, deși până și cei mai înrăiți activiști antivaccin admit că a existat, doar cred că a fost parte a unui plan malefic.

Georgescu a vorbit despre „industria calului” (sic!), a susținut că cine face prima conductă de apă va conduce lumea (deși e plin de conducte de apă peste tot) și că dacă se află tot ce știe el vor pica toate guvernele lumii (să ne întrebăm de ce nu spune odată, e inutil).

Putem umple pagini întregi cu declarații similare, încă înainte să ajungem la delirul mistic în care se vede un Mesia, ales de Dumnezeu să salveze poporul român înainte să fie prea târziu – de exemplu, după aderarea la moneda euro ar fi imposibilă „salvarea”; puterile lui sunt totuși limitate.

Ce mai poți zice în fața unui asemenea asalt de aberații și vorbe goale? Am fost întotdeauna fascinat de modul în care o discuție e influențată de calitatea participanților. Doi oameni inteligenți și educați, care au opinii contrare, vor avea o discuție serioasă, din care pot reieși adevăruri pe care ambii le ignorau înainte.

Când încerci însă să discuți cu unul ca Georgescu, te blochezi complet de la avalanșa de bolovani și lemne care se reped spre tine, mascate în cuvinte. Simți că ți se sinucid neuronii, doar să nu fie nevoiți să interacționeze cu asemenea fenomen, te simți incapabil să legi câteva fraze relevante, ce să mai încerci construcția vreunui argument complex și nuanțat.

 

Masa de manevră

 

Într-o lume normală, Georgescu ar rămâne un ins ciudat, ridiculizat sau ignorat de mai toată lumea. Suntem însă într-o lume în care o imagine AI, pretinzând că arată un tânăr ce ar fi realizat o „sculptură” din morcovi sau roșii, primește mii de aprecieri și comentarii cu „felicitări pentru talent”.

În lumea asta s-au găsit unii pe alții fanii lui Georgescu – oameni care nu înțeleg nimic din orice, pe principiul „orice e o conspirație când nu înțelegi cum funcționează nimic”, dar care au impresia că sunt parte la devoalarea unor secrete majore, care ar doborî guverne, vorba lui guru. Cum spunea unul dintre ei despre cei neinițiați, „voi puteți citi cinci cărți și nu înțelegeți, eu citesc trei fraze și am înțeles tot”.

Am mai scris de cunoștința care a refuzat să verifice singură CV-ul șarlatanului. Un alt cetățean susținea că oamenii sunt proști că se iau de Georgescu, în loc de ăștia care-și fac campanie pe bani din taxe. I-am spus că avem lege privind finanțarea în politică, tocmai ca să nu fie bani privați/negri, că nu bagă cineva milioane într-un candidat, doar că nu-i mai încap în bancă.

A răspuns cam așa, complet la subiect, clar și argumentat (am păstrat ortografia originală):

„Părerea mea e ca ar fi bine sa votam fiecare cum consideram noi ca e mai bine pentru noi. Eu personal susțin ce vreau și ce consider ca e bine pentru mine...nu poți tu sa decizi pentru alții! Fi realist ! Ce se vede cu ochiul liber și de zeci de ani, sunt dovezi clare !”

Un alt exemplu – zvonurile ridicole că ar veni RFK Jr să-l susțină pe Georgescu, parte a unei campanii menite să-l facă pe Georgescu omul americanilor, nu al rușilor. Adică „suveraniștii”, oamenii cu „patriotism” în gură toată ziua, cărora le put UE, NATO și Occidentul decadent, care se tot lamentează că ne pun străinii președintele de 35 de ani încoace, sunt tare bucuroși că vin americanii să ne „ungă” președintele

Problema nu e doar derapajul mental, ci faptul că perspectiva „antisistem” a devenit una de ură la adresa tuturor celor care nu aderă la populismul naționalist conspiraționist. Noi suntem sistemul, că nu vrem să pretindem că românii sunt mai deștepți decât toți ceilalți, dar ne merge rău pentru că străinii s-au aliat să ne saboteze. Că nu vrem o conducere legionară, nu vrem Biserica în politică, în general – deci suntem Sataniști. Vrem drepturi egale pentru toți, deci suntem sataniști LGBT-iști. Credem că vaccinarea e bună, deci suntem criminali, vrem să decimăm populația.

De aici îndârjirea și fanatismul urmăritorilor lui Georgescu – dacă ne deranjează sau ne afectează pe noi, înseamnă că e bun. De aici refuzul de a căuta, încăpățânarea de a căuta scuze peste scuze unui sonat cu trei replici și alea furate de prin filme.

 

Un stat de șmecheri

 

Să nu înțelegem greșit, oamenii ăștia nu sunt răi în sens fundamental. Alunecarea lor spre ceea ce numeam încă din decembrie 2023 „prostie revanșardă” nu a fost bruscă și nici complet din vina lor.

