Schimbare de strategie: tandemul Simion-Georgescu mizează pe ură

Învins în dezbaterea electorală de la Euronews, care i-a arătat adevărata față, cu sondajele de opinie pe masă în care Nicușor Dan a recuperat spectaculos, George Simion a înțeles că dacă mai apare la vreo dezbatere pierde sigur. Așa că a revenit la strategia de marketing din primul tur de scrutin: grota unde nu vorbește și nu se întâlnește decât cu propriul electorat. Acesta trebuie ținut aproape, încărcat cu ură și dorință de răzbunare ca să vină in corpore la vot, deși lui Simion îi mai trebuie circa 1,5 milioane de voturi ca să câștige.   

Pentru a-și justifica însă fuga de la dezbaterea programată la Digi 24 a avut nevoie de un show. I-a înregistrat pe ascuns pe ziariștii de la postul de televiziune veniți să negocieze formatul dezbaterii, la care, atenție, Simion confirmase participarea. Discursul era gata pregătit: i-a certat pe cei de la Digi că nu sunt imparțiali, „sunteți niște asasini mediatici”,  și că postează ( Florin Negruțiu) pe Facebook opinii critice la adresa lui, apoi a publicat respectivele înregistrări. O mizerie cap, coadă. Sunt de 35 de ani în presă, dar așa ceva n-am mai întâlnit din partea unui politician, deși am văzut destui ticăloși.

Secta suveranistă a fost însă mulțumită, a simțit gustul sângelui, comentariile au coborât mult sub limita suportabilului. Întrebarea e ce au crezut ceilalți, nehotărâții, absenteiștii de la primul tur, oamenii cu bun simț și scaun la cap despre un individ care vrea să ajungă președinte și se pretează la astfel de fapte reprobabile în orice democrație. Sunt convinsă că astfel de oameni sunt mulți în România, mai mulți decât i-ar conveni lui Simion, iar toți aceștia au fost dezgustați de showul grotesc pe care l-a oferit, așa cum e și normal. Nicușor Dan a mai câștigat câteva procente.

Luni seara a apărut și Călin Georgescu într-o înregistrare, în care, cu aceeași privire fixă și rea, a vorbit poporului de „sclavi”, cum îi numește pe adepții săi, despre nedreptățile pe care le suferă din partea „stăpânilor”.

„În timp ce bunicile cârpesc aceeași vechi pantaloni ai nepoților ai căror părinți sunt plecați peste hotare, am văzut cum unii cereau blugi, banane și vacanțe scumpe în străinătate. Foarte bine, să fie, dar și pentru cei care nu își permit o pereche nouă de blugi.”

„Stăpânii sunt speriați pentru că sclavii își cer libertatea. Fiecare cerință de normalitate este înăbușită prin falsuri, intimidare, forță. Cei care nu sunt de acord cu sistemul sunt numiți extremiști și pleava societății.

Extremiștii nu vorbesc despre Dumnezeu și întrebarea este: cine sunteți voi? De fiecare dată când vorbim de pace, iubire, Dumnezeu, asistăm la exorcizarea voastră”, a grăit Georgescu.

Același discurs cu accente mistice, mustind de ură și dezbinare, în care însă nu a pomenit numele lui Simion, deși îndemnul de a-l vota era clar.

De ce a ieșit la rampă Georgescu? De ce această schimbare vizibilă de strategie? Cei doi simt că potențialul lor de creștere s-a epuizat și atunci merg pe adâncirea faliei din societate, pe polarizarea extremă, în ideea că nehotărâții, speriați și oripilați de spectacol, nu vor ieși la vot.

Marea miză a teribilului tendem prezidențial este extinderea urii extreme din societate, o ură cum nu s-a mai întâlnit din anii 1990, de la mineriade, adâncirea unor falii, deja existente, a căror umplere va dura ani de zile. „ Noi, poporul” vs. „Ei, sistemul”; „Noi, sclavii care se eliberează” vs „Ei, stăpâni speriați”, „Noi, cei umiliți, pleava”, vs „Ei, falsele elite, îmbuibate”, idei pe care le regăsim și în scrisoare lui Simion ”Ce mă fac cu voi?”.