Când infractorul, fost colaborator al securității, Sorin-Ovidiu Vântu, ne spunea să ne întărim statul, vorbea în cunoștință de cauză – era unul dintre principalii profitori ai slăbiciunii statului. Rețele de influență și corupție la care participă politicieni, afaceriști, securiști și pretinși jurnaliști funcționează mai bine în dictaturi oligarhice precum Rusia.

De mai bine de 30 de ani, statul român arată că nu poate, și în mare parte nu vrea, să oprească aceste rețele, în principal pentru că majoritatea liderilor politici beneficiază de existența lor și uneori cred că le pot controla. Statul nostru e capturat de niște șmecheri, care au nevoie de masa de manevră descrisă mai sus ca să mențină starea actuală.

Așa am ajuns să avem – nu știe nimeni câți – profesori de biologie care promovează teorii anti-vaccinare în clasă, profesori de istorie care promovează legionari și mituri protocroniste, profesori de orice care iau toate teoriile conspirației la rând. Așa am ajuns să avem medici antivaccin, în fața cărora Colegiul Medicilor ridică din umeri, conferințe despre pseudoștiință în universități, consilieri ai unor lideri politici care devin brusc jurnaliști antisistem, așteptând momentul potrivit să se întoarcă în mijlocul jocului.

Tot felul de indivizi fac tabere de antrenament în munți pentru „patrioți”, comemorează legionari în văzul tuturor. Lideri „suveraniști” fac elogiul acelorași personaje în live-uri, antisemitismul este normalizat, homofobia este încurajată. Totul ilegal, totul tolerat din prostie sau interes.

Este deja evident că Georgescu e parte a acestui sistem, deși unul ce fusese împins spre zone marginale – ce rețea și aranjamente să faci cu un sonat, chit că a venit cu recomandări potrivite? Succesul lui, efectul unui cumul de factori (calitatea slabă a candidaților, eliminarea Dianei Șoșoacă, creșterea artificială în social media), e un moment în care jocurile astea au explodat în fața șmecherilor care se credeau stăpâni pe situație.

 

Realitate alternativă

 

Publicul „suveranist” mai are o trăsătură comună – preferă soluțiile simple și radicale, chiar acolo unde nu sunt posibile sau nu sunt democratice. Ei susțin libertatea, drepturile, democrația câtă vreme este despre ei, nu despre ceilalți. Gheorghe Piperea, profesor, avocat și eurodeputat, și-a făcut un nume drept mare luptător împotriva dictaturii COVID, a cenzurii și a regulilor UE. Tot el scria recent despre cum abia așteaptă să falimenteze media mainstream și să fie arestați Fauci și Bill Gates după ce vine Trump la putere, adăugând că ar fi unii și pe la noi care ar trebui închiși.

 

Diverse studii arată că nostalgiile comuniste sunt în creștere, iar tinerii sunt extrem de confuzi, fiind pe de o parte preocupați de persoanele vulnerabile, dar în același timp pozitivi față de idei precum armata obligatorie.

Situația nu se limitează la România. Am scris și despre SUA, unde Trump a venit la putere pe o isterie de masă similară fenomenului Georgescu, deși există diferențe semnificative: de exemplu, Trump este capabil să definească agenda publică și a reușit să captureze de facto Partidul Republican din SUA, Georgescu e o emanație a unui sistem puturos, cățărat pe cele mai stupide idei din agenda publică și ajuns „lider” din întâmplare.

Pe de altă parte, și publicul lui Trump a ajuns să trăiască într-o realitate alternativă (în care imigranții mănâncă pisici și câini, schimbările climatice nu există etc.) și ar dori un lider puternic, care să rezolve „problemele” rapid și fără prea multe discuții.

 

Un foarte bun articol din Guardian, din septembrie 2024[1], încerca să răspundă la întrebarea dacă Trump este fascist sau parte dintr-o mișcare premergătoare sau asemănătoare fascismului, proto-fascism. Concluzia articolului este că Trump e prea incoerent și lipsit de viziune ideologică ca să fie un fascist veritabil. Parcă pentru a confirma aceste concluzii, Trump a propus o liotă de persoane controversate în administrația sa, din care e suficient să-i amintim pe antivaccinistul RFK Jr la Sănătate și pe Matt Gaetz – posibil infractor sexual, ca procuror general2.

 

Cu alte cuvinte, aici suntem, Trump și epigonii săi din toată lumea nu vin cu proto-fascism, ci cu prosto-fascism: o conducere autoritară de către o șleahtă de ciudați plecați cu sorcova. În ciuda optimismului meu general, cred că nu vom ieși ușor din această situație. Pare că nu mai avem mult până când Idiocracy va deveni documentar.


https://www.theguardian.com/us-news/2024/sep/21/is-donald-trump-a-fascist
2
. Gaetz a decis să se retragă, în urma presiunilor sociale și din media împotriva numirii sale

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22