Mulți se vor întreba, pe bună dreptate, la ce le folosește celor doi o societate mustind de dezbinare și ură. Câteva răspunsuri găsim în scrisoarea pomenită mai devreme, care este o hârtie de turnesol pentru ceea ce ar putea urma. Trec peste conspiraționisme, Soros, acuzele de rasism, de homofobie, de promovare a violenței de limbaj ( mult tupeu din partea unui individ care a dus insulta, grobianismul, violența, uneori chiar fizică,  și mahalaua pe noi culmi!) aduse celor care îl critică.

Planul urii și al răzbunării va fi util nefastului cuplu și dacă pierde alegerile, și dacă le câștigă.

1. Dacă Simion nu câștigă alegerile, le va contesta, țipând ca din  gură de șarpe și reclamând peste tot că au fost fraudate: „matematic vreți să câștigați prin fraudă”. Amenință avant la lettre: „ Am dovezi despre fraudarea finanțării electorale, printre care și felul în care cumpărați la kilogram influenceri. Am dovezi despre boții și softurile pe care le folosiți (…) Vreți să folosiți voturi în plus inventate în anumite puncte cheie: municipiul Buzău, Republica Moldova și altele”.

Toate aceste dovezi, spune Simion, într- frază-cheie „Nu știu încă dacă să le fac publice acum, pentru că, nu-i așa, sunt motive de anulare a alegerilor”. Acum, desigur, nu are interes să facă publice așa- zisele dovezi, pentru că  mizează că va câștiga, dar dacă pierde cu siguranță va avea. Iar pentru a beneficia de susținerea electoratului suveranist în această eventualitate, care poate degenera în proteste de stradă, într-o revoltă, așa cum amenințau ciracii lui Georgescu, e nevoie de ură, de multă ură.

Nu știu cum se pregătesc autoritățile de o asemenea posibilitate, care ar trebui luată foarte în serios.

O altă anulare a alegerilor, de data aceasta cerută de Simion și Georgescu, ar trebui, teoretic, scoasă din discuție, pentru că ar transforma realmente România într-un paria în lumea democratică.

2. Dacă Simion câștigă alegerile, cel mai mare pericol, după cel al prăbușirii economice, va fi atacul la democrație și la instituțiile acesteia, așa cum se profilează el din diverse luări de poziție ale tandemului Simion-Georgescu și, mai cu seamă, din scrisoarea „Ce mă fac cu voi?”

Găsim acolo amenințări explicite la adresa presei și a ziariștilor, fiind nominalizate, nu pentru prima oară, site-urile G4Media și HotNews, a ONG-urilor, atacuri imunde la diverse personalități ale vieții publice critice față de Simion -Georgescu și care au arătat pericolul pentru România dacă acești indivizi ajung la putere.

Este continuarea listei negre care a circulat la începutul anului și  care cuprindea peste 166 de nume, așa- ziși „sorosiști” care trebuiau eliminați din viața publică, de la profesori universitari la intelectuali de marcă, artiști, oameni cu profesii liberale sau de afaceri, până la ziariști și scriitori. Lista a fost repusă recent în circulație într-o formă mai extinsă, semn că semințele urii s-au împrăștiat și înmulțit.

E de noaptea minții ce ar putea urma. Frazele din finalul scrisorii vorbesc de la sine: „Nu știu ce voi face cu voi, păreți bezmetici, iraționali și total nedispuși că acceptați că lumea nu este doar cum o vedeți voi. Mai existăm și noi, ceilalți, pe aici.
Sper să mă ajutați să rezolv dilema:
nu Ce caut eu aici?
nu Eu cu cine votez?Ci Ce mă fac cu voi? Individual, nu în grup”.

Pentru răspunsul la această întrebare, pentru acest plan au nevoie Simion &Georgescu de ură, de aceea apasă până la podea pedala.

Admit că situația e albastră, că în rândul absenteiștilor ( și al electoratului care îl votează pe Nicușor Dan) sunt mulți revoltați și nemulțumiți de ceea ce au făcut în acești ultimi patru ani partidele care au guvernat, PSD, PNL și UDMR, care au o imensă responsabilitate pentru situația în care am ajuns. Dar sunt convinsă că toți acești oameni pot face distincția între ticăloșie, impostură, fariseism și decență, civilizație și onestitate. Sunt convinsă că între Rusia și Europa, între un galerist fără scrupule și un om cu bun simț și știință de carte, îl vor alege pe ultimul. Cred că asta simte și Simion, de aici și disperarea lui care îmbracă forme tot mai grotești.